Imblanzirea carbo-nivorilor in Franta

Presedintelui Frantei, Nicolas Sarkozy, nu-i place sa faca lucrurile pe jumatate. In stilul sau grandios, d-l Sarkozy descrie planurile sale de a introduce o taxa pe carbon ca „singura alegere care ar putea garanta … viitorul planetei noastre”. Daca este aprobata, Franta ar putea fi prima tara mare care sa adopte o asemenea taxa, taxa ce exista deja in Scandinavia. Dar propunerea a intampinat deja o puternica opozitie din partea consumatorilor, partidelor din opozitie, chiar si verzilor.
sarkozy

D-l Sarkozy intentioneaza sa obtina aprobarea pentru taxa sa pe carbon in ianuarie, anul urmator. Va fi perceputa la Euro17 pe tona de dioxid de carbon emis, putin mai mare decat cea a Danemarcei, dar mult mai mica decat a Suediei. Aceasta se traduce in aproximativ 4 centi in plus pe litrul de carburant la pompe. Va fi aplicata consumului de petrol, gaz si carbune, dar nu si electricitatii, pe motivul ca Franta genereaza 80% din energia electrica din centralele nucleare, aproape carbon-neutre.

Ideea este de a descuraja comportamentul de „carboni-vori” si nu de a umple cuferele goale ale guvernului. Deci, intentia este ca taxa sa fie neutra din punct de vedere fiscal. Guvernul se angajeaza sa compenseze familiile printr-o reducere de impozit, valorand Euro112 pe an pentru o familie cu doi copii care locuieste in mediul urban. Populatia rurala, privata de transportul public va primi ceva mai mult inapoi. Cei care nu platesc impozit pe venit vor primi, in schimb, un „cec verde”, iar companiile vor fi compensate prin reformarea taxei municipale pentru corporatii.

Desi francezii au devenit din ce in ce mai ecologisti, eliminand pungile de plastic din supermarketuri si din colectarea regulata a deseurilor, planurile d-lui Sarkozy au provocat un protest politic. Segolene Royal, candidatul prezidential socialist invins, a reclamat taxa ca fiind „nejusta”, pentru ca ii afecteaza in egala masura pe cei bogati si cei saraci. Verzii, pe de alta parte, vocifereaza ca nu este mai stringenta, iar organizatia ecologista Greenpeace ca „nu va schimba absoult nimic in ceea ce priveste comportamentul.”

De fapt, o parte din aceasta ostilitate este datorata mai putin unei rezistente in fata revolutiei ecologice, cat unei pozitii anti-Sarkozy. De cand o coalitie de ecologisti aproape ca a invins socialistii, pozitionandu-i pe locul al treilea in alegerile europene din iunie, partidele politice din Franta au disputat problemele de mediu, fiecare pretinzand a fi mai verde decat celalalt. D-l Sarkozy insusi este un convertit de data destul de recenta. O carte pe care a scris-o cu un an inainte de alegerile prezidentiale din 2007, o schita a declaratiei sale politice, nu contine multe cuvinte legate de acest subiect. Pana la campania sa, insa, a devenit un verde studiat. Acum, inaintea conferintei internationale privind schimbarile climatice de la Copenhaga, din decembrie, vrea sa arate ca Franta preia conducerea.
carbon
D-l Sarkozy va reusi, probabil, sa treaca aceasta taxa pe carbon de Parlament fara prea mari dificultati. Detine o majoritate insemnata si opinia publica poate fi mai putin ostila decat sugereaza criticii domnului Sarkozy. Intrebat de CSA, o agentie de sondaj a opiniei publice, daca se doreste o taxa pe carbon, 74% dintre respondenti au votat impotriva. Adusa insa in discutie neutralitatea fiscala a acestei taxe pentru familii, 52% au votat pentru.Intrebarea dificila este daca taxa pe carbon a Frantei se va ridica la nivelul propriilor sale promisiuni. D-l Sarkozy spune ca va promova o taxa pe carbon la nivel european, care sa vizeze importurile din tari care „nu respecta normele sociale sau de mediu.” Aceasta ii face pe multi sa-l suspecteze de crearea unui pretext pentru protectionism.

Asa cum este, taxa pe carbon a domnului Sarkozy are deja multe scutiri. Industria grea nu va plati, pe motivul ca este deja o contribuitoare prin sistemul european de comert cu certificate de carbon („cap-and trade”). Pescarii si fermierii, care oricum sunt taxati mult mai putin pe combustibil decat consumatorii francezi obisnuiti, vor primi compensatii preferentiale. Mai mult, fara a taxa electricitata, guvernul trimite un mesaj oarecum mixt despre ceea ce reprezinta un comportament verde. In multe feluri, noua taxa a d-lui Sarkozy este mai mult o taxa pe combustibil decat o taxa pe carbon.
Ca si stimul de schimbare a comportamentului, taxa este, totodata, prea mica. Cine isi va tine masina in garaj doar pentru ca va plati 4 centi in plus pe litrul de carburant? Taxa pe carbon a Suediei este perceputa la Euro108 pe tona de dioxid de carbon, de 6 ori mai mult decat taxa Frantei. La inceputul acestui an, o comisie oficiala pentru taxa pe carbon, condusa de Michel Rocard, un fost premier socialist, a propus o taxa de Euro32, sustinand ca mai putin nu va schimba comportamentul.

D-l Sarkozy sustine ca va ridica taxa in timp. Intr-adevar, aceasta este ceea ce a facut si Suedia, pornind in 1991 cu o taxa pe carbon mult mai joasa, de Euro26. „Adevarul este ca, daca incepi prea de sus, nu vei crea consensul necesar promulgarii,” spune Dieter Helm, un economist de mediu de la Oxford University, din Marea Britanie. „Poti intotdeauna sa o ridici mai tarziu.” Intre timp, un stimul mult mai mare pentru reducerea consumului de combustibil poate aparea ca un plan separat- urmand a fi dezvaluit, probabil, saptamana aceasta- si vizeaza o subventie generoasa pentru cumpararea de masini electrice.

Sursa:
The Economist

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *