Una din evaluarile Agentiei Europene de Mediu a ajuns la concluzia ca masurile politice care au fost luate pana la mijlocul anilor 1990 nu au produs pana la acel moment imbunatatiri substantiale in starea generala a mediului.
In unele zone au existat progrese evidente, in special reducerea emisiilor in atmosfera si ameliorari ale calitatii aerului, precum si reduceri in poluarea apei din surse punctiforme. Cu toate acestea, conditia mediului a fost deficitara in domenii precum managementul deseurilor, pescuitul si degradarea solului. Procesul integrarii preocuparilor legate de mediu in politicile referitoare la sectoarele de transport si agricultura a fost remarcat la un stadiu incipient de dezvoltare. Acest proces a avertizat asupra concentrarii exclusive pe masurile ulterioare care au fost inadecvate pentru a se ocupa de efectele asupra mediului cauzate de dezvoltarea infrastructurii si de modelele de productie si consum aflate in schimbare si dezvoltare rapida. Dezvoltarile de pana la mijlocul anilor 1990 au confirmat in esenta concluziile celei de-a Doua Evaluari a Uniunii Europene si au aratat ca tabloul global al mediului in Europa ramane complex. Politicile de mediu, atunci cand au fost dezvoltate si implementate in mod corespunzator, au condus in unele domenii la imbunatatiri semnificative si au redus presiunile asupra mediului din Europa. Au existat reduceri substantiale ale emisiilor de substante care reduc stratul de ozon, reduceri ale emisiilor in atmosfera si ameliorari ale calitatii aerului, precum si reduceri ale emisiilor din surse punctiforme in apa ce au condus la imbunatatirea calitatii apei. Protejarea biodiversitatii prin desemnarea si protejarea habitatelor a produs unele ameliorari. Un astfel de progres s-a realizat in principal prin masuri „traditionale” care au reglementat produsele (cum ar fi plumbul din benzina, sulful din combustibilii lichizi sau convertizorii catalitici la vehicule) si procesele de productie (cum ar fi emisiile de la centralele electrice, de la crematoriile industriale si de deseuri) si care au protejat importante locuri din natura. Aceste zone sunt acoperite de o legislatie UE bine organizata, iar in multe cazuri acestea sunt de asemenea incadrate direct sau indirect in conventii internationale. Implementarea si aplicarea politicilor de mediu, impreuna cu adaptarea la progresul tehnic si la noile abordari, raman o sarcina esentiala pe toata intinderea regiunii. Exista de asemenea nevoia de a extinde acoperirea unor asemenea politici in toate tarile din Europa.
Spre deosebire de progresul mentionat mai sus, politicile de mediu in alte domenii cum ar fi managementul deseurilor nu au dus la realizari de ansamblu semnificative din punctul de vedere al utilizarii reduse a resurselor naturale, reflectand faptul ca aici progresul este mai strans legat de dezvoltarea generala economica si sociala. Tranzitia economica si sociala accentuata de la inceperea procesului pan-european a condus la imbunatatiri ale mediului in unele zone si la degradare in altele. Ultimul deceniu al secolului al XX-lea a cunoscut schimbari substantiale din punct de vedere economic in Europa. In conditiile cresterii economice constante de-a lungul celei mai mari parti din perioada, Europa de Vest a continuat sa se deplaseze de la o baza agricola si de productie spre o societate orientata mai mult spre servicii.
Europa Centrala si de Est a cunoscut tranzitia spre o economie de piata, dublata de procesul politic de aderare la Uniunea Europeana. In cele doisprezece tari din Europa de Est, Caucaz si Asia Centrala (EECAC) a existat o tranzitie mai lenta spre economia de piata dar, cu toate acestea, au existat desprinderi radicale de economiile centralizate anterioare.
