Mihai Baciu, unul dintre fotografii tulceni foarte cunoscuti, este la origine iesean insa acum se considera „dobrogean suta la suta, prin adoptie”. A lucrat timp de zece ani in cadrul Administratiei Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii unde l-a avut ca profesor pe renumitul biolog tulcean Janos Botond Kiss, acum angajat al Institutului Delta Dunarii Tulcea. „Magia deltei”, asa cum o numeste, a purtat-o in cateva expozitii foto in afara tarii, la Brest in Franta si la Luxemburg, unde a avut expozitii personale, dar si in expozitii colective organizate de Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii la Viena, precum si la mai multe expozitii de fotografie organizate la Bucuresti.
Reporter: De cand faci fotografie si ce reprezinta fotografia pentru tine?
Mihai Baciu: Fotografie fac din perioada cand lucram la Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, la Biroul de monitoring pasari si ghidare. Dragostea pentru delta, pentru pasari, mi-a fost insuflata de renumitul cercetator, domnul Janos Botond Kiss, caruia nu am cuvinte sa ii multumesc pentru lucrurile minunate pe care le-a adus in viata mea. Fotografia a venit astfel absolut normal in viata mea si de fapt in viata cuiva caruia ii place natura… vrei sa iei cu tine o parte din viata animalelor, vrei sa o pastrezi pentru tine. Apoi, iti doresti sa faci fotografii si mai bune si investesti mai mult in scule foto si, daca ai rabdare, vin si rezultatele. Pentru mine fotografia a insemnat cu siguranta contragreutatea la o perioada dificila din viata, mi-a adus liniste, foarte multa liniste, si ma bucur ca am gasit acest mijloc fantastic de echilibru, alaturi de cei doi copii minunati ai mei. Astazi fac fotografie din placere, dar si ca o buna metoda de a promova turismul pe care-l practic prin firma mea. Cum delta imi aduce o vasta paleta de aripi si peisaje, fotografia devine atat de frumoasa si incitanta, caut acum sa fotografiez toate speciile de pasari care trec prin delta insa pot spune ca am ajuns abia la jumatate si mai este mult de munca.
foto mihai baciu 3 300×194 „Natura este magie, este liniste, si asta vreau sa surprind in fotografii”Rep.: Ce iti place sa fotografiezi? Care a fost cel mai special moment din expeditiile tale de fotografie?
M.B.: Fotografiez in special pasari. Este o nebunie sa le vezi in mijlocul lor, linistite, mancand sau hranindu-si puii. Asa cum spunea colegul meu Iliuta Goean in interviul sau, trebuie sa fii acceptat in lumea lor si acesta este cu siguranta avantajul fotografilor de natura. Cu timpul inveti sa intri linistit si neobservat in aceasta lume fascinanta. Nimic nu se compara cu emotiile date de un pui de pasare sau un mamifer in culcusul sau si am sa iti dau exemplul unei familii de pisica salbatica fotografiata undeva in Delta Dunarii. Mergeam cu vaporasul cu turisti catre Mila 23 si, undeva pe un canal, am vazut ceva inotand. Am vazut prin binoclu ca este o pisica salbatica cu doi pisici micuti in gura cu care inota trecand canalul. Am oprit imediat vaporul sa nu o sperii si am lasat-o sa ajunga la mal. Ajuns langa salcie, am urmarit impreuna cu turistii mei un fascinant spectacol al naturii: mama indesa cu piciorul un pisic sa intre in scorbura pe cand celalalt iesea prin alta gaura. Era un fel de butoane la trompeta, unu iese, altul coboara. Am facut fotografii acolo inclusiv cu puii in scorbura iar emotiile au fost incredibile, au ramas imaginile alea cu mama care incerca sa isi salveze puii. Daca erau vanatori, si nu turisti iubitori de natura, cei ce urmareau spectacolul acesta? Noi, fotografii de natura, suntem inzestrati cu darul protectiei, vine din noi, si multi nu inteleg cum de nu ne place vanatoarea, fiind atat de aproape de pasari. Deseori stand culcati in iarba, pasarile vin atat de aproape, ca le poti lua cu mana….acelea sunt emotiile.
foto mihai baciu1 300×225 „Natura este magie, este liniste, si asta vreau sa surprind in fotografii”Rep.: Cum este Delta Dunarii dincolo de cadrele foto?
M.B.: Din nefericire, muncind in turism in Delta Dunarii, suntem vazuti de autoritati ca infractori, si ma refer aici la institutii care au ca obiect de activitate protectia deltei. Noi, si aici ma refer si la colegii mei care au dat deja interviuri si care au firme de turism, suntem direct interesati sa pastram linistea si curatenia. Suntem direct interesati sa avem liniste pentru fotografiile turistilor nostri. Noi ducem cu mandrie mai departe magia deltei, dar ce altora le este permis, si ma refer aici la pescarii care exploateaza resura intr-un mod industrial sau pescarii sportiv, noua ne este interzis. Sunt canale pe care noi nu avem voie sa mergem iar pescarii da. Sunt lacuri unde se intra cu barci rapide la pescuit, iar noi suntem amendati. Optica celor care conduc Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii este ciudata in acest context si va dau un exemplu. La cateva luni dupa ce am fost primit un premiu din partea ARBDD, un reprezentant al aceleasi institutii, din frustrare probabil, m-a amendat cu o suma imensa printre altele si pentru detinere de aparat foto in RBDD. Este pacat ca nu exista o colaborare cu dansii pentru ca ei ar putea profita de munca noastra. Recent, am participat la o expozitie nationala, „Salonul fotografului roman”, ce s-a desfasurat la Palatul Parlamentului si unde am participat cu o fotografie din Delta Dunarii. Astfel de cadre nu se pot face decat in locuri speciale, linistite, dar si fara frica de a fi descoperiti de cine stie ce „vigilent”. Insa, indiferent de ce va fi mai departe, delta va fi mereu o sursa de subiecte, de liniste si de viata.
foto mihai baciu2 300×198 „Natura este magie, este liniste, si asta vreau sa surprind in fotografii”Rep.: Cat de diferit se vede natura printr-un aparat foto fata de ceea ce vedem cu ochiul liber?
M.B.: Natura este magie, este liniste. Din pacate, nu toti oamenii vad dincolo de geamul masinii, nu toata lumea vede o insecta sau o pasare pitulata pe undeva. Sunt in dezacord total cu toti cei ce batjocoresc magia naturii, cei care, cu barcile rapide, ii strica linistea sau ii rascolesc lacurile, cu cei care lasa tone de gunoaie pe canale sau cu cei care distrug din placerea de a distruge. Nu mai spun ca urasc vanatoarea si tot genul acela de oameni care traiesc doar cu gandul la cum si cat ar impusca. Este oribil! Ma aflam odata pe un lac langa Mila 23 si faceam fotografii. Apoi, dupa un tur pe lac, la intoarcere, am gasit pelicanul nostru impuscat, pe acelasi arbore cazut unde facusem fotografiile. Acestea sunt rautati inutile, gratuite.
Aparatul foto mai poate surprinde, ca si proba, specii noi sau foarte rare care apar in zona noastra. Am cel mai bun exemplu, soimul mediteranean descoperit in Delta Dunarii dupa cateva luni, facand fotografii. Nici nu mi-am dat seama ca este ceva deosebit de confratele lui mai mic, soimul randunelelor. Postand insa fotografiile, am vazut explodand internetul cu reactii, fiecare ornitolog cerand informatii de unde si cand este facuta fotografia. Este adevarat, uneori ai surprize placute, iar natura ti le ofera cu drag.