Interviu despre pericolele gazelor de sist cu profesorul Nicolae Anastasiu, membru corespondent al Academiei Romane

500 de locuitori din Sînmartin au protestat fa?? de explorarea gazelor de ?ist în zon?
Interviu despre pericolele gazelor de sist cu profesorul Nicolae Anastasiu, membru corespondent al Academiei Romane
Interviu despre pericolele gazelor de sist cu profesorul Nicolae Anastasiu, membru corespondent al Academiei Romane

Profesorul Nicolae Anastasiu, membru corespondent al Academiei Romane, cadru didactic la Facultatea de Geologie a Universitatii Bucuresti, a vorbit, intr-un interviu acordat Ziare.com, despre toate potentialele pericole ale exploatarii gazelor de sist, concluzionand ca aceasta activitate e una sigura si cu mai putin potential de afectare a mediului decat industrii conventionale precum industria petrolifera sau cea de producere a energiei din carbuni.

Anastasiu, care e unul din autorii unui studiu despre gazele de sist publicat de Consiliul Mondial al Energiei si are peste 40 de ani de experienta, spune ca oamenii nu ar trebui sa se teama ca apa le poate fi contaminata de substantele chimice folosite pentru forarea acestei surse de energie.

Primul argument e ca e aproape imposibil ca acele substante sa ajunga in apa, intrucat puturile sunt sigilate. In cazul in care, printr-un accident, ar ajunge, spune profesorul, oricum cantitatea de substante ar fi prea mica pentru a afecta viata oamenilor, mentionand ca sunt aceleasi substante cu care oamenii intra in contact si din industria cosmetica. El mai adauga si ca s-ar putea folosi noi tehnologii, deja dezvoltate, care nu folosesc nici macar aceste substante.

Intrebat de Ziare.com despre celebrul film „Gasland”, in care cineva da foc gazului care vine pe langa apa de la robinet, Anastasiu a raspuns ca acest film e „plin de facatura” si ca e imposibil ca gazul de sist sa ajunga in apa de la robinet si ca acel gaz era, probabil, biogaz provenit din putrefactia unor resturi organice.

El a explicat si ca acele cutremure produse de exploatare nu sunt suficient de puternice pentru a fi simtite, avand 1-2 grade pe scara Richter.

Profesorul respinge si ideea ca oamenii din zonele de explorare si exploatare pot ramane fara apa din fantani, explicand ca apa nu se ia din fantani, ci se aduce din rauri, cu cisterne, iar ea e reutilizata in proportie de 60-70%, astfel incat nu e nevoie de un flux constant de apa.

„Gazul de sist nu e un pericol”, a conchis Anastasiu.

Citeste mai jos interviul acordat Ziare.com de profesorul Nicolae Anastasiu pe tema pericolelor gazelor de sist

Prima intrebare care se pune in cazul gazelor de sist e asta – pot ajunge substante chimice folosite pentru explorarea si exploatarea gazelor in apa de baut?

Gazele de sist se gasesc la 3-4.000 de metri, panza freatica, din care iau apa fantanile, e la adancimi de pana in 100 de metri. Inceperea activitatilor de explorare, de efectuare a forajului care urmareste identificarea formatiunilor argiloase cu potential gazeifer incepe de la suprafata, traverseaza panza freatica si toate formatiunile geologice care se gasesc pana la 3.500-4.000 de metri si aceasta activitate e urmata de tubarea putului, de separarea golului de panza freatica.

E necesara, pentru a nu contamina nici fluidele care se introduc (in tubul de foraj – n.red), pentru o buna exploatare.

Nu se poate face un asemenea amestec intre „noroiul de foraj”, care e 99,5% apa si nisip si 0,5% acei aditivi. Fiecare sonda are reteta ei pentru aditivi.

Ce spuneti dumneavoastra e ca e practic imposibil sa ajunga substantele, aditivii in apa?

Acele substante se folosesc in mod curent in cosmetica, in industria medicamentelor. Daca am lua separat fiecare din aditivii acestia, am vedea ca e folosit, important e in ce cantitate, pentru ca ei se dilueaza in cantitatea foarte mare de apa in care sunt si nu mai pot avea niciun efect.

Aceste substante au un prag care nu poate fi depasit cand se folosesc in cosmetice sau se dilueaza in apa, acest lucru se stie din start. Fiecare companie care incepe sa faca explorare, studiind tipul de roci, va identifica limitele, pragurile de alerta pentru fiecare substanta.

Sa tragem o concluzie – e sau nu imposibil sa ajunga substantele acelea in apa?

Da, e aproape imposibil. Chiar daca ajung, sunt in cantitati foarte mici, sub pragul de alerta sau pragul de impact asupra sanatatii oamenilor.

Si singura posibilitate e, daca inteleg bine, sa nu fie izolat bine putul?

Da, singura posibilitate e sa nu fie cimentat bine putul, inseamna ca cimentarea acelor coloane care s-au introdus acolo sa nu se fi facut in mod corect.

Daca ajunge, e prea putin sa afecteze, cantitatile sunt foarte mici, sunt doar 0,5% alte substante in afara de apa si nisip.

Oamenii nu au de ce sa se teama. Fracturarea hidraulica s-a folosit de zeci de ani, atat in Romania cat si in alte tari. In toti anii acestia nu au ajuns substante in apa.

