Arhitectura noului sediu se doreste a fi un exemplu mondial de sustenabilitate.
Consumul de electricitate este cu 30% mai mic decat al unei alte cladiri de acelasi dimensiuni.
Arhitectul a inceput de la acoperis. Renzo Pino s-a urcat in punctul cel mai inalt al vechii Academii de Stiinte din California, afectata de cutremurul din 1989 si a scrutat colinele din San Francisco printre desisul Golden Gate Park. S-a lasat posedat de ceea ce romanii numeau „genius loci„, spiritul locului, si a revenit in lumea palbabila cu o idee eterica.
„Muzeele de stiinta au fost intotdeauna opace si claustrofobe, ca si cum ar fi fost regate ale intunericului. Insa, acest edificiu, este unul dintre parcurile cele mai frumoase din lume, este conectat cu natura. Are nevoie de transparenta, verdeata si sustenabilitate pentru a-si indeplini rolul: studiul Pamantului.”
Asa a luat nastere schita, asemeni unei mari de coline, concretizata la finele a 8 ani si 500 milioane de dolari, gazduind peste un miliard de specii si incoronat de un hectar sinuos de acoperis verde, 60.000 celule fotovoltaice, un sistem de ventilatie naturala si un schelet de otel complet reciclat.
Vechiul Calacademi – cum era cunoscut inca de la fondarea in 1853- acum templul „verde” al stiintei, muzeul cel mai ecologic din lume de la fundatie pana la cele 7 cupole vegetale care se confunda magic cu peisajul, este un exemplu unic de biomima. Este de asemenea unul din centrele principale de investigare, unde este posibil sa vezi paleontologi si entomologi la aceeasi masa.
„Spiritul locului” a dat un nou impuls misiunii Academiei de Stiinte cu o expozitie permanenta dedicata lui Drawin si insulelor Galapagos pentru a celebra cei 150 de ani de la „Originea speciilor„.
Un planetariu, un acvariu si o padure tropicala- cu toata fauna piscicola a Amazonului- impart spatiul dintre fundatie si acoperisul verde, in care de asemenea, ocupa un loc vizibil si practic schimbarea climatica prin manualul „Sustenabilitatea simplificata„, pe care o iau milioanele de vizitatori.
„Obiectivul nostru nu-i numai de a investiga, adaposti expozitii sau a converti natura in spectacol„, sustine directorul Academiei, Gregory Farrington. „Dorim ca edificiul sa fie un exemplu, care sa inspire vizitatorii sa protejeje resursele naturale si sa ajute sustinerea divesitatii vietii pe Pamant„.
Acoperisul este mesajul. Academia a primit certificatul de platina LEED care o acrediteaza ca cel mai mare edificiu public construit pana acum dupa criterii ecologice.
Renzo Piano, castigatorul Premiului Pritzker in 1998, printre altele arhitect al George Pompidou din Paris, zgarie norilor New York times si New York sau al emblematicului Centru Jean-Marie Tjibaou din Noua Caledonie, a dat inca o data tarcoale arhitecturii la cei 71 de ani ai si a marcat un nou succes al spatiului urban.
Privit de departe, edificiul are o lejeritate stranie si pare a se camufla putin cate putin in mediul inconjurator, asemeni dorintei initiale a arhitectutlui: „Am dorit sa creez efectul ca parcul se ridica iar muzeul aluneca inauntru„.
Pentru interiorul radiant, Piano marturiseste ca s-a inspirat din „panzele de paianjen, solzi, frunze si alte forme naturale„. Lumina intra in torenti prin sute de fante ce se deschid si inchid cu ajutorul senzorilor, in functie de temperatura, si permit ventilatia naturala a pavilionului („una din obsesiile mele a fost evitarea costurilor aerului conditionat„).
90% dintre materialele vechiului sediu al Academiei s-au valorificat in noua constructie, unde s-au aplicat criteriile cele mai riguroase de izolare si eficienta enegretica. Consumul de electricitate este cu 30% mai scazut decat al unei cladiri de marimea sa, iar placile fotovoltaice produc mai mult de 10% din energia necesara muzeului.
Zona unde intr-adevar se apreciaza geniul arhitectului este acoperisul verde, care absoarbe 12 milioane litri de apa din ploi de-a lungul anului, raceste si izoleaza Academia si se extinde ca o manta verde populata de capsuni salbatici, garoafe salbatice si maci Californieni, in perfecta simfonie cu stiinta si natura.
Sursa: El Mundo