Cum poate fi realizat un gazificator de biomasa in gospodarie

Daca data trecuta am aflat despre posibilitatea de a genera caldura si biogaz prin compostarea (fermentarea)  reziduurilor vegetale, azi vom ilustra modul in care se poate gazifica biomasa prin tratare termica. Procedeul este cunoscut de peste 180 de ani, dar prima utilizare in masa, data de lipsa combustibililor, au inregistrat-o inginerii Wehrmacht-ului, spre finalul celui de Al Doilea Razboi Mondial.

Iata cateva din adaptarile lor pe “holzgas” (gaz din lemn – foloseau rumegus) la vehiculele de transport si chiar la cele de lupta, care aveau traditional motoare pe benzina.

 

Gazificarea este un proces de descomputere prin tratare termica, fara combustie, intr-o atmosfera controlata, a materiei organice in monoxid de carbon, hidrogen si dioxid de carbon.

Mixtura gazoasa rezultata, numita si singaz (gaz sintetic) este practic un combustibil. Procedeul este privit ca o sursa de energie regenerabila, daca materia prima este biomasa. Si aceasta deoarece s-a constatat ca si anumiti combustibili fosili pot fi gazificati prin aceeasi metoda, dar atunci nu mai putem vorbi de energie regenerabila.

Pentru amatorii de DIY (Do-It-Yourself), internetul gazduieste, prin stradaniile unor pasionati dezinteresati, o seama de site-uri in care acestia explica – unii cu amanunte extrem de utile – cum poate fi realizat un asemenea dispozitiv in gospodarie.

Mai ales ca nu sunt neaparat necesare tehnologii sofisticate. De fapt, pe masura ce pretentiile noastre cresc, in privinta calitatii gazului obtinut, se ridica si nivelul tehnic al dispozitivului.

Daca dorim sa folosim gazul rezultat la un motor cu ardere interna, ne trebuiesc etaje suplimentare de tratare. Daca ne multumim a folosi doar gazul rezultat initial, pentru incalzire sau la gatit, de exemplu, totul se simplifica.

Americanul Michael Davis, un tip pasionat de energii alternative si fericitul posesor al unor aptitudini tehnice demne de toata lauda, trateaza in detaliu pe site-ul sau,http://www.mdpub.com/gasifier/index.html,  modalitatea de realizare a unui dispozitiv de gazificare destul de performant. De asemenea, putem vedea rezultatele muncii lui in cateva filmari postate pe Youtube.

El arata ca reactia primara la tratarea termica a biomasei este:

Lemn + oxigen (limitat) = CO2 + H20 + C + amestec de hidrocarburi volatile + Q (caldura).

Un reactor de biomasa bine construit va converti de asemenea produsii combustiei partiale, precum CO2 si apa in monoxid de carbon inflamabil (CO) si hidrogen (H2) prin trecerea lor printr-un pat de carbune incins, unde vor fi redusi. CO + C + Q = 2CO si respectiv H2O + C + Q = H2 + CO.

In acest fel, gazificatorul converteste cea mai mare parte a masei vegetale in gaze de ardere, producand doar cenusa si carbune nears. In teorie, cel putin, o teorie care simplifica enorm procesele extrem de complexe care au loc de fapt.

In realitate, ne ciocnim de un produs nedorit al reactiei: gudronul, care se depune peste tot. Cu cat e mai performant gazificatorul, cu atat mai putin gudron va produce.

Omul s-a ciocnit de nenumarate probleme, a experimentat cu numerosi combustibili (biomasa) si cu mai multe design-uri ale aparatului, pana ce a ajuns la o formula satisfacatoare.

Desenul alaturat reda ultimul sau model, cel de la care a obtinut cel mai mare grad de functionalitate.

Despre ce este vorba? Despre un tub din otel inoxidabil care are la capatul de jos un gratar, o placa constrictoare deasupra careia se aprind carbuni de mangal. Peste acesta se pune combustibilul pe care vrem sa-l transformam in gaz.

Lateral si paralel cu tubul mare din inox, sase tuburi in forma de J se introduc in tubul de inox pe la partea cu indoitura. Prin ele se sufla aer care intretine arderea.

Cilindrul de inox este introdus intr-un butoi de tabla de 20 de litri, cam pe jumatate.Prin partea care iese din butoi, peste partea de sus a tuburilor J care ies si ele circa 1 cm  din butoiul de tabla, se aplica un colector care uneste circuitele tuburilor J si are o singura intrare-iesire. Pe acolo se va sufla aerul.

Tubul mare din inox are in partea de sus un capac ermetic, prin deschiderea caruia se face alimentarea cu rumegus sau alta forma de biomasa. Placa constrictoare are rolul de a ghida aerul ce angajeaza partile volatile din masa lemnoasa sa treaca prin dreptul carbunilor incinsi.

Gratarul tine carbunii si permite trecerea aerului in jos. Cenusa si carbunele nears se scurge pe fundul butoiului din tabla. Lateral, in butoi se practica o usa de acces.

Pe partea diametral opusa jonctiunii cu tubul din inox practicate in capacul de sus al butoiului din tabla (gaura pentru introducerea tubului de inox nu e plasata central, ci mai aproape de margine) se practica o alta gaura, pe unde se cupleaza o teava tot in forma de J, inversat de aceasta data, pe unde este evacuat gazul destinat arderii.

Gazificarea, in esenta un proces relativ simplu, este de fapt un subiect destul de vast, nu putem avea pretentia ca am oferit cititorilor un material exhaustiv in doar doua pagini, insa ne multumim cu meritul minim de a incerca sa trezim interesul.

In ce masura am reusit depinde si de dumneavoastra. Celor realmente interesati le dorim spor la treaba si inspiratie maxima. Iata si alte link-uri utile:

http://gekgasifier.com/

http://www.alternate-energy.net/Dvid/view.php?video=d8c1fjkggqQ&feature=youtube_gdata_player&title=compact+biomass+gasifier+1+Mw

http://en.wikipedia.org/wiki/Wood_gas

http://en.wikipedia.org/wiki/Wood_gas_generator

http://www.windward.org/notes/notes63/wal63_b.htm

si un adevarat manual pentru realizarea unui gazificator pentru masini si tractoare aici:

http://www.overunity.com/586/plans-to-build-woodgas-system-for-cars-and-traktors/dlattach/attach/583/

Ion SCUTARU

 

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Rămâi conectat!

104,101FaniÎmi place
108CititoriConectați-vă
1,330CititoriConectați-vă

Articole Recente