Pozitia Uniunii Arhitectilor din Romania privitoare la Proiectul Rosia Montana Gold Corporation

2 Dec 2010 Comenteaza pe Forum Trimite prin Email

Pozitia Uniunii Arhitectilor din Romania privitoare la Proiectul Rosia Montana Gold Corporation

La Rosia Montana, judetul Alba, in Muntii Apuseni, s-au epuizat filoanele de aur care pot fi exploatate prin tehnici traditionale de minerit. Inca dinainte de 1989, rezervele dispersate ramase s-au exploatat prin foste intreprinderi de stat  si cu ajutorul cianurii. Au rezultat cariere de suprafata, halde si  iazuri de decantare care produc daune populatiei si mediului inconjurator.

Programele de guvernare ale Romaniei si-au propus reluarea cu prioritate a proiectului propus de compania Rosia Montana Gold Corporation. Acesta se bazeaza pe extinderea exploatarii cu cianura in teritorii locuite, teritorii inzestrate cu monumente istorice sau valori naturale. Se vor produce alte cariere deschise, noi halde de steril, imense spatii de colectare a cianurilor, lacuri cu ape acide. In schimb, populatiei relocate din cauza extinderii lucrarilor i se ofera locuinte noi si locuri de munca timp de jumatate de generatie. Statul Roman primeste o mica parte din valoarea productiei rezultate, teritoriul afectat urmand sa fie ecologizat in perspectiva.

Proiectul RMGC a inceput in 1999 dar treneaza din cauza neintelegerilor dintre adeptii si opozantii acestuia. Ele pornesc de la dificultatea evidentierii clare a avantajelor si dezavantajelor pe multiple planuri, atat pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung. Exista sentimentul ca, dupa consumarea avantajelor imediate, marea majoritate a atuurilor zonei pentru dezvoltarea intr-o larga perspectiva vor fi definitiv si iremediabil compromise.

Suspiciunea privind caracterul pagubos al afacerii pare justificata daca se recunoaste ca in numai doua decenii guvernantii  (parlamentul, administratia centrala si locala) au reusit sa aduca tara in starea critica de azi.   S-a falimentat industria, agricultura s-a degradat, s-au instrainat bogatiile subsolului. Dintr-o tara constructoare de masini si producatoare de bunuri – chiar daca pentru tarile in curs de dezvoltare – Romania a ajuns pur si simplu o piata de desfacere.

Retineri exista si referitor la Rosia Montana Gold Corporation, firma canadiana implicata in Muntii Apuseni de conducerea SC Minaur SA. De la bun inceput specialistii ei au furnizat informatii partiale legate de exploatare, au speculat lipsurile legislatiei romanesti in domeniu, au recurs la mijloace discutabile pentru a convinge autoritatile sa sustina proiectul si a determina o parte a populatiei sa paraseasca localitatea de bastina. Toate acestea s-au derulat concomitent cu un “lobby” supradimensionat.

Atat administratia publica (locala, judeteana si centrala) cat si Rosia Montana Gold Corporation nu recunosc valabilitatea criticilor unei parti dintre localnici si unui important numar de organizatii obstesti care se opun proiectului. Si ceea ce e cu totul de luat in considerare, nu recunosc observatiile stiintific argumentate continute in punctul de vedere al Academiei Romane si al studiului Academiei de Studii Economice. Cu alte cuvinte, avizele administrative emise de functionari prezenti trecator in institutiile publice, cantaresc mai greu decat opinia unor cercetatori si savanti.

Proiectul RMGC este tipic pentru operatiile imediate care compromit definitiv dezvoltarea de larga perspectiva a zonei. Exploatarea va dura cca. 15 ani, timp in care numai o parte din populatie va avea de lucru, probabil aceeasi locuitori care si-au vandut gospodariile asezate pe viitoarea exploatare si carora compania le-a facut case noi pe alte amplasamente. In urma raman carierele, haldele si iazurile industriale care reprezinta aproape jumatate din teritoriul proiectat al exploatarii, care, modificat radical, va astepta sa fie ecologizat de firma (daca va mai exista dupa epuizarea aurului).

Proiectul propus va distruge insa baza materiala pentru perioada post-RMGC (excluzand partea acoperita de iazuri si halde) Vor disparea: o pozitie din nomenclatorul de localitati ale Romaniei, o mare parte din sistemul galeriilor de mina istorice (cu atribute de unicitate in lume), o catime din reteaua de amenajari tehnico-edilitare constituita in timp, procente insemnate din fondul construit (inclusiv cladiri si amenajari din patrimoniul cultural) compact ori risipit, cu calitati ambientale, segmente din rezervele forestiere si de fauna aferenta, etc. Intr-un cuvant, un tezaur peisagistic natural si cultural de exceptie, incluzand resursele necesare pentru o evolutie durabila (dincolo de cei 15 ani propusi in proiectul RMGC) a turismului, a micii industrii manufacturiere, a activitatilor de agrement, a sporturilor curente sau extreme, a serviciilor adiacente.

Economia contemporana pune mult mai mult pret pe puterea inovarii industriale decat pe exploatarea pana la epuizare a bogatiilor naturale (inlocuite, ca la Rosia Montana, cu cariere deschise, halde si bazine de cianuri, cu securitate discutabila). Multe tari au realizat ca e mai avantajos exportul de produse manufacturate cu un mare procent de “materie cenusie” inglobata decat sa-si vanda padurile, petrolul ori aurul. Isi pastreaza bogatiile de pe sol ori din subsol ca rezerva strategica ori asteptand perfectionarea tehnicilor de extractie, prelucrare si depozitare a deseurilor.

Uniunea Arhitectilor din Romania, preocupata de dezvoltarea echilibrata si sustenabila a teritoriului national, apreciaza ca proiectul RMGC, sustinut de administratia centrala, contravine principiilor mentionate, incluse in acte normative internationale si continentale la care Romania a aderat.  E de retinut si recenta decizie a Parlamentului European privind interzicere utilizarii cianurilor la exploatari miniere. Prin acceptarea proiectului RMGC se va constata iarasi diferenta dintre angajamentele si actiunile conducerii de la Bucuresti. Sacrificiu de imagine care nu se justifica dpdv. al rezultatului de perspectiva. Pentru ca, in final, zona de interventie a RMGC va ramane greu de utilizat. Va consta jumatate din halde si iazuri de decantare a cianurilor (fara fasiile de protectie) si jumatate dintr-un peisaj desfigurat (ecologizat sau nu), punctat cu ramasite risipite ale istoriei locale. Ceea ce echivaleaza cu radierea din teritoriul Romaniei a unei parti notabile din suprafata unui judet, iar din istoria nationala a doua milenii de existenta.

IN FINAL INSA,  ALEGEREA SE FACE INTRE ECONOMIE PE TERMEN SCURT SI CULTURA PE TERMEN LUNG.

Conducerea UAR

Pozitie aprobata de Senatul Uniunii Arhitectilor din Romania in sedinta din 26 noiembrie 2010, in baza  Hotararii Conferintei Nationale din 10 octombrie 2009.

Urmareste EcoMagazin.ro pe FaceBook

Pentru mai multe informatii administratia publica, amenajari, ape, apuseni, cianura, critica, cultura, depozitare, ecologizat, economie, epuizare, aboneaza-te gratuit la Noul Newsletter EcoMagazin, personalizat pentru tine!

Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci alatura-te si tu celor peste 7500 de membri care s-au inscris deja in EcoSapiens si hai sa ne cunoastem pe forumul ecologistilor. Intrebarile si comentariile tale sunt binevenite.