Kilimanjaro este pe cale sa-si piarda diversitatea climatica

In 2002 Lonnie Thompson si colegii sai de la Universitatea de Stat Ohio au socat comunitatea stiintifica cu predictia lor ca gheata de pe varful muntelui Kilimanjaro va disparea intre 2015 si 2020.

Cercetatorii s-au reintors si spre nefericirea lor au descoperit ca predictia lor se adevereste chiar mai repede decat se asteptau.

Pentru Thompson, profesor de geologie, aceasta a treia expeditie a fost asemeni vizitarii unui prieten bolnav care n-o mai duce mult. „Schimbarea este atat de dramatica”, a spus. „Putem vedea atat de pe teren cat si din fotografiile din aer ale varfului. As spune ca este pe cale sa dispara, iar rata cu care se topeste s-ar putea chiar sa se fi accelerat.”

Pentru a calcula cat de repede dispare gheata, oamenii de stiinta trebuie sa compare datele din trecut cu cele prezente. Asemenea studii au descoperit ca intre 1912, cand muntele a fost studiat in detaliu pentru prima data, si 2000 aproximativ 82 la suta din gheata s-a topit.

Echipa lui Thompson a facut anuntul sau socant din 2002 pe baza comparatiei fotografiilor din aer luate in 2000 cu cele similare din 1962. Aceasta comparatie a aratat ca varfurile campurilor de gheata au coborat cu cel putin 17 metri din 1962 – ceea ce inseamna o scadere in inaltime de aproximativ jumatate de metru pe an.

Aceasta ultima expeditie nu a adus vesti prea bune pentru Tanzania. „Nu a existat nici o acumulare de gheata din 2000”, a spus omul de stiinta. „Cu noile fotografii aeriene vom putea estima nu numai aria de gheata pierduta ci si cat a scazut volumul de apa.”

Acum cercetatorii incearca sa determine impactul pe care topirea lui Kilimanjaro il va avea asupra Tanzaniei. Campurile de gheata atat de aproape de ecuator sunt o atractie turistica majora insa potentiala scadere a numarului turistilor s-ar putea sa fie numai cea mai mica problema. Problema majora este cea a aprovizionarii cu apa.

Apa atat de baut cat si pentru irigatii folosita de populatia care traieste la baza muntelui vine din doua surse: topirea ghetarilor si precipitatiile din ploile tropicale.

„Ceea ce nu este clar”, a spus Thompson, „este in ce proportie vine apa dintr-o sursa sau din alta. Daca vine in primul rand din ploile tropicale atunci impactul pe care il va avea topirea lui Kilimanjaro va fi mai mic, insa daca principala sursa sunt ghetarii atunci impactul poate fi catastrofic.”

Pentru a descoperi importanta relativa a fiecarei surse de apa, oamenii de stiinta vor testa nivelul de tritiu din apa. Acesta este un izotop radioactiv rar al hidrogenului. Testele nucleare din anii ’50 si ’60 au crescut in mod dramatic nivelul normal de tritiu din apa.

„Daca probele de apa luate au un nivel ridicat de tritiu, inseamna ca apa de izvor are o sursa recenta si ca vine deci in special din ploile tropicale. Daca insa apa are un nivel redus de tritiu inseamna ca apa este mai veche si ca deci provine din ghetarii lui Kilimanjaro. Iar atunci, cand acesti ghetari dispar, va disparea si o mare parte din apa de izvor.”

In plus, oamenii de stiinta vor face si diverse teste chimice ale apei din ghetari si vor folosi si datarea cu radiocarbon.

„Ce se va intampla cu aprovizionarea cu apa a acestor oameni atunci cand vor disparea ghetarii?” a intrebat Thompson. Si de disparut vor disparea cu siguranta. (A.B.)

Sursa: SoftpediaNews

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *