Romaltyn Baia Mare isi va (re)incepe activitatea de extragere a aurului si argintului din steril prin procedeul cianurarii

Senatorul PSD Liviu Marian Pop si-a anuntat public pozitia impotriva repornirii activitatii de cianurare la uzina Romaltyn din Baia Mare
Romaltyn Baia Mare isi va (re)incepe activitatea de extragere a aurului si argintului din steril prin procedeul cianurarii
Romaltyn Baia Mare isi va (re)incepe activitatea de extragere a aurului si argintului din steril prin procedeul cianurarii

Uzina metalurgica Romaltyn din Baia Mare este pe ultima suta de metri cu pregatirile pentru (re)inceperea activitatii de extragere a aurului si argintului din sterile de flotatie, prin procedeul cianurarii. In contextul acestui subiect, ceea ce veti citi reprezinta „doar” un editorial…

Am spus editorial fiindca, desi este vorba despre un subiect chiar deloc de duzina (asta ca sa nu spun ca subiectul nu prea este tocmai la indemana oricarui jurnalist! – si iertati aparenta lipsa de modestie profesionala, dar urmaresc chestiunea cam de prin anii 1996-1997), in aceste randuri nu voi trata cazul precum intr-un articol gen investigatie jurnalistica. Poate nici macar ca intr-un editorial clasic. Ci un pic altfel, subliniind cateva aspecte-cheie, pe intelesul tuturor (asta sper!), si prezentandu-va cateva pareri personale bazate, evident, pe informatii si observatii gazetaresti. Cine n-a auzit de fosta uzina Aurul din Baia Mare si de „accidentala” catastrofa ecologica din ianuarie 2000 de la iazul de decantare din Bozanta? Pai s-a cam auzit peste mari si tari, nu-i asa? Apoi, dupa toata nebunia la nivel international, firma in cauza imediat si-a schimbat denumirea in Transgold, adica si-a sters fain-frumos urmele si, cum lupu-si schimba paru’, da’ naravul ba, uzina si-a continuat bine-mersi activitatea (cu discreta complicitate a autoritatilor locale si centrale), asa, pana prin 2004-2005… de nici pana astazi nu se stie exact unde-au fost expediate zice-se cateva sute de tone din asa-numitele mamoluri aurifere (aliaj d’ore, „bullion d’ore”); nu se stie exact, subliniez, nu exact, insa cunoscatorii sustin, neoficial, fireste, ba ca in Anglia si Elvetia, altii spun ca in Germania si-n Canada?! Nu stim, asa cum si daca s-ar sti exact unde, tot nu se stie in ce conditii s-au derulat toate astea, cu ce s-a ales Statul roman si, respectiv, ce beneficii a obtinut comunitatea baimareana (sau cu ce s-a ales comunitatea din Recea, pe teritoriul careia s-a aflat si se afla si astazi monstruosul iaz de decantare, e-o alta poveste tot cu cantecel)… Ei bine, apropo de comunitatea baimareana, recte de faptul ca uzina denumita acum Romaltyn se afla chiar pe teritoriul administrativ al municipiului (sic! – si-o sa vorbim despre asta in urmatorul articol!), povestea cazului pur si simplu a explodat din nou cand, in urma cu vreo doua, trei saptamani, s-a aflat ca uzina a fost preluata de o companie controlata de un fost prim-ministru al Republicii Moldova, Ion Sturza, desi, nota bene, respectiva entitate economico-financiara a preluat doar 49% din actiunile societatii!

