Ca o pasare Phoenix renascuta din propria ei cenusa, miscarea de mediu are in principiu toate sansele sa renasca mai puternica decat si-a inchipuit ca ar putea ajunge vreodata. Contextul social actual, criza de pe toate planurile existente in societate, de la criza financiar-economica la cea sociala si politica sunt consecinte ale lipsei de sustenabilitate a modelului de dezvoltare promovat pana acum. Renasterea Miscarii Ecologiste in Secolul 21 se poate realiza prin reteaua ofensiva multinodala generatoare-multiplicatoare de informatie ecologista relevanta… apta de a crea sustinerea sociala necesara pentru ca ecologismul sa reprezinte o forta in societate.
Doua decenii de miscare de mediu au produs multe si marunte reusite, dar si constatarea a mai multe si mai mari devastarii ale naturalului si subminarii viitorului uman… de catre agresivitatea umana de multe ori mafiotizata. Daca avem ceva pozitiv ce a rezultat din cele doua decenii de lupte, este formarea unei resurse umane care se presupune ca are capacitatea intelectuala necesara pentru a intelege si a aborda coerent subiectele complexe ale ecologismului de secol 21.
Miscarea de mediu a aparut in Romania atat 1. pe cale naturala, prin cluburi de speologie si diferite grupari naturalistice existente in stare de functionalitate mai mult sau mai putin coerenta inca inainte de 1989, dar formalizate dupa marea schimbare, cat prin 2. suportul oferit de diferite structuri ecologiste din vest, care au incercat sa ofere modele de functionare… dar care din pacate nu prezentau prea mare eficienta nici macar in tarile unde ele au fost concepute… ce sa mai zici de functionalitate in medii socio-culturale si financiare radical diferite. O miscare de mediu permanent dependenta de suport financiar extern, era de fapt din ce in ce mai captiva a proiectelor finantate, la inceput de fundatii, apoi de fonduri publice care impuneau o birocratie halucinanta, ingropand in mormane de hartie orice idee buna… cu o rigiditate extraordinara, lipsind orice capacitate de adaptare la fluenta evenimentelor din viata-reala. Pana se aproba proiectul, deja era tardiv pentru a mai face acele actiuni, ori prioritatile erau altele… Mai mult decat atat, agenda de lucru a organizatiilor neguvernamentale de mediu nu mai era stabilita de ele, ci de oportunitatile de finantare stabilite de borduri/ structuri politice in care reprezentate erau interese corporatiste si politice aflate la putere, si nicidecum interesele ecologismului, ca miscare de protejare a valorilor naturale si de promovare a sustenabilitatii ecologice a societatii/ civilizatiei. Devenea evident ca un astfel de sistem este falimentar. Nu cred ca se mai indoieste cineva de acest lucru.
Miscarea de mediu de pana acum avea un stil defensiv, ca o armata ravasita aflata in retragere, care lupta pe baricade pentru a le mai tine… o vreme. Cu o asemenea mentalitate, insuccesul era sigur. Micile grupari locale, chiar daca la inceput pot avea entuziasm si initiativa, nu au capacitatea de a reprezenta o forta semnificativa, si ele devin inglodate in subiecte cu semnificatie eventual locala, in zbateri in care sansele de reusita sunt destul de reduse, din cele vazute pana acum. Se poate constata cu usurinta ca actuala miscare de mediu din Romania nu face fata situatiei. Este nevoie deci de o reformare a ei, din fundamente. Cred ca a trecut vremea proiectelor inrobitoare prin birocratia lor exagerata, a trecut si vremea pliantelor.