Aceste dezvoltari au condus la reduceri de ansamblu ale emisiilor de gaze de sera, iar in Europa Centrala si de Est si in EECAC acestea au diminuat presiunea asupra resurselor de apa cauzata de agricultura si industrie si au redus emisiile provenite din agricultura la nivelul solului si al aerului. In Europa Centrala si de Est si in EECAC, restructurarea economica a fost de asemenea forta motrice majora din spatele reducerilor care s-au observat la emisiile de poluanti ai aerului.
Sub aspect negativ, abandonarea terenului cauzata de restructurarea economica in Europa Centrala si de Est si in EECAC ameninta biodiversitatea. In plus, dezvoltarea economica transforma realizarea obiectivelor individuale care presupun diviziunea sarcinilor in ceea ce priveste emisiile de gaze de sera intr-o provocare pentru multe tari vest-europene. Dezvoltarea urbana si infrastructura de transport isi pun amprenta asupra solului si fragmenteaza habitatele in multe locuri de-a lungul regiunii. Pescuitul excesiv ameninta resursele maritime naturale. Deoarece dezvoltarile in aceste domenii sunt in principal determinate de situatia economica generala si de dezvoltarile aferente din sectoarele economice cum ar fi transportul, energia si agricultura, o mare parte din progresul inregistrat este putin probabil sa fie sustinut in fata cresterii economice continue si reinnoite, in timp ce este probabil ca multe dintre efectele negative sa devina mai acerbe. Aceasta tendinta este deja evidenta in domeniul transportului. Implementarea unor demersuri integrate politicii trebuie accelerata, daca Europa trebuie sa asigure o protectie corespunzatoare a mediului si sa isi indeplineasca aspiratiile in domeniul integrarii sectoriale si dezvoltarii durabile.
Tabloul global in materie de integrare sectoriala pune in evidenta o activitate sporita in dezvoltarea cadrelor de politica necesare, in special in majoritatea tarilor UE, dar inregistreaza o crestere si in multe dintre tarile in curs de integrare in UE si in tarile EECAC. Cu toate acestea, pana la ora actuala s-a inregistrat doar un progres limitat in dezvoltarea si implementarea de initiative concrete si numai in cateva cazuri a existat o delimitare semnificativa a cresterii economice de presiunile de mediu asociate. In anumite zone se plaseaza in continuare un accent puternic pe folosirea instrumentelor traditionale de reglementare pentru a trata problemele de mediu. Efectele asupra mediului cauzate de dezvoltarile economice si tiparele generale de productie si consum sunt in mod tipic neluate in considerare. Alte instrumente, cum ar fi instrumentele economice si acordurile voluntare, care reprezinta instrumente mai adecvate pentru tratarea unor astfel de efecte sunt dezvoltate in UE, dar inca nu au fost utilizate deloc pe scara larga in regiunea europeana. Asa cum s-a mentionat deja la Conferinta Ministeriala Paneuropeana de la Sofia din anul 1995, intreaga regiune europeana este angajata in promovarea unei tranzitii spre o dezvoltare durabila. Summit-ul Mondial de Dezvoltare Durabila de la Johannesburg a amplificat aceasta provocare. A fost pus in evidenta rolul Europei de initiator al catorva dintre problemele mondiale de mediu. Prin urmare, daca exista vointa politica, cooperarea europeana poate juca un rol major in realizarea unui progres global spre durabilitate. Pentru tranzitia spre o dezvoltare durabila, va fi indispensabila o balanta mai echilibrata de actiune politica intre masurile reglementare de abordare a problemelor specifice de mediu si folosirea instrumentelor economice si de alt tip pentru abordarea efectelor de mediu ale activitatilor de sector. In final, este important sa nu uitam faptul ca tranzitia spre dezvoltarea durabila necesita actiune la toate nivelele, local, regional, national si international. Totusi, aceste nivele adesea pot doar sa creeze conditiile preliminare pentru progres, adevaratele solutii trebuie gasite pe plan local, acolo unde problemele si conflictele sunt frecvente si mai evidente. Intelegerea, sprijinul si implicarea puternica pe plan local si regional, la nivel guvernamental, de afaceri, la nivelul societatii civile si al actiunii individuale sunt prin urmare de o importanta fundamentala pentru realizarea dezvoltarii durabile.
