La doi ani dupa aderarea la Uniunea Europeana, Romania nu are inca o evaluare adecvata a speciilor de flora si fauna si a starii de conservare in care se afla.
Motivele sunt multiple. In primul rand, aproape nimeni nu mai iese in teren. Mai toate institutele de cercetare din Romania au ramas la managementul de dinainte de ’89, adica banii de care dispun vin doar de la bugetul de stat. Asa ca fondurile sunt insuficiente, ajungand de multe ori doar pentru salarii. Pentru ca nu se colecteaza date noi, directorii acestor institute tin cu dintii de datele din arhiva. Cand mai iese cineva in teren – de regula tineri doctoranzi entuziasti, la inceput de drum, in speranta ca pot sa faca si in Romania cercetare si nu trebuie sa emigreze – si indrazneste sa gaseasca o alta situatie in teren decat cea din arhive, imediat se mobilizeaza toate „armatele” de cercetatori cu nume si varste grele, care spun ca respectivul nu are experienta necesara sa-si dea cu parerea. O alta cauza este colaborarea dintre „greii” din domeniu, care se urasc si isi doresc suprematia pe domeniu.
Cu chiu, cu vai, in 2001 a aparut Cartea Rosie a Vertebratelor, o lucrare cu multe lipsuri, dar care a reprezentat un inceput de drum. Este realizata sub egida Academiei Romane de mai multi cercetatori cu greutate, astfel incat lucrarea nu a fost contestata pana acum de alti cercetatori. La capitolul „plante” nu s-a reusit nici macar asta, astfel incat fiecare somitate din domeniu are propria lista! Asa se face ca in 2008 existau nu mai putin de cinci liste rosii pentru plante. Nici una dintre acestea nu continea informatii concrete: unde se afla speciile periclitate, care sunt cauzele degradarii speciei. Motivul? Cercetarea in domeniu, daca mai poate fi numita cercetare, nu a trecut de stadiul anilor ’70, adica taxonomie si atat. Cercetatorii merg in teren si spun doar ca au identificat speciile cautate, fara a mentiona daca acestea sunt la nivel populational, care e optimul, daca habitatul este specific sau nu pentru ele, adica speciile margine de areal de distributie sau alte intrebari la care trebuie raspuns cand se da verdictul: specie periclitata, specie vulnerabila, specie rara, specie endemica. Din acest motiv, aproximativ 70% din propunerile Romaniei de modificare a anexelor directivelor europene, prin adaugarea de noi specii, au fost respinse, in special pentru „habitate” si „specii de plante”. Aceste motive au condus la situatia critica in care ne aflam: in Romania nu exista nici o lista nationala rosie oficiala. Articolul din legislatie este oarecum inutil, pentru ca neavand listele oficiale e greu in instanta sa justifici actiunile. Asa ca nimeni nu mai tine cont de ele, nici autoritatile de mediu, care cu greu impun masurile pentru speciile trecute in legislatie.
INVESTITII AMANATE
Anul trecut, Guvernul a anuntat ca va cheltui 4,3 milioane de lei pentru protejarea speciilor de animale aflate in stare „critica, vulnerabila sau pericol de disparitie”, fondurile urmand a fi asigurate din bugetul Ministerului Agriculturii. Banii urmau sa fie dati conform listei aprobate de Comisia pentru Managementul Resurselor Genetice Animale in luna mai 2007. Fondurile au fost alocate pe categorii, in functie de specii, rase, linii, lista aprobata de Guvern incluzand 13 specii de animale. Conform legii, populatiile de animale care au mai putin de 100 femele sunt considerate in stare critica, cele cu mai putin de 1.000 femele sunt in pericol de disparitie si cele cu mai putin de 5.000 femele sunt considerate vulnerabile. Cei mai multi bani (1.000 de lei/cap animal) urmau sa fie alocati pentru bivolul romanesc, pentru caprina alba de Banat si cea carpatina vor fi cheltuiti 95 de lei/cap, pentru ovina valaha cu coarne in tirbuson suma alocata este de 100 de lei/cap, in timp ce pentru ovina merinos de Stavropol sunt acordati 95 de lei/cap. Alte sume urmau sa fie alocate pentru nurca (40 de lei/cap), vulpe argintie (83 de lei/cap), dihor (35 de lei/cap) si speciile de pesti crap de Dunare, stiuca, cosas, lin, lopatar, caras ornamental, singer (6 lei/cap). Investitiile au fost amanate.
Sursa: Jurnalul National
