Oamenii sunt pe punctul de a provoca daune fara precedent oceanelor si animalelor care traiesc in ele, rezulta dintr-o analiza revolutionara a datelor provenite din sute de surse, realizata de o echipa de oameni de stiinta. „S-ar putea sa ne aflam in pragul unui eveniment major de extinctie”, a declarat Douglas J. McCauley, ecologist la Universitatea Santa Barbara din California si unul dintre autorii noii cercetari, care a fost publicata in revista Science.
Echipa de cercetatori a adunat date dintr-o gama enorma de surse, de la descoperiri de fosile la statistici referitoare la transportul maritim, capturile de peste si mineritul pe fundul marii. In timp ce multe dintre descoperiri existau deja, ele nu au fost niciodata juxtapuse intr-un astfel de mod.
Exista semne clare deja ca oamenii fac rau oceanelor intr-un grad remarcabil, au descoperit oamenii de stiinta. Unele specii oceanice sunt cu siguranta pescuite in mod exagerat, dar daune si mai mari rezulta din pierderea habitatului pe scara larga, fenomen probabil sa se accelereze pe masura ce amprenta umana ajunge mai aproape de aceste habitate gratie tehnologiei, au raportat oamenii de stiinta.
Recifele de corali, de exemplu, au scazut cu 40 la suta la nivel mondial, in parte ca urmare a schimbarilor climatice generate de incalzirea globala. Unii pesti migreaza deja in ape mai reci. Alte specii mai putin norocoase pot sa nu fie in stare sa gaseasca medii noi de supravietuire. In acelasi timp, emisiile de carbon modifica chimia apei de mare, facand-o mai acida. Ecosistemele fragile, cum ar fi mangrovele, sunt inlocuite cu fermele piscicole, care sunt proiectate sa ofere cea mai mare parte din pestele pe care oamenii il consuma in termen de 20 de ani.
Operatiunile miniere sunt si ele de natura sa transforme oceanele. Contractele pentru minerit pe fundul marii acopera acum 460.000 mile patrate sub apa, au descoperit cercetatorii, de la zero in anul 2000. Mineritul pe fundul marii poate distruge ecosisteme unice si introduce poluarea adanc in mare.
Fosilele arata ca un numar de specii de animale mari au disparut cand oamenii au ajuns pe continente si insule si ca pana in prezent marile au fost in mare parte ferite de macelul la care au fost expuse speciile terestre. De exemplu, moa, o pasare gigant care a trait candva in Noua Zeelanda, a fost disparut dupa sosirea polinezienilor in anii 1300, probabil decurs de un secol. Dar abia dupa 1800, odata cu revolutia industriala, extinctia speciilor terestre intr-adevar s-a accelerat.
Oamenii au inceput sa modifice habitatul de care depindea fauna salbatica, prin despaduriri pentru obtinerea lemnului, au arat preerile pentru a le transforma in terenuri agricole si au construit drumur si cai ferate.eciile au inceput sa dispara intr-un ritm mult mai rapid. In ultimii cinci sute de ani, au fost inregistrate 514 extinctii de animale de pe pamant. In schimb, au constatat autorii noului studiu, extinctiile documentate sunt mult mai rare in ocean.
Inainte de 1500, este cunoscuta disparitia catorva specii de pasari marine. De atunci, oamenii de stiinta au documentat numai 15 extinctii in ocean, inclusiv animale precum foca-calugar din Caraibe (Monachus tropicalis) si Vaca de mare a lui Steller (Hydrodamalis gigas). Multe specii marine care au disparut sau sunt pe cale de disparitie depind de teren – pasarile marine care isi fac cuib pe stanci, de exemplu, sau broastele testoase care isi depun ouale pe plaje.
