Baltile rezultatate in urma topirii zapezii si a ghetii de pe suprafata Oceanului Inghetat explica de ce banchiza arctica se topeste mai repede decat au prezis unii cercetatori.
Cele mai recente studii arata ca apa rezultata in urma topirii, duce la accelerarea procesului cu o viteza mai mare decat cea prezisa de modelele computerizate de catre the Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC), in 2007, relateaza The Guardian.
Aceste calculatoare au simulat o pierdere a ghetii de 2.5% pe decada din 1953 pana in 2006. Dar in realitate, calota glaciara arctica a suferit o pierdere de aproximativ 7.8% pe decada.
Calota glaciara a scazut atat de mult incat in septembrie 2007 a ajuns sa acopere o suprafata de doar 4.14 milione km², depasind cu 23% recordul precedent inregistrat in septembrie 2005.
In vara anului 2008, pasajele din nord-vest si nord-est adica rutele marine care marginesc America de Nord si partea nordica a Rusiei, in mod normal continand gheata densa, au fost pentru prima data, de la masuratorile care au inceput in 1972, lipsite de orice fel de gheata.
Motivul pentru aceasta discrepanta o reprezinta iazurile de apa care reprezinta balti formate din apa care se topeste din ghetari si zapada si se acumulteaza vara si primavara. Deoarece acestea au o culoare mai inchisa decat calotele glaciare, ele absorb energia solara in loc sa o reflecte inapoi, lucru care accelereaza procesul de topire.
Christina Alsvik Pedersen de la Institutul Polar Norvegian, prima persoana care a scris despre aceste descoperiri, ce vor fi publicate in Journal of Geophysical Research, sustine ca: baltile de apa nu au fost luate in considerare de catre modelele realizate pe calculatoare si ca albedoul este un proces complex, dar foarte sarac descris in aceste modele.
Ea mai sustine ca stratul de gheata care se formeaza in fiecare an are o suprafata mai neteda decat stratele de gheata vechi care au o suprafata dura. Acest lucru permite ca baltile de apa topita sa se desfasoare pe o suprafata mare a stratelor recente iar acest lucru duce la extinderea ariei in care radiatia solara este absorbita, ducand astfel la accelerarea procesului de topire.
Pal Prestrud, director la Centrul pentru cercetari climatice si de mediu, din Oslo, este de parere ca modelele computerizate folosite pentru predictiile climatice mondiale s-au dovedit bune in masurarea temperaturii, dar in ceea ce priveste oceanul nu sunt eficiente. Acest studiu va ajuta la intelegerea proceselor fizice implicate in topirea calotelor glaciare si la o mai buna prezicere a ceea ce se va intampla in viitor, mai spune acesta.
Sursa: Guardian