Sub patru kilometri de gheata se afla un mare lac, ascuns de ochii lumii pentru zeci de milioane de ani. Acesta ar putea fi adapostul a nenumarate forme de viata inca necunoscute-dar pot fi ele explorate fara a produce daune ireparabile?
La mare adancime, sub sutele de metri de gheata care domina Antarctica, se afla un peisaj inghetat care a fost izolat de restul biosferei pentru zeci de milioane de ani. Acum cercetatorii spera sa decripteze cateva din misterele acestei lumi pierdute. Una din cele mai importante intrebari privind continentul de gheata de la Polul Sud, ce inca nu si-a gasit raspunsul, este daca exista sau nu forme de viata in acest lac urias. Lacul Vostok a fost descoperit sub o statie de cercetare rusa acum mai bine de 30 de ani, insa indicii ale existentei sale au fost confirmate de abia la inceputul anilor ’90, cu ajutorul satelitilor si a masuratorilor seismice. Numai atunci cercetatorii au devenit constienti de marimea lui.
Mai mare decat Lacul Ontario, se estimeaza ca acesta are mai mult de 500 de metri adancime si este atat de voluminos incat ar putea aproviziona intreaga Londra cu apa pentru urmatorii 5000 de ani. Dar cel mai interestant aspect privind Lacul Vostok este ca a fost izolat de restul mediului pentru cel putin 15 milioane de ani. Acum se stie ca acest lac este doar unul din cele aproximativ 150 de lacuri subglaciare, fiind insa cel mai mare dintre cele de apa dulce.
Presiunea exercitata de calota glaciara a Antarcticului de Est-cea mai mare din lume-nu permite ca apele acestui lac sa inghete. Se crede ca numai cativa metri de apa aflati chiar sub baza giganticului ghetar sunt inghetati, un strat cunoscut sub numele de strat de aluviune. Lumina nu patrunde aici, deci orice forma de viata trebuie sa se bazeze pe o sursa de energie chimica pentru a supravietui in intuneric. Cercetatorii cred ca ape geotermale provenind de pe fundul lacului ar putea asigura „hrana” necesara pentru sustinerea unui habitat plin cu microorganisme vii.
Lacul se afla chiar sub Statia rusa de cercetare a Antarcticului de la Vostok. Aceasta baza a fost infiintata in timpul Razboiului Rece, cu mult inainte ca oamenii de stiinta rusi sa fi aflat de existenta lacului. Aceasta statie este situata in cel mai friguros loc de pe glob, unde iarna temperaturile scad sub -80 de grade Celsius. Rusii au inceput sa faca gauri in gheata acum multi ani folosind o metoda murdara care presupune umplerea gaurii sapate cu kerosen astfel incat aceasta sa nu inghete (kerosenul ingheata la temperaturi mult mai scazute decat apa). Cercetatorii au ajuns la cativa metri de apa lacului cand, acum opt ani, au oprit operatiunile dupa ce au ajuns la stratul de aluviune.
Este de la sine inteles ca ceilalti cercetatori ai Antarcticului erau ingrijorati ca aceste sapaturi ar fi contaminat apa lacului in mod ireversibil cu kerosen si cu microbii aflati pe echipament. Analizele realizate pe mostre din stratul de aluviune arata din fericire ca acestea contineau indicii ale unor vietati microscopice. Descoperirile ,insa, nu au putut fi confirmate.
Acum doi ani, dupa o pauza de opt ani, o echipa de rusi si francezi au inceput sa sape din nou, folosind de data aceasta echipamente sterile. Anul acesta, cercetatorii spera sa sparga ultimii metri de gheata si sa aduca la suprafata mostre pentru experimente. Este un plan ambitios, inca nu toata lumea este fericita, unii oameni de stiinta temandu-se ca un accident ar putea cauza daune ireversibile. Ei sunt ingrijorati si pentru formele de viata care ar putea exista aici si care se crede ca au aparut si au evoluat fiind izolate total de restul lumii.
Insa cercetatorii britanici au descoperit ca unele din lacurile subterane sunt conectate printr-o retea de rauri care ar putea fi conectate cu restul biosferei. Acesta descoperire, nu numai ca pune la indoiala teoria conform careia viata din lac a fost complet izolata de-a lungul evolutiei ei, dar ridica si o alta problema: daca un lac ar fi contaminat din greseala, ar afecta intreaga retea?
O echipa de cercetatori de la University College din Londra a descoperit ca rauri de marimea Tamisei ar putea curge de la un lac la altul aflat la sute de kilometri distanta. Acesta descoperire a fost facuta cand cercetatorii au observat ca in timp ce gheata dintr-o regiune se scufunda, in alta regiune aflata la mare distanta, blocuri noi ieseau la suprafata. Aceste schimbari au putut fi posibile numai prin deplasarea unui mare volum de apa sub intinderea de gheata. Aceasta noua descoperire pune din nou sub semnul intrebarii decizia de a sapa spre Lacul Vostok cu un echipament ce nu poate fi garantat ca steril.
Sursa: The Independent
