Potrivit unor studii ale astronomilor americani, Soarele va cunoaste o neobisnuit de lunga perioada de activitate slaba, un gen de „hibernare”, cu posibile urmari asupra climatului terestru.
Trei studii independente ale astronomilor americani care au analizat activitatea interna a Soarelui, suprafata vizibila si, respectiv, coroana solara semnaleaza o diminuare a petelor solare si o incetinire a activitatii in apropierea polilor, semne ca Soarele se indreapta spre o perioada prelungita de calm. In timp ce in actualul ciclu al Soarelui, al 24-lea, care a debutat in 2008, incepe sa se accelereze activitatea spre un varf maxim masurat in numar de pete solare, cercetatorii de la National Solar Observator (NSO) si ai Air Force Research Laboratory estimeaza ca viitorul ciclu ar putea fi deosebit de calm, cu o activitate cvasiinexistenta.
Neobisnuit si neasteptat
Frank Hill, director adjunct al NSO, principalul autor al unuia dintre cele trei studii, subliniaza ca „daca nu ne-am inselat, actualul ciclu ar putea fi ultimul cu activitate solara maxima pe termenul a mai multe decenii”. Calificand fenomenul „foarte neobisnuit si neasteptat”, astronomul a estimat ca „va afecta un mare numar de lucruri, de la explorari spatiale la climatul terestru”.
In trecut, o activitate magnetica solara slaba si prelungita a coincis cu glaciatiunile planetei noastre. In aceste perioade atmosfera terestra se raceste si se contracta si furtunile magnetice din zona polilor (aurorele boreale) – fenomene care pot perturba sistemele terestre de comunicatii – se raresc.
„Faptul ca trei studii total diferite asupra Soarelui duc in aceeasi directie reprezinta un indiciu solid ca ciclul petelor solare s-ar putea indrepta spre o hibernare”, arata Frank Hill. Urmatorul ciclu solar ar trebui sa inceapa in jurul anului 2020.
Mica era glaciara
Rezultatele studiilor in cauza au fost dezvaluite la conferinta anuala a Departamentului fizicii solare a Societatii Americane de Astronomie, reunita la Universitatea din New Mexico. Numarul de pete solare creste si descreste la fiecare 11 ani – durata unui ciclu, ceea ce corespunde jumatatii perioadei la finele careia se inverseaza polii magnetici.
Prima problema este de a sti daca aceasta incetinire a activitatii solare anunta un al doilea „Minimum Maunder”. In acea perioada de 70 de ani, intre 1645 si 1715, cu un Soare fara nici o pata, Europa a cunoscut o mica era glaciara, cand canalele erau inghetate si ghetarii alpini afectau localitatile montane. Avem cateva indicii interesante ca activitatea solara este asociata climatului, declara Dean Pesnell, cercetator asociat al proiectului pentru NASA, Solar Dynamics Observatory, subliniind ca nu crede ca un alt comportament „Minimum Maunder” ar avea aceleasi efecte de racire astazi, cand am adaugat cantitati considerabile de dioxid de carbon si de metan si de gaz cu efect de sera in atmosfera. Opinie impartasita si de Georg Feulner de la Postdam Institute din Germania potrivit caruia reducerea puternica a activitatii solare nu va compensa incalzirea provocata de emisiile de CO2 rezultate din activitatile umane. El a calculat ca o perioada similara „Minimum Maunder” ar scadea temperatura cu 0,3 grade Celsius. Or, cresterea asteptata pana la finele secolului de catre grupul interguvernamental de experti al ONU privind climatul (GIEC) este de 3,7-4,5 grade.
Soare fara pete
Matt Penn si William Livingstone de la Universitatea Cornell (New York) au constatat o tendinta pe termen lung de estompare a petelor solare. Si ei sustin ca eruptiile in campul magnetic al Soarelui, in cursul viitorului ciclu, vor fi atat de slabe incat nu se vor forma astfel de pete, care rezulta din eruptia fluxurilor magnetice provenite din interiorul astrului zilei si impiedica gazele mai putin fierbinti de la suprafata sa revina.
Pentru formarea unei pete solare, campul magnetic trebuie sa aiba cel putin 1.500 gauss (unitate de masura electromagnetica). Potrivit cercetatorilor, forta medie a campului magnetic solar a scazut cu 50 gauss pe an in ultimii 13 ani si va cadea sub pragul minim.
Fluctuatii magnetice
Daca petele solare sunt „cool”, petele negre care apar la suprafata Soarelui indica regiuni cu activitate magnetica intensa. In cursul secolelor, oamenii de stiinta au recurs la petele solare – dintre care unele pot fi mai mari decat Terra – pentru a urmari fluctuatiile magnetice ale astrului. De exemplu, astronomii din secolul al XVII-lea, Galileo Galilei si Jean-Dominique Cassini au supravegheat separat petele solare si au remarcat lipsa de activitate din perioada „Minimum Maunder”. In 1800 cercetatorii au recunocut ca petele solare apar si dispar in mod regulat pe perioade de circa 11 ani.
Astronomii arata ca diminuarea petelor solare nu inseamna si scaderea altor functionalitati cum ar fi protuberantele solare care pot produce aurorele boreale prin declansarea jeturilor de masa a coroanei solare. Dosarele demonstreaza ca aurorele boreale au continuat sa apara in mod regulat, chiar in perioada „Minimum Maunder”.