„Haraso” deci, sau mai degraba „bine” pe romaneste – fiindca, dupa cum a precizat ulterior Sturza, el este „rezident fiscal” in Bucuresti! Asadar, domnul ex-premier moldovean a iesit rapid in luminile rampei, a invitat presa in uzina, a plimbat-o mai peste tot s.a.m.d., apoi a fost organizata o intalnire-dezbatere publica la care noii conducatori ai uzinei au stat fata-n fata cu mare parte a media locale, cu alte persoane interesate de subiect (pro si contra), dar „umar la umar” cu edilul Baii Mari, tanarul si proaspatul independent (politic) primar Catalin Chereches. Acu’ sa vedem pe rand cateva chestiuni mai delicate, de nuanta, fiindca acest text il scriu totusi in coordonate de editorial, deci aici nu intru mai deloc pe taramul economico-financiar concret, nici pe cel tehnic, ci putintel doar pe cel care tine de politica economica de culise. Si-uite-asa lumea a aflat ca noii proprietari si administratori ai uzinei vor ca in iulie a.c. sa fie finalizate toate lucrarile si reparatiile si sa se intre in ultima faza inainte de inceperea activitatii propriu-zise: cea a probelor de functionare, probele tehnologice. Iar activitatea ca atare va incepe undeva in ultimele luni ale anului in curs. Bun, si in esenta despre ce vorbim aici? Pe scurt, din ceea ce-au declarat oficial reprezentatii firmei, cam despre astea: o activitate pe durata a patru sau cinci ani; o afacere de circa 200-250 milioane euro din care, conform contractelor, la redevente de 4%, Statului roman ii vor reveni cam 8 milioane euro; noii proprietarii fac investitii de circa 40 milioane euro; vor fi retratate aproximativ 8-10 milioane tone de steril; se va utiliza o cantitate de circa 1,5 kg cianura la tona de steril; uzina se afla chiar pe teritoriul municipiului Baia Mare!!!; halda principala de steril se afla pe teritoriul ce tine de Primaria Baia Sprie; iazul de decantare se afla pe un teren apartinand de Recea; nu s-a precizat exact de cate halde de steril este vorba per total; exista inca o problema mai mult sau mai putin cunoscuta, dar foarte controversata si care sigur va starni multe speculatii: cine detine terenul/terenurile pe care este depozitat sterilul (aspectul asta cu siguranta va declansa la un moment dat un scandal de proportii, basca terenul din zona uzinei)… A, da, iar una peste alta se vorbeste de obtinerea a circa sase tone de aur; ca vor fi cinci, c-or fi sapte sau poate opt, un lucru extrem de important tot va pot spune cu titlu informativ: pana inainte de anul 2000, retineti, in Romania inca se produceau anual – si-asta au declarat unii dintre cei mai vechi, experimentati si reputati specialisti in domeniu -, deci anual undeva intre cinci si sapte tone de aur! Aur care era al Statului roman! Faceti acum un calcul simplu si vedeti cam cate zeci de tone de aur ar mai fi putut intra la rezerva BNR in ultimii 10-12 ani, pe langa cele circa 103 tone aur existente.

In alta ordine de idei, mai exista cateva aspecte deloc de neglijat despre care ori se vorbeste doar neoficial, ori doar cu jumatate de gura si/sau cu jumatati de masura, ori deloc sau poate doar in spatele unor usi bine inchise. Sa vedem. Daca se stie acum ca 49% din actiuni sunt detinute de Fribourg Investments (fond de investitii condus de Sturza, care, printre altele, a fost si vicepresedinte la Rompetrol!), companie care acum detine si controlul operational al noului proiect, totusi despre cine detine pachetul de 51% nu se stie decat ca, cica, ar fi o companie kazaha?! Oare o fi vorba de compania SAT&Co.? De Kazach Gold? Nu stiu deocamdata! Daca rusii de la Polyus Gold, fostii proprietari adica, si-au vandut activul denumit Romaltyn Mining (uzina), atunci ce-o mai fi, atentie!, cu cele trei licente de explorare pe care compania ruseasca le detine(a) in nord-vestul Romaniei? Adica, din cate stiu eu, exista si Romaltyn Exploration; si pana nu demult, atat Romaltyn Mining cat si Romaltyn Exploration erau controlate de Romaltyn Limited, inregistrata in insula Man?! Toate astea le-am punctat asa, poate mai mult pentru cititorii avizati, si doar ca niste intrebari deocamdata. Fiindca, revenind la cei care detin acum 49% si totusi controleaza complet afacerea (sic!) din Baia Mare, Sturza a afirmat ca in afacere ar fi implicat si controversatul Dan Pascariu, economist si bancher, acesta fiind nascut in Baia Mare. Doar atat, fara alte detalii. In aceeasi ordine de idei, inca o chestiune foarte interesanta si ciudata este faptul ca in dezbaterile publice s-a pomenit de un aviz emis de Consiliul Judetean Maramures in 2010 privind Romaltyn, insa si despre asta doar atat (insa nu-i nimic, poate ca intr-un viitor articol o sa va spun doua vorbe despre ce discutii dragute au avut loc in sedinta CJ Maramures din 14 aprilie 2010).