O intrebare frecventa a Uniunii Europene este daca reducem cu adevarat cantitatile de deseuri municipale. Generarea deseurilor municipale in Europa de vest continua sa creasca iar in Europa Centrala si de Est este stabila. Targheturile Uniunii Europene de a reduce cantitatea de deseuri menajere la 300kg/locuitor/an pana in anul 2000 nu au fost atinse, acum stabilindu-se alte targheturi.
Unul dintre targheturile celei de a cincea Actiuni de Mediu a fost sa se reduca cantitatea de deseuri la 300kg/loc/an pana in anul 2000, nivelul de referinta fiind anul 1985, dar nu a fost atins. Indicatorii (figura 1) arata ca aceste targheturi sunt departe de a fi realizate. Aceste targheturi nu au mai fost repetate in al 6-lea Plan de Actiune a Mediului.
Media deseurilor municipale generate pe cap de locuitor in vestul europei este de 500kg. Deseurile municipale generate in Europa Centrala si de Est sunt mai mici decat in Europa de vest si generarera acestora are o tendinta de scadere. Aceasta diferenta se datoreaza consumului diferit de produse generatoare de deseuri in tarile in curs de dezvoltare. Totusi in aceste tari sistemele de colectie a desurilor cat si depozitare lor trebuiesc inbunatatite semnificativ.
Deseurile municipale se refera la deseurile colectate de municipalite sau firme colaboratoare cu aceasta, principala componenta fiind deseurile menajere, dar si deseurile provenite de la birouri, cladiri, institutii, magazine si intreprinderi mici sunt incluse tot in categoria deseurilor municipale.
Deseurile reprezinta o pierdere enorma a resurselor sub forma atat de materiale cat si de energie. Cantitate totala de deseuri poate fi interpretata sa vedem cat de eficienti suntem noi ca societate, in relatie cu consumul de resurse naturale si operatiile de tratare a deseurilor.
Deseurile municipale sunt in prezent cei mai buni indicatori pentru descrierea generala a cresterii si tratarii deseurilor in tarile europene. Deseurile municipale constituie numai 15% din totalul deseurilor generate, dar datorita caracteristicilor si raspandirii lor managementul acestora este complicat. Deseurile municipale contin multe materiale reciclabile care pot fi un beneficiu pentru mediu.
Ce doreste Uniunea Europeana:
– O eficienta mai buna a utilizarii resurselor si un mai bun management al deseurilor. Decupland utilizarea resurselor si generarea deseurilor de cresterea economica si presupunand ca consumul resurselor regenerabile si a celor neregenerabile nu depasesc capacitaea mediului.
– Reducerea semnificativa a volumului deseurilor generate prin initiative de prevenire si minimizare a deseurilor, o eficienta mai buna a utilizarii resurselor si o schimbare a tiparelor de productie si consum.
– Reducerea semnificativa a cantitatii de deseuri care se depoziteaza in gropi de gunoi si reducerea cantitatii de deseuri periculoase care conduce la prevenirea cresterii poluarii apei, a solului si previne cresterea emisiilor poluante din aer.
– Incurajarea reutilizarii, recuperarii si reciclarii.
-„Unde producerea deseurilor este inevitabila trebuie incurajata reciclarea si reutilizarea” Strategia Uniunii Europe in domeniu deseurilor (Rezolutia de la 7 Mai 1990)
-„Avem un potential foarte mare de reducere si recuperare a deseurilor municipale intr-un mod mult mai viabil, pentru care trebuiesc stabilite noi targhet-uri” (COM(96)399.