Se poate folosi si alta tehnologie, fara alte substante?

Da, asta e un alt aspect. Am fost la o conferinta a celor care se ocupa de tehnologiile de explorare – au lansat o tehnica noua, care sa inlocuiasca apa si sa foloseasca gazul lichefiat. Acesta se poate introduce in gazele de sonda, apoi se poate intoarce pe conducta.

Un alt aspect foarte-foarte important pentru oameni e asta – e un film celebru, Gasland, in care cineva da foc gazului care vine pe teava de la chiuveta. Se poate sa vina gaz de sist pe teava de apa?

Gazul de la 3-4.000 de metri nu poate sa traverseze 3.-4.000 de metri de roci! Sunt si argile impermeabile pe distanta asta, nu poate fi traversat.

Acest film a avut foarte mult trucaj si intentie rea.

Si in Romania, daca ne deplasam unde sunt exploatari vechi, o sa vedem ca apa din fantanile oamenilor are un iz de petrol. De ce? Pentru ca titeiul s-a scurs din conducte care nu erau izolate bine si in jurul oricarei sonde de petrol o sa gasesti, pe raze de sute de metri, solul imbibat cu titei si gaz. El poate sa ajunga in fantani, sa genereze mirosul respectiv.

Exista infiltrari generate de om, insa doar in activitati de suprafata.

Ce se mai poate intampla – daca exista gropi in care se acumuleaza resturi organice, in gropile alea se transforma substanta organica, acele mortaciuni, in gaz organic, biogaz. El poate trece in conductele de apa, daca sunt in zona si nu sunt bine izolate.

Ce spuneti dumneavoastra e ca in filmul ala e imposibil sa fi fost gaz de sist, ci a fost, probabil, biogaz?

Sigur, e imposibil. Gazul de sist e un gaz natural, un tip de gaz metan care s-a format pe alta cale, factorul generator a fost temperatura.

Se mai pune o problema – stiu ca sunt microcutremure generate de explorarea si exploatarea gazelor de sist – sunt ele atat de puternice incat sa puna probleme oamenilor?

Fracturarea hidraulica genereaza niste vibratii. In ultima vreme acestea au inceput sa fie asimilate cu notiunea de seisme. In timpul activitatii de forare exista posibilitatea monitorizarii – la suprafata se instaleaza niste echipamente care pot inregistra si calitatea apelor care se intorc, dar si miscarile care s-au petrecut. Daca se inregistreaza o cantitate mare, se poate opri activitatea.

Acestea microseisme au o intensitate intre 1 si 2 grade pe scara Richter. Astfel de seisme se produc cu miile pe zi, Pamantul e o planeta vie, se misca, chiar si acum, cand vorbim noi.

In Vrancea au fost foarte multe cutremure de gradul 3 in ultimul timp, noi nu le-am resimtit, se simt doar cele de gradul 5, nu de 1 sau 2. Fracturarea hidraulica nu a produs niciodata un microseism mai mare de 3 pe scara Richter. Cum sa spun eu ca va produce probleme? Sunt exagerari.

Oamenii din zonele unde e pe cale sa inceapa explorarea mai sunt ingrijorati ca risca sa ramana fara apa de baut, pentru ei sau animale, ca li se vor goli fantanile pentru apa necesara exploatarii gazelor de sist, se va lua din fantanile lor. Se poate intampla asa ceva?

E de inteles ca oamenii sunt speriati, li se spun foarte multe lucruri despre un impact negativ. Categoric, nu se va lua din fantanile oamenilor. Nu se atinge nimeni de apa lor. Cei care efectueaza lucrarile astea pot sa mearga sa isi ia apa din Prut sau din Siret, cu cisternele.

In plus, apa e reciclabila, se intoarce 60-70% din apa pompata in bazine.

Oamenii sa nu se sperie, ci sa se bucure ca in zone asa sarace ca zona Barladului sau Dobrogei de Sud cineva sa le spuna ca au hidrocarburi acolo.

Tragand o linie, e mai periculoasa sau mai sigura industria gazelor de sist decat alte industrii „comune”, precum cea petroliera?

Daca vorbim de industriile energetice, precum termocentralele pe carbune, sunt mult mai daunatoare, produc o cantitate de dioxid de carbon cu efect de sera mult mai mare decat produce titeiul si gazul metan.

Da, dar dincolo de efectul de sera, sunt mai periculoase pentru viata oamenilor si mediu, pe termen mai scurt?

Da, numai daca ne gandim la cenusile de acolo. Spre exemplu, uzinele care produc energie electrica din gaz sunt cele mai putin daunatoare, comparativ cu titeiul sau carbunii.

Cum ne putem asigura 100% ca exploatarea gazelor de sist nu prezinta niciun pericol?

Daca se schimba legea petrolului si se baga un capitol special pentru resursele neconventionale, se introduce un mecanism de monitorizare pentru calitatea apei si intensitatea vibratiilor, problema e rezolvata din start. Daca acea companie care efectueaza lucrarile semneaza obligativitatea aceasta, trebuie sa monitorizeze cum se face cimentarea, care e calitatea apei care intra sau iese din put si care e intensitatea microseismelor.

Gazele de sist nu prezinta un pericol. Parerea mea e ca oamenii nu cunosc problema, pentru ca nu li s-a explicat de la nivelul scolii de geologie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *