Pentru ca ne ofera proteine si grasimi usor digerabile, gratarul de pui este sursa de proteine cea mai recomandata de nutritionisti.
Cumparam zi de zi carne, dar oare suntem in stare s-o alegem corect? Putem, printr-o simpla privire, sa apreciem ce merita si ce nu merita sa ajunga la noi in farfurie? Iata ce ne recomanda un expert in alimentatie: in stare proaspata, carnea trebuie sa aiba un miros placut-dulce si nu trebuie sa se lipeasca de degete cand este pipaita.
Aliment fundamental si indispensabil nutritiei umane, carnea de pasare a facut obiectul unei analize ample a prof. Eugen Irimia, expert in alimentatie, la Asociatia pentru Protectia Consumatorilor din Romania. In lucrarea sa, prof. Irimia remarca valoare nutritiva pe care aceasta carne o are si arata de ce
este mai buna carnea de pasare decat cea a altor animale producatoare de carne.
Carnea este o sursa alimentara de baza pentru om, datorita compozitiei echilibrate in substante nutritive cu valoare biologica ridicata. Un loc important in alimentatia omului modern il ocupa carnea de pasare, pentru ca, in comparatie cu celelalte animale domestice producatoare de carne, pasarile au o mare adaptabilitate, putand suporta densitati de crestere de pana la 25 de capete/metru patrat.
Ce trebuie sa mancam
Alimentele sunt sursele omului de hrana si energie. Conform normelor recomandate de Institutul de Igiena si Sanatate Publica, pentru un efort fizic sau intelectual mediu, femeile cu varste cuprinsa intre 20 si 45 de ani trebuie sa asigure necesarul zilnic de 2.700 kilocalorii, iar un barbat, de 3.200 kilocalorii. O ciocolata de 100 de grame are aproximativ 550 de kilocalorii. Un calcul simplu arata ca prin consumul a cinci ciocolate pentru o femeie si a sase ciocolate pentru un barbat se asigura necesarul energetic pentru o zi.
„Pentru a asigura o buna functionare a organismului omului, acesta are nevoie de un raport optim de apa, glucide, proteine, lipide, saruri minerale si vitamine, ceea ce caracterizeaza valoarea biologica a alimentelor. Carnea asigura, mai ales, necesarul de proteine.
Valoarea nutritiva a carnii
Bogatia de proteine si, respectiv, aminoacizi asigura valoarea nutritiva a carnii de pasare. „Aceasta carne are un coeficient ridicat de utilizare digestiva a substantelor nutritive componente, care pentru proteine ajunge la 96-98 la suta”, ne-a marturisit prof. Irimia.
Carnea de pasare este mult mai gustoasa, spre deosebire de cea a mamiferelor si, in plus, este superioara prin compozitia chimica, continand mai multe proteine si chiar mai multe grasimi de cea mai buna calitate. „Carnea de la gaina si curca este considerata a fi un produs dietetic, intruct are o mare digestabilitate, nu contine multe tesuturi conjunctive si are o pondere ridicata a tesutului muscular de cea mai buna calitate”, spune expertul.
Carnea alba de pui contine 77 la suta proteine si 172 de calorii la 100 grame de carne gatita, iar cea rosie de pui 57 la suta proteine si 204 calorii. Carnea alba de curcan are 81 la suta proteine, nu contine acizi grasi si are 157 de calorii la suta de grame de carne gatita, pe cand cea rosie are doar 65 la suta proteina si 186 calorii.
Pentru calitatile sale, gratarul din carne de pasare este intotdeauna recomandat de medici si nutritionisti, nelipsind din niciun regim.
-Carnea de pasare este predominanta in consumul populatiei si va reprezenta si in viitor un aliment de baza.
Prof. Eugen Irimia,
expert in alimentatie, la APC Romania
Americanii, campioni la consumul de carne de pui
Evolutia consumului de carne de pasare pe plan mondial a avut un traseu ascendent. Intre anii 1985 si 1995, oamenii au mancat cu 5 la suta mai mult in fiecare an. Cel mai mare consumator de carne de pui, potrivit studiului citat, este poporul american.
In anul anul 1985, americanii consumau 14,5 kilograme/locuitor, iar in 1995, consumul a crescut la 45 kilograme/locuitor. Romania consuma, in urma cu 23 de ani, 13 kilograme/locuitor, iar in 1995, procentul a fost cam acelasi: 12,9 kilograme/locuitor, dar astazi aceasta carne se consuma pe banda rulanta.