Datorita diferitelor definitii a conceptului de deseuri municipale si a faptului ca unele tari au raportat date a deseurilor municipale si altele date ale deseurilor menajere, datele nu pot fi comparate intre tarile Uniunii Europene. Astfel, Finlanda, Grecia, Irlanda, Norvegia, Portugalia, Spania si Suedia nu au inclus deseurile voluminoase ca parte a deseurilor municipale si foarte des nu au fost incluse nici date asupra cantitatilor de deseuri provenite din alimentatie si a celor din gradini. Tarile din sudul europei in general includ foarte putine tipuri de deseuri in categoria deseuriilor municipale. Termenul de „deseuri menajere si deseuri din activitati comerciale” este o incercare de identificare mai usoara a partilor componente din deseurile municipale
Deseurile municipale sunt definite de Articolul 2 (b) a directivei lanfill: „Deseuri municipale inseamna deseurile menajere, ca si alte deseuri cu compozitie similara cu a deseurilor menajere”
Deseurile biodegradabile sunt definite in Articolul 2 (m) a directivei landfill: Deseurile biodegradabile sunt toate deseurile capabile sa de descompuna aerobic si anaerobic, cum ar fi deseurile din gradini si a celor alimentare, a hartiei si cartonului.
Nu exista o definitie exacta a deseurilor municipale biodegradabile, dar combinand cele doua definitii de mai sus rezulta urmatoarea definitie: „Deseurile municipale biodegradabile” reprezinta deseurile menajere, cat si alte deseuri biodegradabile, care datorita compozitie lor sunt similare cu deseurile menajere.
Cantitatile de deseuri menajere din tarile member ale UE nu pot fi comparate datorita faptului ca unele tari nu dau suficiente informatii despre toate categoriile de deseuri incluse in categoria deseurilor menajere.
Cantitatile totale de deseuri municipale nu pot fi comparate intre tarile member ale UE datorita tipurilor si metodelor diferite de colectare a municipalitatilor. Datele si informatiile despre deseurile municipale sunt incomparabile prin natural lor.
Situatia actuala a managementului deseurilor in Europa
Una din marile provocari ale managementului deseurilor este cresterea generarii de deseuri care transmite o presiune mai mare asupra tratarii deseurilor si face mai dificila cresterea ratei de reciclare si reducerea celei de depozitare.
Este clar ca cresterea cantitatii de deseuri este greu de evitat intr-o perioada cu o crestere economica semnificativa. Un bun exemplu este Romania care are o crestere a produsului intern brut de 6-7% pe an fata de media Uniunii Europene de 2-3%. Acest lucru se vede in cantitatile de deseuri generate pe cap de locuitor in Romania fiind comparabile cu tarile mult mai dezvoltate din vestul Europei.
Cantitatile totale de deseuri raman in crestere in majoritatea tarilor europene. Cantitatile de deseuri municipale produse continua sa creasca, iar cantitatile de deseuri periculoase se mentin la acelasi nivel.
Depozitarea, de cele mai multe ori in locuri improprii, este si azi principala obtine pentru deseurile municipale cu toate ca Uniunea europeana incearca ca pana in anul 2020 sa reduca la 35% depozitare deseurilor in gropi de gunoi si acelea sa fie ecologice.
Reciclarea deseurilor este in crestere in Europa Occidentala, in timp ce in tarile din Europa Centrala si de Est au inca rate foarte scazute de reciclare, cum este si cazul Romaniei.
Colectarea separata faciliteaza reutilizarea si reciclarea deseurile dar, din pacate, in foarte putine tari aceasta modalitate de colectare a dat rezultate. In majoritatea tarilor europene se practica acelasi tip de colectare ca si in Romania si anume colectare nesortata a deseurilor. In unele tari acestea trec printr-o instalatie de sortare, dupa care are loc valorificarea partilor utile.
Actiuni necesare pentru reducerea cantitatii de deseuri:
– Un pachet integrat de masuri;
– Programe de educatie publica;
– Un nivel ridicat de colectare separata;
– Instrumente financiare de incurajare a colectarii separate si descurajarea depozitarii;
– Incurajarea reutilizarii si reciclarii deseurilor
