Marea majoritate a cererilor inregistrate de la inceputul acestui an au vizat proiecte fotovoltaice, care au prins contur in detrimentul celor eoliene. Avantul acestui sector se datoreaza in primul rand schemei de sprijin pusa la dispozitie de stat, conform careia la un MWh obtinut din surse bazate pe electricitatea generata de radiatiile solare se obtin 6 certificate verzi, in timp ce pentru fiecare MWh produs si livrat de producatorii de energie eoliana, se acorda doua certificate pana in 2017, si un singur certificat incepand cu 2018.
De asemenea, costurile investitiei pentru dezvoltarea parcurilor eoliene sunt considerabil mai ridicate, zonele pentru dezvoltare sunt restranse, fiabilitatea mai scazuta in cazul turbinelor, iar poluarea fonica si impactul pasarilor cu rotoarele turbinelor aflate in miscare, precum si perturbarea habitatului la sol in zonele in care exista colonii, pot ingreuna luarea unei decizii referitoare la investitiile in acest sector. Pe de alta parte, parcurile fotovoltaice se bucura de o buna functionare pe o perioada care poate sa depaseasca 25 de ani, durata de amortizare depinzand in primul rand de tehnologia panourilor si bineinteles de dimensiunea proiectului. Cheltuielile reduse se datoreaza si lipsei componentelor mobile, care ar necesita o mentenanta constanta. Acestea asigura energia electrica in zone izolate, cat si in orase unde sunt usor de implementat pe orice structura, ocupand suprafete care de obicei nu sunt folosite.
Inceputul anului a readus in discutie dezbaterea referitoare la numarul exact al certificatelor verzi alocate schemei actuale de sprijin, iar incertitudinea s-a mentinut pana in luna mai, cand s-a avizat legea de aprobare a OUG 88, conform careia numarul de sase certificate verzi in schimbului unui MW produs din surse regenerabile, ramane in picioare cel putin pana in 2014.
Legislatia UE care prevede ca pana in anul 2020, aproape un sfert din energia electrica produsa in tara, sa fie asigurata din surse regenerabile, pastrarea schemei de sprijin, alaturi si de injumatatirea costului cu tehnologiile implicate, care evolueaza foarte rapid in segmentul fotovoltaic a atras dupa sine un interes crescut din partea investitorilor pentru proiecte mari, de peste 40 MW, in cazul carora putem vorbi de perioade de amortizarea ale investitiilor de circa 5 ani, in loc de 8 ani. Incercam sa evitam exprimari de genul „Eldorado-ul verde”, la care se facea referire in urma cu cativa ani, in special in cazul investitiilor eoliene, unde putem observa acum o anumita ”asezare”, datorita lipsei unei retele electrice solide, care sa poata prelua si restul proiectelor aflate in prezent doar pe hartie.
Avem in discutii proiecte intre 5 si 50 MW, dar cele mai multe cereri s-au incadrat intre 5 si 10 MW, datorita randamentului bun in raport cu costurile de autorizare si dezvoltare. Acesti MW sunt grupati in aproximativ sase proiecte, acestea fiind in prezent subiectul unor tranzactii (cu terenul scos din circuitul agricol, avand documentatia si autorizatiile necesare) urmand sa fie dezvoltate de fonduri de investitii si companii producatoare, furnizoare de energie. Aceste cereri au venit atat din partea mariilor producatori si furnizori de energie electrica, cat si de la unele fonduri de investitii, interesate sa achizitioneze proiecte complet autorizate pentru a fi dezvoltate. Zonele de interes punctate pe hartile care reflecta indicele de radiatie solara indica sudul si sud-estul tarii ca fiind cele mai recomandate pentru astfel de investitii din punct de vedere geografic. Cu toate aceastea, cererile pe care le-am primit s-au axat si pe zone care se bucura atat de proximitatea fata de statiile de transformare, cat si de usurinta conectarii la retea a proiectelor, atat din punct de vedere fizic cat si administrativ, astfel explicand-se dezvoltarea unor proiecter in zone precum Cluj, Sibiu sau Brasov, unde autoritatile au manifestat o mai mare deschidere pentru sustinerea si autorizarea acestor proiecte.
Pe masa noastra ajung multe proiecte, majoritatea neindeplinind conditiile clientilor interesati. Contractul de racordare, prezenta ATR-ului (Avizul Tehnic de Racordare), data obtinerii acestuia, distanta terenului fata de punctul de racordare si politica terenului folosit (terenul poate fi in proprietate, arenda sau concesiune), sunt criterii imperative in luarea unei decizii.”
Flavius Pop, Consultant in cadrul Departamentului de Investitii al DTZ Echinox