Ecologismul nu avea sanse reale de a avea sustinere publica, pana cand era in derulare frenezia consumerista (inclusiv pe datorie) – o aberatie sustinuta de reclame agresive prin mass media; nu a fost mult mai bine nici in perioada de optimism-lipsit-de-baze, privind iesirea rapida din criza economica. In acele perioade, ecologismul se pastra ca fenomen relativ marginal. Odata cu adancirea consecintelor financiare, economice, sociale si politice ale unor sisteme lipsite de sustenabilitate, se deschide oportunitatea ca ecologismul sa devina o optiune reala pentru mari mase de oameni. Dar cine sa le genereze interesul? Criza sociala aflata in derulare, lipsa unor targeturi pentru mari mase de tineri, poate da sanse ecologismului, ca miscare puternica. Daca devine o moda sa te ocupi de natura, de protejarea ei, se poate spera sa existe forta necesara pentru a contracara agresiunea mafiilor destructive care au infiltrat masiv oamenii lor, inclusiv in structurile guvernamentale.
Exista acum o lipsa de incredere a majoritatii covarsitoare a oamenilor de pe la noi in ceea ce priveste clasa politica de aici precum si cea europeana, si o neincredere crescanda in mainstream media, care devine perceputa ca fiind o unealta de manipulare aflata la cheremul unor mafioti. Mai ales in randul elitelor tinere, dar si in randul tinerilor in general, internetul a devenit platforma de informare si comunicare, unde fiecare isi gaseste sursele pe care le considera credibile, unde poate reactiona, comenta, intreba, distribui, adica devine parte a procesului…. nu un simplu recipient in care se aduna scursoarea provenita pe canalele mediatice clasice. Este clar ca la ora actuala, sansa de penetrare catre influentarea unor mase mari de oameni este internetul/ blogosfera, retelele de socializare. Usor de zis…. A deveni apt de a le utiliza eficient, poate oferi avantaje competitive fata de alte structuri care acum au controlul asupra clasicelor mijloace de manipulare in masa (mainstream media).
Vedem care sunt problemele, dar cine poate veni cu propuneri de solutii? O noua Miscare de Mediu… dar pe ce baze? Criza actuala da sanse unei ofensive ecologiste, deoarece acum oamenii sunt pe cale sa perceapa cat de falimentar era sistemul anterior… cum submina resursele de care depinde existenta noastra, cum intra in datorii inrobitoare si cum distrugea viitorul uman. Exista acum oportunitatea ofensivei ecologiste.
Este nevoie de un concept de proiect ecologist ofensiv, capabil de functionalitate eficienta in contextul actual. O noua era trebuie sa inceapa, una care este adecvata realitatilor socio-economice si politice actuale, apta de a fructifica oportunitatile sociale si comunicationale existente. Nu e cazul sa inventam roata, ci trebuie facut un vehicul blindat care sa functioneze. Trebuie conceputa o entitate cu capacitatea de autostructurare: adaptarea si replicarea modelelor de succes in privinta structurii organizationale. O entitate capabila sa genereze idei, sa le puna in circulatie, sa analizeze feed-backul social, sa invete din propriile greseli si sa le corecteze rapid. O entitate ecologista evolutiva.
Constientizam ca avem nevoie de structuri locale functionale (noduri ale retelei), de capacitate de comunicare a acestor organizatii locale intre ele la nivelul tarii (retea functionala), de capacitatea de generare de informatie ecologista relevanta (functionarea nodurilor retelei) si capacitatea de multiplicare prin cooperarea acestor centre (functionarea retelei).
