Summitul privind schimbarea climatica de la Cancun (Mexic) se va incheia vineri, fara sa fi ajuns, dupa cum era de asteptat, la nicio concluzie semnificativa, scrie Bjrrn Lomborg, directorul institutului de cercetare Consensus Center din cadrul Copenhagen Business School, intr-un articol publicat in editia de joi a Financial Times.
Pe masura ce negociatorii, comentatorii si militantii se vor intoarce acasa, atentia se va indrepta spre ceea ce se va intampla in continuare. Analistii si politicienii din Europa vor sustine in mod inevitabil ca aceasta ar trebui sa „continue de una singura” consolidarea politicii „20/20/20” a Uniunii Europene, care are drept scop reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera cu 20 procente sub nivelurile din 1990 pana in 2020 si de a asigura 20% din energie din surse regenerabile.
Adevarata lectie, scrie insa Lomborg, este ca a venit timpul ca Europa sa renunte la aceasta „cruciada donquijotesca” cu privire la reducerea emisiilor de carbon.
Aceasta abordare la incalzirea globala nu functioneaza din punct de vedere economic: mentinerea cresterii temperaturii sub 2 ° C ar costa pe ani 40.000 de miliarde de dolari pana in 2100, potrivit unei cercetari realizate de economistul specializat in probleme de clima, Richard Tol.
In plus, aceasta politica nu functioneaza din punct de vedere politic. Publicul dovedeste un nivel de acceptare scazut fata de costisitoarele reduceri ale emisiilor de carbon. In afara Europei, putini lideri au reusit sa adopte o legislatie semnificativa pentru reducerea emisiilor poluante.
Daca in Australia, incercarea fostului premier Kevin Rudd a contribuit la decizia de inlaturare a sa, alti lideri care au facut presiuni in directia adoptarii unei astfel de legislatii in ultimii ani – printre care Barack Obama – nu s-au descurcat mai bine in ceea ce priveste cotele de popularitate.
Acest fapt face ca singura schimbare semnificativa a legislatiei in acest sens sa fie politica 20/20/20 a UE. Profesorul Tol a examinat aceasta politica pentru Copenhagen Consensus Center si a constatat ca ea va costa 250 miliarde dolari pe an. Si ce va realiza? Modelele climatice standard arata ca, pana la sfarsitul acestui secol, abordarea UE va reduce cresterile de temperatura cu aproximativ 0,05 °C – o gradatie aproape prea mica pentru a fi masurata.
Dupa esecuri repetate, vom auzi din nou apelurile ca Europa sa isi inaspreasca obiectivul de a reduce emisiile de carbon cu 30% sub nivelul din 1990, de la cei care cred ca acest lucru ar face dovada unui „leadership” in ceea ce priveste schimbarile climatice.
Ori, potrivit lui Lomborg, o atare conceptie este incredibil de gresita. Profesorul Tol a calculat ca aceasta idee ar costa aproximativ 550 de miliarde de dolari pe an, adica dublu fata de ceea ce se cheltuia in planurile existente.
Efectul, in urmatorii 90 de ani, ar fi de a reduce temperaturile cu o sutime de grad suplimentara. Exista o optiune mai buna, crede Lomborg, In conditiile in care noi nu vom reusi niciodata sa facem combustibilii fosili atat de scumpi incat sa nu ii vrea nimeni, ar trebui sa reusim sa facem energia verde atat de ieftina incat sa fie dorita de toata lume, iar acest lucru necesita investitii cu mult mai mari in acest tip de energie.
