Daca ADN-ul reprezinta caramida de baza a vietii, atunci „varul” sau ARN-ul asigura buna functionare a acesteia, deoarece el transporta informatia din ADN care le permite genelor sa se exprime.
Abilitatea ARN-ului de a spori sau reduce nivelul de expimare al genelor inseamna ca el are un potential urias in tratarea afectiunilor la nivel genetic, de la rani cronice si pana la tumori, considera unii cercetatori. Acest proces este cunoscut ca interfata ARN si aplicatia medicala se bazeaza pe asa-numitele oligonucleotide – scurte fasi de molecule ARN care pot fi livrate oricarei zone unde sunt necesare pentru a afecta exprimarea genelor intr-un organism. Dar majoritatea mecanismelor de livrare a acestor fasii ARN implica o calatorie prin circuitul sanguin, iar moleculele sunt adesea prea fragile pentru a supravietui aventurii.