Mari consumatori de carne de pasare sunt si japonezii, francezii si nemtii. Necesarul de carne de pasare a crescut datorita calitatilor die-tetice care o fac accesibila tuturor categoriilor de varsta. Usurinta si rapiditatea la pregatirea diferitelor feluri de mancare, dar si variata gama de produse din aceasta carne sunt alte atuuri demne de mentionat.
Compozitia chimica a carnii
Elementele structurale componente ale carnii influenteaza in mod deosebit calitatea. Celulele, fibrele, substanta fundamentala difera in functie de natura tesuturilor musculare, conjunctive etc. Compozitia chimica a carnii este constituita din apa si substante uscate precum lipide, saruri minerale, vitamine, enzime. Ponderea tesutului muscular reprezinta 60-76 la suta din greutatea carcasei, variind in functie de specie, rasa, varsta etc. Apa constituie componentul chimic care se gaseste in proportie de circa doua treimi in carne. Lipidele reprezinta principalul suport al vitaminelor A si D.
Glucidele din carne au o pondere redusa, dar au un rol foarte important in desfasurarea proceselor biochimice, contribuind la determinarea calitatii carnii. Carnea contine 1 la suta saruri minerale, dar variaza in functie de specie si de felul muschilor. In general, carnea este bogata in potasiu, calciu, sodiu si fier. Sarurile minerale din carne au un rol important si in procesul de maturare a carnii. Vitaminele care se gasesc in carne sunt PP, C si complexul de B, iar enzimele imbunatatesc gustul, aroma, fragezimea si suculenta acesteia.
Sfaturi pentru gospodine
Niciodata carnea nu se lasa sa stea in apa, ci se spala si se pregateste pentru gatit. Cea care nu urmeaza a fi gatita nu se spala, fiindca in acest fel se accelereaza procesul de alterare. Carnea de pasare – curatata, spalata si zvantata – se va pastra cel mai bine intr-un vas metalic, iar daca urmeaza a fi fiarta, este indicat sa fie, in prealabil, unsa cu zeama de lamaie.
Puii sunt mai deliciosi daca se prepara imediat dupa taiere. Carnea slaba de pasare va deveni mai suculenta daca inainte de prajire va fi impanata cu bucatele de slanina. Referitor la varsta gainii, aceasta se stabileste dupa culoarea pielii si starea picioruselor.
Gaina batrana are pielea aspra si gheare tari, acoperite de solzi mari cu depuneri calcaroase. Carnea de gaina se va inmuia daca se va fierbe aproximativ 20 de minute, apoi se va introduce pentru cateva minute in apa rece, dupa care fierberea va continua cu adaos de bulion.
La coacere, gaina sau puiul vor prinde o pojghita rumena daca se vor unge din timp cu smantana. Puiul va avea un gust delicios, daca, inainte de fierbere, in interiorul lui se vor pune o ceapa si un patrunjel. Carnea inabusita isi va pastra albeata daca dupa impanare se va unge cu un strat de zeama de lamaie sau de acid citric.
Carnea de vanat nu va avea miros si gust specific sau amarui, daca inainte de preparare se va tine doua pana la trei ore intr-o solutie de otet (1/1) cu adaos de ierburi aromatice.
Proaspata sau congelata?
Cand carnea este congelata, lantul frigorific nu trebuie sa fie intrerupt. Trecerea dintr-un frigider in altul trebuie sa se faca rapid, astfel incat temperatura carnii sa nu creasca peste -18 grade Celsius. Numai asa, dupa decongelare, ea va avea caracteristicile unei carni proaspete. Se recomanda prepararea ei imediata. Carnea de pasare se dezgheata la o temperatura medie de pana la 18 grade Celsius. Altfel isi pierde calitatile gustative si nutritive.
Legile alimentatiei corecte
Expertii nutritionisti au ajuns la concluzia ca o dieta optima trebuie sa respecte cateva reguli stricte. Cantitatea de alimente ingerate trebuie corelata cu necesitatile organismului, in asa fel incat sa fie acoperite nevoile de crestere si consumul de energie in diferite activitati.
Calitatea este o alta regula si implica un regim alimentar complet si variat in componenta sa, astfel incat sa ofere organismului necesarul de proteine, glucide, lipide, vitamine, elemente minerale etc. Echilibrul intre cantitatile diverselor substante care intra in componenta alimentelor consumate trebuie sa pastreze proportiile corecte.
Glucidele trebuie sa acopere 55-56 la suta din necesarul zilnic, lipidele, 25-35 la suta, iar proteinele trebuie sa acopere 10-15 la suta din necesar. Ultima regula, dar nu cea din urma, se refera la alegerea, prepararea si cantitatea alimentelor care trebuie sa fie adaptate greutatii, varstei, starii fiziologice si genului de activitate depusa.
Sursa: Adevarul