Termenul de agroecologie poate desemna fie stiinta, fie miscarea, fie practica. In mare, este studiul rolului agriculturii in lume. Agricultura ecologica ofera un cadru interdisciplinar cu care se studiaza activitatea agriculturii. Pe scurt, agricultura nu exista ca o entitate izolata, dar ca parte a ecologiei contextelor. Agroecologia trage dupa sine reguli ecologice de baza pentru conceptul de cadru.
Agroecologistii studiaza o varietate de agroecosisteme si terenul agroecologiei nu este asociat cu nicio metoda speciala de
cultivare a pamantului, chiar daca ar fi organica, industriala (conventionala), caracterizata de un mare consum de capital(intensa) sau caracterizata de consum mic de capital si munca (extensiva). In plus, nu este definita de anumite practici de management, cum ar fi folosirea dusmanilor naturali (daunatori precum insecte, buruieni si boli ale plantelor) in loc de insecticide sau policultura, o imitatie a multitudinii de ecosisteme naturale, in loc de monocultura.
Pe langa acest lucru, agroecologistii nu opun unanim tehnologia sau consumurile in agricultura; in schimb, apreciaza cum, unde, si daca tehnologia poate fi folosita in legatura cu aprecierile naturale, sociale si umane. Agroecologia propune un context sau loc specific pentru un fel de studiere a ecosistemelor, si astfel, recunoaste ca nu exista o formula universala sau reteta pentru succesul si maxima bunastare a unui ecosistem.
In schimb, agroecologistii pot studia intrebarile relevate celor patru proprietati ale agroecositemelor: productivitate, stabilitate, dezvoltare si raportul numeric constant si echilibrat (echitabilitate). In opozitie cu disciplinele care sunt preocupate cu doar una sau cateva din aceste proprietati, agroecologistii le vad pe toate ca fiind conectate succesului unui agroecosistem.
Recunoscand ca aceste proprietati variaza in balanta spatiala, agroecologistii nu se limiteaza studiului agroecosistemelor in niciun fel: prin ferma, comunitate sau global. In plus, agroecologistii studiaza aceste patru proprietati prin lentile interdisciplinare, folosind stiinte naturale pentru a intelege elementele agroecosistemelor cum ar fi proprietetile solului si interactiunile dintre plante si insecte, precum si folosirea stiintelor sociale pentru a intelege efectele practicii de cultivare a pamantului in comunitati rurale, constrangeri economice de dezvoltare a noi metode de productie sau factorii culturali precizand practici de cultivare a pamantului.