As mai trece aici in revista multe alte aspecte, mi-e greu sa le aleg doar si numai pentru a le pomeni. Ma gandesc, de exemplu, la dezbaterea publica recenta, cea din 21 februarie parca (la care fireste ca n-am fost invitat, nici macar anuntat!), cea la care baimareanul Vasile Gheorghe Tatar, unul dintre cei mai vechi si aprigi contestatari ai „afacerii AURUL”, a pus celor de la Romaltyn si celor din Primaria Baia Mare 10 intrebari-cheie; o lista cu 10 intrebari pertinente, la subiect, foarte incomode, unele chiar dure (voi prezenta lista in urmatorul articol)! Ma gandesc la ce frumoase, elegante si coafate explicatii au dat presei atat ex-premierul Sturza cat si Nicolae Trifa, director (adjunct?) al uzinei, dar si Sergiu Chirca, administratorul uzinei. Apropo, ca tot ziceau noii conducatori ca vor fi angajati doar baimareni, (ma) intreb si eu, precum alti cunoscatori, unde-a disparut baimareanul Benoniu Muntean, cel care-a fost director tehnic al uzinei inca de pe vremea in care aceasta se numea Aurul si cel putin pana in 2010 cand cu acel controversat referendum „anti-cianura” in Baia Mare? Nu c-ar fi extraordinar de important ce-i cu Muntean, insa, legat de asta, poate c-ar fi interesant de vazut ce pareri aveau atunci despre repornirea activitatii uzinei unele personaje din administratia publica locala sau unii parlamentari de Maramures, respectiv ce pozitie oficiala au astazi aceleasi persoane… Am punctat asta inclusiv pentru ca, daca vreti un fel de concluzie personala la chestiune, vreau sa subliniez doua lucruri. Primul, ca nu putine personaje cu functii foarte importante si-au cam schimbat recent si subit opinia fata de afacerea Romaltyn – ceea ce demonstreaza inca o data ceva ce eu spun de ani de zile: cu afacerea Aurul-Transgold-Romaltyn au avut legaturi, directe sau indirecte, lideri politici de la mai toate formatiunile politice la nivel local si central! Al doilea lucru – pe care vreau sa-l suliniez in mod special – se refera la modul in care autoritatile locale, inclusiv primarul Baii Mari, par ca deja incearca (in special prin intermediul acelei parti a presei aservite din Maramures) sa dea impresia ca nu vor exista compromisuri, ca nu se va admite niciun derapaj de la prevederile legale (in special cele de protectie a mediului), ca totul va fi verificat si tinut sub stricta supraveghere etc.; altfel spus, ca cei de la Romaltyn nu vor putea misca-n front, ca toata povestea este si va fi complet transparenta pentru opinia publica, basca vor fi multe beneficii pentru comunitatea locala. Ei bine, tocmai asta e ideea din subsidiar, tocmai asta voiam sa spun in concluzie: ca in culise afacerea a cam fost deja lamurita, negociata, pusa la punct, gata, restu’ fiind doar viitoare povesti oficiale de adormit opinia publica! Fiindca e evident si la mintea cocosului, nota bene, ca peste cateva luni bune, mai exact dupa iulie-august, toate verificarile, analizele, determinarile si constatarile vor fi perfecte, absolut totul in buna regula si in limitele legii, plus create cateva sute de noi locuri de munca; ce mai, minunat cap-coada! Si daca mai tinem cont de niste banuti pe care Romaltyn probabil ii va pasa legal si oficial catre primarie, sigur ca in interesul comunitatii, ce sa mai zici? Pai da, exact aici e momeala pentru populatia neavizata, exact in asta consta pista falsa indusa de vajnicii si „dezinteresatii” sustinatori ai repornirii activitatii uzinei: nu va fie teama, totul e sub control, nu va fi absolut nicio problema de mediu (exact asa se declara si inainte de anul 2000!), uzina are tehnologia cea mai avansata, iar in iaz va ajunge atat de putina cianura ca-ti vei putea prepara cafeaua cu apa de-acolo (cam asa spunea un smecheras oficial platit cu bani straini grei ca sa faca propaganda desantata pro-Rosia Montana)! Si-atunci de ce zic „pista falsa”? Simplu, pentru ca deliberat se ignora alte subiecte precum: in ce oras din Europa mai functioneaza o astfel de uzina (chiar in oras)?; de ce nimeni nu mai sufla o vorba de exemplu despre mutarea uzinei departe de Baia Mare?; ce se mai aude despre un „fantomatic” PUZ privind malurile raului Sasar din Baia Mare (uzina aflandu-se fix pe malul raului)?; de ce nimeni nu mai scoate un cuvintel despre ce spun localnicii din localitatiile situate in apropierea iazului de decantare?; de ce nu se pune foarte serios in dezbatere publica tema afacerii din punct de vedere strict economic?; de ce nu se discuta pe sleau despre ce inseamna si ce presupune exact „autorizatia integrata de mediu”? Si asa mai departe, iar eu raman, cel putin pentru moment si in contextul mentionat, la parerea ca zarurile au fost deja aruncate… si macar un zar a fost masluit!

Peter CZOMPA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *