O noua racire globala ameninta Emisfera nordica: un nou vulcan islandez ar putea sa aduca un alt „an fara vara”, ca in 1816

Tonele de cenusa „scuipate” de Eyjafjallajokull ar putea fi dublate de eruptia asteptata a altui vulcan islandez, Katla, ceea ce ar putea obtura lumina sloara, raci atmosfera si aduce un nou „an fara vara” precum 1816.racire globala

Inghetul a distrus culturile agricole in mai. A nins in august. Ceata mai pot timpul, inundatii, circa 200.000 europeni ucisi de frig, de foame sau in urma razmeritelor iscate de atacarea hambarelor cu cereale. Asa a aratat anul 1816 – cunoscut drept „anul fara vara” – in Emisfera nordica.

Tot cu o astfel de racire globala, in locul intens mediatizatei ipoteze a incalzirii globale, s-ar putea confrunta omenirea in „cel mai rau scenariu” legat de eruptia vulcanului islandez Eyjafjallajokull. Craterul sau „pufaie” inca luni bune de acum incolo. Iar cenusii dispersate de acest vulcan i s-ar putea adauga cea „scuipata” de un altul, Katla, care a mai erupt la sfarsitul anilor 1700.

Cu cat se scurge mai multa lava din craterul Eyjafjallajokull, cu atat cresc sansele ca ghetarii ce acopera Katla sa se topeasca, incat si acesta din urma sa inceapa sa degaje un nor de cenusa. Norul „dublat” va contine suficiente particule care sa innegreasca cerul, sa reduca lumina solara si sa schimbe clima.

In urma precedentei eruptii a Katla, temperatura medie in Emisfera nordica s-a redus cu 3 grade Celsius. Ulterior, „anul fara vara” a survenit eruptiei, intre 1812 si 1815 a cinci vulcani – doi in Indiile olandeze (Indonezia de azi), unul in Marea Caraibelor, unul in Filipine si unul in Japonia. Cantitatea de cenusa vulcanica a dus la disparitia verii in 1816 si la ierni naprasnice in 1817-1818.

Din SUA pana in China, atmosfera s-a racit dramatic, cu pagube uriase pentru agricultura, principala ramura economica a lumii de atunci. In Irlanda, foametea din cauza frigului a fost o precursoare a celei din anii 1840, cand avea sa inceapa emigratia masiva catre Lumea Noua.

In SUA, frigul din nordul Coastei de Est a determinat inceperea expansiunii spre Vest. In Germania, compromiterea recoltelor de ovaz si moartea mai multor cai a stimulat extinderea cailor ferate si a unor noi mijloace de transport precum velocipedul (precursorul bicicletei de azi) si drezina.

Sursa: Gandul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *