Dioxinele – un pericol real si invizibil pentru sanatatea noastra

0
125
Dioxinele – un pericol real si invizibil pentru sanatatea noastra

Ce sunt dioxinele?

Dioxinele sunt un grup de substante complexe, divizate, conform abordarii din legislatia europeana, in 2 clase majore: dibenzo-p-dioxine policlorurate (PCDDs) cu 75 compusi (congeneri), respectiv dibenzofurani policlorurati (PCDFs) cu 135 compusi (congeneri), din care 17 sunt considerati cu risc toxicologic ridicat. Sub denumirea generica de dioxine este inclusa si clasa bifenililor policlorurati (PCBs) de tip dioxina, reprezentata de 12 congeneri din totalul de 209 PCBs, ce prezinta proprietati toxicologice similare dioxinelor. Denumirea de dioxine este data de compusul 2,3,7,8 tetraclorodibenzodioxina (TCDD), compus ce prezinta si gradul maxim de toxicitate din grup. Dealtfel atunci cand se calculeaza concentratia totala a mai multor compusi de acest tip intr-un mediu (ex aer, hrana), aceasta nu este suma concentratiilor individuale masurate ci suma concentratiilor individuale masurate corectate cu un factor de echivalenta toxica aferent fiecarui compus, factor maxim = 1 in cazul compusului TCDD.

Cum apar dioxinele?

Dioxinele si furanii sunt eliberati in aer in timpul proceselor de combustie precum incinerarea deseurilor industriale si municipale (inlcuzand aici arderea deseurilor menajere in unele zone), reciclarea si rafinarea metalelor (topire) si arderea combustibililor precum lemn, carbune, benzina, ulei. Deasemenea se pot forma din surse naturale (incendii forestiere, eruptii vulcanice). Albirea cu clor a hartiei, unele procese de productie si procesare chimicale sau alte procese industriale pot genera mici cantitati de dioxine si furani.

Sursele de PCBs sunt diferite de cele ale dioxinelor si furanilor, deoarece PCBs au facut obiectul unei productii comerciale substantiale intrand in compozitia uleiurilor izolatoare pentru transformatoare si condensatori, aditivilor pentru PVC, plastifiantilor pentru ciment si vopsele, pesticidelor, diferitelor alte uleiuri si lubrifianti, materialelor izolatoare, adezivilor, fiind eliberati in mediu in ultimii 70 din echipamente cu continut de PCB si gestionarea improprie a acestora. Desi productia de PCBs este interzisa conform Conventiei de la Stockholm

 

privind Poluantii Organici Persistenti, eliberarea lor in mediu continua inca din eliminarea echipamentelor si deseurilor.

Cum ajung la noi dioxinele?

Dioxinele, furanii si bifenilii policlorurati fac parte din categoria poluantilor organici persistenti, degradandu-se greu in mediu si avand proprietatile de bioconcentrare si bioacumulare, aceasta insemnand ca in organisme ajung la concentratii mult mai mari decat cele din mediu si din hrana si apa consumata. Datorita acestor proprietati concentratia acestor compusi creste spre varful lanturilor trofice, atingand concentratiile maxime in tesuturile pradatorilor. Remarcam aici nu numai efectele negative asupra oamenilor, dar dioxinele prezinta un efect negativ semnificativ si asupra mediului, in special asupra animalelor, ducand la perturbarea grava a functionarii ecosistemelor naturale si seminaturale. Desi nivelul dioxinelor in aer si apa este foarte scazut, acestea se acumuleaza in sol si sedimente, creandu-se rezervoare „naturale”, surse de contaminare a mediului pentru decenii.

Dioxinele pot ajunge in organismul uman prin aer, apa si prin hrana.

In general nivelul dioxinelor in aer este foarte scazut, si acestea nu prezinta un risc major prin inhalare directa. Se estimeaza un nivel mediu in aerul ambiental de 0,1 pg/mc pentru dioxine si furani (pg = picogram, un gram are 1012 picograme), aceasta insemnand un aport de cca 0,03 pg/kg/zi greutate corporala. Daca se iau in calcul si PCB-urile de tip dioxine, acest aport poate fi mai mare. Aceste valori pot insa varia semnificativ, si pot fi chiar si de 20 de ori mai mari in zonele industriale si urbane. Desi aceste concentratii in aer nu prezinta un risc pentru sanatate prin inhalare directa, aceste concentratii pot creste in mediu prin procesele aratate mai sus, ducand la un nivel semnificativ in hrana.