Un model organizatoric interesant este cel al unei retele care exista si la noi si din care fac si eu parte, si de unde se pot prelua anumite modele functionale, testate de trecerea timpului. Cred ca avem nevoie de organizatii locale, regionale si o conducere centrala. La organizatiile locale sunt intalniri saptamanale, la aceeasi ora in acelasi loc, si sunt dezbatute subiectele de actualitate si avand relevanta pentru domeniu, se iau decizii, se agreeaza sarcini. Se pune mare importanta pe participarea acelor oameni care conteaza, celor capabili de a face diferenta. Infiintarea de organizatii locale ale retelei se deruleaza sub forma unei “francize”. Pentru ca un grup sa fie eficient in discutarea fata in fata a problematicilor de interes, dimensiunea grupului nu trebuie sa depaseasca circa 30 de persoane; daca un oras are deja capacitate de mai mult de acest nivel, este de preferat infiintarea unor noi organizatii care pot coopera, dar isi mentin si individualitatea. Fiecare organizatie trebuie sa isi infiinteze un grup de discutii online, pentru a putea distribui documente, a putea dezbate subiecte urgente, a anunta diferite evenimente etc. Alegerea presedintelui/ secretarului/ trezorierului se face in fiecare an, deja cu un an inainte de intrare in functie. Persoanele resursa, cei care au influenta mare si liderul formal nu trebuie sa fie confundati. Evident ca unele persoane pot avea capacitate de management mai mare, unele organizatii vor functiona mai bine, dar totusi esenta este puterea retelei in sinergia tuturor partilor ei constitutive. Esential este ca la toate nivelele sa existe o functionalitate rezonabila care sa ajute la mentinerea coerentei retelei. Este nevoie de intalniri anuale la nivel de tara, care sa stabileasca prin dezbatere marile directii strategice de inaintare.
A lucra in retele multinodale, a genera fluxuri de informatie ecologista relevanta si a multiplica/ distribui acele informatii… poate duce la rezultate incredibile. Iti dai seama cam cum ar putea sa fie daca un mesaj creat la Oradea sau la Galati (… treci aici orasul tau) ar ajunge multiplicat in 100 sau 1.000 de locuri din tara (si nu numai), intrand catre zeci de mii, sute de mii sau milioane de utilizatori ai retelelor de socializare? Ce forta ar insemna o asemenea capacitate de generare si multiplicare de mesaje ecologiste?
Cheia succesului este comunicarea. Pentru o astfel de noua miscare de mediu, ar fi necesara implicarea celor care am construit miscarea de mediu de pana acum, precum si noi tineri energici, creativi, capabili intelectual. Este nevoie de noi idealuri, dorinta de a razbate, noi capacitati de comunicare. Daca vom avea capacitatea de a comunica abil, de a penetra cu mesaje in toate directiile importante, convingand oamenii de importanta vitala a ecologismului, se pot atrage resurse umane de calitate. Daca miscarea este bine managerizata, se poate ajunge la o comunitate apta de a schimba in bine viitorul acestor zone. Doar sa existe dorinta si capacitatea de a incerca. Ce avem de pierdut?
Te poti intreba, oare ce ne poate da putere sa facem asa-ceva? Constientizarea faptului ca noi suntem cavalerii cei buni, care lupta pentru o societate umana sustenabila! Sau asta nu e destul? Multi oameni au nevoie de un scop nobil in viata, ceva demn de secolul 21, si exista premise sa ni se alature multi profesori, compozitori, artisti fotografi, educatoare la gradinita, oameni de stiinta, juristi, designeri, jurnalisti samd… pot insira toate profesiile planetei, si fiecare sa contribuie cu ceea ce poate pentru a promova educatia ecologica, a ajuta sustenabilitatea viitorului societatii noastre. Se poate forma o putere capabila sa schimbe raportul de forte…
Ca o pasare Phoenix renascuta din propria ei cenusa, miscarea de mediu poate deveni mai puternica decat si-a inchipuit ca ar putea ajunge vreodata. Depinde de noi, cateva zeci de oameni eventual capabili de a o pune in miscare, de a o face sa zboare. Este o distractie interesanta, promitatoare. Miza este mare. Nu este momentul comentariilor dramatice, dar consider ca daca nu vom putea realiza acest mecanism (sau unul si mai performant), continuarea trendurilor actuale arata ca valorile naturale ale peisajului vor fi distruse rand pe rand, iar societatea se va indeparta de sustenabilitate, iar consecinte nu vor intarzia sa se manifeste la modul cel mai brutal.
PS. Cei care doriti sa va implicati mai serios intr-o asemenea initiativa, ma puteti contacta pe e-mail:[email protected]
AUTOR: © dr. Peter Lengyel
