Supersitiile occidentale au dat buzna peste speciile de bufnite, inclusiv peste ciuful de padure. Astfel, acestor pasari li s-a atribuit tot felul de puteri magice si sumbre, ceea ce a dus la o vanatoare asidua a exemplarelor din toate speciile de bufnite. Una dintre cele mai exagerate supersitii este cea potrivit careia, cantecul bufnitei, asemanator unui bocet – vaiet, ar prevesti moartea apropiata a cuiva.
Ciuful de padure (Asio Otus) este o pasare de marime mijlocie din specia bufnitelor, masurand aproximativ 35 de centimetri si cantarind in jur de 8-10 uncii. Este cunoscuta si ca bufnita cu urechi lungi si asta datorita smocului de pene pe care il are pe cap, care dau impresia ca aceasta pasare ar avea urechi exterioare.
Urechile propriu-zise difera ca marime intre ele. Astfel, una dintre ele este cu pana la 50% mai mare decat cealalta, fiind situata si mai sus pe capul ciufului. Aceasta pozitionare speciala a urechilor ajuta ciuful sa aiba un simt al auzului tridimensional, simt care devine extrem de pretios atunci cand se pune problema vanarii unei prazi. O alta caracteristica amuzanta a acestei specii este abilitatea de a-si intoarce capul dintr-o parte in cealalta, pasarea ajungand uneori sa vada exact ceea ce se afla in spatele ei.
Datorita abilitatii sale crescute de a se adapta aproape la orice fel de climat, cu exceptia celui arctic, ciuful este raspandit pe intreaga planeta si cu precadere in Sudul Canadei, Africa, Madagascar, in partile centrale ale Statelor Unite precum si in taigaua boreala. Zone din Asia si Europa sunt si ele habitate naturale ale ciufului de padure, care traieste in principal in paduri si pe campii, dar neaventurandu-se prea mult in zonele paduroase.
Adevarat squatter, Asio Otus isi face cuibul in alte cuiburi care au fost deja parasite de alte pasari de dimensiuni mai mari. Fiind un pradator deosebit de eficient, ciuful de padure are preferinte culinare care includ anumiti amfibieni, pesti, reptile, precum si pasari si rozatoare de dimensiuni mai mici.
Desi nu se afla pe lista speciilor deosebit de amenintate sau pe cale de disparitie, ciuful de padure se afla in pericol datorita micsorarii habitatului sau natural prin extinderea zonelor defrisate si a asezamintelor umane. In Romania, ciufii de padure nu au o situatie tocmai roza. Astfel, aceasta specie, ca de altfel toate speciile de bufnite, este strict protejata de lege, datorita numarului de exemplare din ce in ce mai redus.
Desi in folclorul romanesc, bufnita – si implicit ciuful de padure – era privita ca un mesager binevoitor al padurii, si in ciuda faptului ca ciuful de padure este o pasare care poate impiedica inmultirea excesiva a rozatoarelor (dat fiind ca rozatoarele fac parte din dieta sa), in prezent, se poate ajunge, in mediile rurale mai ales, la alungarea sau chiar uciderea acestor pasari considerate, in mod eronat, ca fiind purtatoare de vesti proaste si necazuri.
Sursa info: http://www.owlpages.com/owls/
Sursa foto: http://www.fotonatura.ro/forum/album/