Deasemenea concentratia acestor compusi in apa si aportul lor din apa de baut este foarte scazut, deoarece sunt greu solubili in apa. Insa prezenta acestor compusi in apa nu este de neglijat, deoarece se pot acumula in sedimente constituind „rezervoare” ce vor alimenta mediul un timp indelungat.

Principala sursa de dioxine pentru oameni este hrana. Dioxinele pot ajunge in plante din aer, apa si sol, si aici fie direct la oameni fie indirect prin utilizarea plantelor ca nutreturi pentru animale. Deasemenea produsele de origine animala naturala (pesti, vanat) pot contine un nivel ridicat de dioxine datorita proceselor de bioacumulare si bioconcetrare din mediu si hrana ingerata, mai ales in cazul pradatorilor. In general concentratiile cele mai mari de dioxine, datorita solubilitatii lor in grasimi, sunt intalnite in produsele de origine animala, in special carne, lactate, peste, moluste. Acesti compusi persista in tesuturile grase umane, cu un timp de injumatatire la oameni de 7 Pagina 3 din 5

ani. Calculate ca toxic echivalent, aportul de dioxine in tarile europene este de 1,5-2 pg/kg greutate/zi. Daca se iau in calcul si PCB-urile de tip dioxina, acest aport este de 2-6 pg/kg greutate/zi. Acest aport este semnificativ mai mare in cazul populatiilor mari consumatoare de hrana animala (de exemplu pescarii de la Marea baltica, inuitii din Arctica).

Care sunt efectele dioxinelor asupra sanatatii?

Dioxinele sunt absorbite usor din tractul gastro-intestinal in sange si limfa si de aici mare parte sunt sechestrate in ficat si tesutul adipos. Deasemenea dioxinele traverseaza usor placenta catre fetus, si se regasesc in laptele matern. Dioxinele sunt compusi extrem de toxici deoarece produc efecte adverse la concentratii foarte scazute si se acumuleaza in organism:

Expunerea pe termen scurt la niveluri ridicate de dioxine produce leziuni cutanate cunoscute ca si cloracnee, leziuni persistente;

Expunerea pe termen lung produce o varietate de efecte toxice, incluzand imunotoxicitate, efecte asupra dezvoltarii si neurodezvoltarii, efecte asupra tiroidei si hormonilor steroizi si afectarea functiei de reproducere. Se considera ca fetusii si nou nascutii sunt foarte sensibili;

Agentia Internationala pentru Cercetari in Domeniul Cancerului (IARC) a clasificat compusul TCDD in Grupa 1 (cancerigen pentru oameni) si celelalte dioxine in Grupa 3 (neclasificabile ca si cancerigene pentru oameni). Bifenilii policlorinati PCBs ca si grup sunt clasificati in grupa 2A (probabil cancerigeni pentru oameni). In plus recent IARC a clasificat compusii 2,3,4,7,8- pentaclordibenzofuran si 3,3′,4,4′,5-pentaclorobifenil in Grupa 1. Se considera ca aceste substante sunt cancerigene dar nu genotoxice.

 

In 2002, Organizatia pentru Hrana si Agricultura (FAO) din cadrul Natiunilor Unite impreuna cu Comitetul de Experti pentru Aditivi Alimentari (JECFA) din cadrul Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) au stabilit un aport lunar tolerabil de 70 pg/kg greutate corporala pentru dioxine, furani si PCB tip dioxine. Valoarea este exprimata “lunar” ca sa se reflecte faptul ca expunerea este mai degraba cumulativa si cronica decat acuta. Daca comparam cu aportul mediu lunar actual de in Europa de Vest de cca 60-90 pg/kg/luna (conform OMS), observam ca limita poate fi usor atinsa si depasita.

Cum se determina concentratia dioxinelor?

Dioxinele, furanii si bifenilii policlorurati sunt in mod normal prezenti ca si mixturi complexe cu compozitii diferite in matrici variate, cu concentratii foarte scazute. Identificarea si cuantificarea lor necesita metode de analiza foarte sofisticate. Principalele metode de analiza utilizate in prezent sunt:

Gaz cromatografie cu spectrometrie de masa de inalta rezolutie (GC-HRMS). Este cea mai precisa metoda, cu cea mai buna sensibilitate si specificitate, si este in special necesara pentru analiza de matrici in care se asteapta concentratii scazute de dioxine, in special alimente, nutreturi, aer. Permite diferentierea diferitilor compusi si masurarea concentratiei acestora la limite foarte scazute. Conform legislatiei europene este metoda acceptata de confirmare a nivelului dioxinelor in hrana, celelalte metode de mai jos fiind utilizabile doar ca screening pentru evaluarea prezentei si concentratiei, sau ca metode de analiza doar in cazul anumitor compusi.

