Colectarea tuturor becurilor arse din Romania sta numai in cinci oameni. Ei sunt „creierul”, chiar daca trimit la strans becuri alte firme sau colectori. Fac parte din Recolamp, organizatia nonprofit care e dispusa oricand sa-ti ridice gratis becurile arse de acasa. Le duce apoi in Germania, spre reciclare. Romania nu are inca instalatii speciale pentru asa ceva
Au trecut pe la primul stadion si au intrebat: „N-ati vrea sa va colectam gratis becurile arse? Ca tot aveti asa de multe”. Administratorul stadionului s-a uitat ciudat la oamenii de la Recolamp si a spus, raspicat, nu. N-avea el timp de asa ceva si oricum era obisnuit sa le arunce. S-au dus la al doilea, acelasi raspuns. „Sunati dumneavoastra maine, astazi nu este directorul”. Mai bine a mers treaba in puscarii. Acolo au reusit sa puna cateva colturi „verzi” – asa, cand se ard becurile, in loc sa le arunce la gunoi, administratorul le strange pe toate in tomberonul cartonat. Au pus deja vreo 44 de puncte de colectare in penitenciare si inca mai e loc de si mai multe. Si la Bricostore au avut cale libera, ba managerii chiar s-au bucurat. Inca cinci sub nasul parlamentarilor, la Casa Poporului, inca alte zeci prin scoli, apoi prin spitale, hoteluri, mari magazine si cladiri de birouri si, cu totul, s-au facut 4.800 de puncte de colectare, in toata tara. Ca sa stam cu fruntea sus, insa, ar trebui sa fi avut deja macar un numar dublu. Astea sunt singurele locuri din Romania unde poti sa-ti duci becul la reciclat, atunci cand se arde. In cativa ani, asociatia nonprofit Recolamp a construit toata aceasta retea cu… numai cinci oameni.
Cum te transformi in ecologist convins, fara sa-ti dai seama
„Pai suntem asa: directorul de marketing, cel de logistica, un office manager, un customer manager si eu… daca suntem asa de putini, macar sa fim toti directori”, rade Raul Pop, directorul general al Recolamp. Ar fi avut ocazia sa lucreze in America, dar Romania i s-a parut atunci ca i-ar oferi mai multe sanse. Se bucura ca a ramas: „Imi place ceea ce fac aici si ce urmeaza sa mai fac, mai ales ca am reusit sa ne izolam de autoritati. Am facut doi ani de MBA in Florida, am fost director financiar in tara, director de operatiuni si consultant, dar colectarea de becuri este cel mai complex lucru pe care l-am facut pana acum. Fiindca am reusit sa cream un intreg sistem”. Raul nu era mare impatimit al vietii eco inainte sa lucreze aici, dar acum, de la o vreme, parca a inceput sa devina. Jos, langa bancheta din spate a masinii lui, tine PET-urile presate, din care a baut apa intreaga zi. Mai bine sa nu-si pastreze masina curata decat sa arunce PET-urile intr-un cos obisnuit de pe trotuar. Si asta nu e tot: si-a lipit pe masina abtibildul „Din aceasta masina nu se arunca gunoi pe strada” si, daca te prinde ca ai aruncat vreun muc de tigara, coboara geamul si-ti face morala. Iar in loc de bec, el spune, poetic, „aer luminos ambalat in sticla”.
Romania colecteaza vreo 200 de tone de becuri pe an; ar trebui macar dublu
Cei cinci sunt creierul colectarii de becuri in Romania, chiar daca nu fac personal toata treaba. Coordoneaza totul prin vreo 50 de mici firme si multi alti intermediari. Treaba lor este numai sa sune si sa raspunda la telefonul verde, sa faca trasee pentru colectori si sa „racoleze” noi musterii, unde sa amplaseze si alte colturi verzi. Pare simplu, dar e al naibii de complicat. De pilda, o zi obisnuita din viata echipei Recolamp inseamna ca oamenii sa ridice receptorul de vreo 200 de ori, de dimineata pana seara. In fiecare an, reusesc sa stranga intre 150 si 200 de tone de becuri. Adica vreo 15-20 de TIR-uri.
Colectarea tuturor becurilor arse din Romania sta numai in cinci oameni. Ei sunt „creierul”, chiar daca trimit la strans becuri alte firme sau colectori. Fac parte din Recolamp, organizatia nonprofit care e dispusa oricand sa-ti ridice gratis becurile arse de acasa. Le duce apoi in Germania, spre reciclare. Romania nu are inca instalatii speciale pentru asa ceva
Dar cum este salvat becul sa mai traiasca inca o viata, dupa ce se arde si moare? In tara ramane o foarte mica parte din toate tonele stranse, si anume la Targu Mures. Acolo sunt mai mult becurile de iluminat stradal; se dezmembreaza, se impart in sticla, metal si vitrit si fiecare se duce, mai departe, in halele de productie ale firmelor din constructii. Mai mult de atat Romania nu poate face deocamdata, caci n-are instalatie de reciclare care sa desparta pulberea fluorescenta de restul materialelor. Dar are Germania, asa ca grosul marfii acolo se duce. Pleaca in TIR, dupa o zbatere de cateva luni pentru autorizatii, stampile si permise. Si aici incepe adevarata aventura a celei de-a doua vieti a becului de acasa.
Cand cea de-a doua viata a becului romanesc se naste in Germania
„Instalatia lor de reciclare nu este mai mare decat un garaj. Folosesc doua metode: -taie si sufla- si zdrobirea. La prima, becurile se asaza pe o banda rulanta cu gheare care le prinde, apoi instalatia le incalzeste si taie capetele tuburilor fluorescente. Mai departe, capsula metalica ajunge in fractia de metal, iar in tuburile de sticla ramase este introdus un jet de aer care elimina pulberea fluorescenta. Aceasta din urma, continand substante toxice, ajunge in niste butoaie de metal, in siguranta. Pe de alta parte, sticla se sfarama in cioburi, apoi merge la furnal, unde acestea se topesc si, la final, rezulta o sticla noua, lichida. Si astfel, becul renaste si o ia de la capat”, ne explica Raul Pop.
Prin metoda cealalta, zdrobirea, se sfarama tot becul pe banda rulanta, pana ajunge o singura masa. Fluxul de aer capteaza pulberea si apoi, cu un magnet, se atrage metalul feros. Cel neferos se separa prin densitate. La final, fiecare componenta merge pe drumul ei, sticla in furnalul ei, fierul in alte cuptoare si asa mai departe. Nu ca ar fi foarte periculoase becurile fluorescente in sine, la ce cantitati mici de mercur, cadmiu si metale grele contine pulberea lor alba, dar, daca le-ai strange pe toate la un loc, cine stie cate bombe ti-ar iesi. Doar becul cu filament nu contine nimic periculos.
„Hm, n-as vrea sa vad doi copii care se dueleaza cu tuburile de neoane, dintre cele colectate in scoli. Punctele de acolo trebuie foarte bine supravegheate”, adauga Raul Pop. „Ceea ce numim noi fabrici de reciclare becuri in Romania, de fapt nu sunt reciclatori, ci numai dezmembreaza. Dar nici aceia nu prea au marfa. Pacat, ar fi loc garla”, mai zice. Dintre toate tarile europene, Romania recicleaza numai 1% din intreg volumul de deseuri pe care le produce, nu numai becuri. La polul opus se afla Belgia, care recicleaza 94%.
Sursa: Gandul