Spectometrie de masa tandem (GC-MS/MS) cu captura de ioni. Desi sistemul de analiza este mai ieftin decat cel anterior, si sensibilitatea este mult mai scazuta (de cel putin 30 de ori). Este utilizabila doar pentru analize din medii in care se asteapta concentratii mai mari si limitele aplicabile sunt deasemenea mai mari;

Gaz cromatografie cu spectrometrie de masa de joasa rezolutie (GC-MS). Prezinta cea mai scazuta sensibilitate dintre metodele MS. Este utilizabila doar pentru anumiti compusi si pentru medii unde se asteapta concentratii mai mari si unde limitele aplicabile sunt deasemenea mai mari (namoluri, deseuri, sol).

Bioteste (CALUX, EROD, Ah imunotest, enzime imunotest). Aceste teste au avantajul ca determina global si direct toxicitatea compusilor, dar au dezavantajul ca nu pot determina diferentiat compusii si concentratia acestora.

 

Ce masuri pot fi luate pentru limitarea expunerii la dioxine?

In general masurile cu impact semnficativ si general pot fi luate doar de autoritati. Conform strategiilor europene in domeniu masurile propuse sunt:

Limitarea intrarilor si a nivelului dioxinelor in mediu prin:

Reducerea emisiilor industriale, prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile pentru reducerea emisiilor in aer, apa, sol;

Gestionarea corespunzatoare a deseurilor

Identificarea si decontaminarea zonelor contaminate cu acesti produsi

Analiza si reducerea emisiilor din surse domestice

 

Exista legislatie europeana si nationala ce impune limite pentru emisiile in aer pe diferite tipuri de instalatii, limite in sol, limite pentru evacuari in ape si calitatea apei. Deasemenea exista legislatie suficienta privind gestionarea deseurilor si chiar legislatie dedicata gestionarii deseurilor cu continut de PCBs.

Limitarea expunerii populatiei la dioxine prin controlul sursei majore – hrana:

Dezvoltarea si aplicarea stricta a legislatiei in domeniul controlului alimentelor;

Controlul si gestionarea situatiilor accidentale in care s-au produs contaminari ale alimentelor si nutreturilor cu dioxine.

 

Exista deasemenea legislatie europeana in domeniul controlului alimentelor, cu aplicarea si respectarea acesteia fiind responsabili atat producatorii si comerciantii de alimente cat si autoritatile sanitar-veterinare :

Regulamentul Comisiei nr. 1881/2006 ce stabileste nivelurile maxime pentru contaminati in alimente. Regulamentul, pe langa alti contaminanti, stabileste limite pentru dioxine, furani si PCBs tip dioxine in : carne, produse de pescuit, lactate, oua, grasimi vegetale.

Regulamentul Comisiei 1883/2006 ce stabileste metode de prelevare si analiza pentru controlul oficial al nivelului dioxinelor si PBC tip dioxine in alimente

 

Ce poate face fiecare dintre noi ca si individ pentru a reduce efectele expunerii la dioxine?

Multe masuri sunt general valabile si pentru alti produsi periculosi cat si pentru un stil de viata sanatos, respectand mediul inconjurator:

Sa se evite eliminarea necorespunzatoare a deseurilor de orice fel, in special de chimicale, uleiuri, echipamente electrice;

In cazul celor cu teren si gospodarii agricole sa evite aruncarea de substante chimice si deseuri pe terenuri, arderea diferitelor deseuri;

Sa ne procuram alimentele si nutreturile pentru animale din surse sigure, verificabile si controlate de catre autoritatile sanitar-veterinare;

Sa evitam excesul in alimentatie de produse de origine animala precum carne grasa, organe interne (ficat), peste gras si rapitor, fructe de mare, lactate grase, alte grasimi si uleiuri inclusiv de origine vegetala si sa crestem aportul de legume si fructe;

Sa ne alimentam pe cat posibil cu alimente certificate „BIO”, acestea provenind de pe terenuri curate, fara utilizare de pesticide si alte substante chimice periculoase;

Pentru femeile gravide, cele care alapteaza precum pentru copii mici masurile privind alimentatia trebuiesc aplicate cat mai strict.

Autor

Iulian RUSU

Sef Birou Consultanta

WESSLING Romania

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here