Copacii si constructiile pot coexista oare?
Valoarea arborilor in zonele urbane si rezidentiale este bine documentata. Factori economici, ambientali si estetici legati de arbori fac ca acestia sa faca parte din „infrastructura verde„. Uneori acest lucru implica necesitatea de a crea noi peisaje alteori doar de a proteja ceea ce exista deja.
Indiferent daca o noua extindere e planificata intr-o padure existenta, o bordura e inlocuita sau se planuieste extinderea unei cladiri, copacii sunt o parte din mediul existent. Mult prea des acesti copaci nu sunt luati in considerare in fazele de planificare a constructiilor sau a a dezvoltarilor rezidentiale. In timp ce unii arbori sunt recunoscuti pentru valoarea lor, lipsa de intelegere a fiziologiei copacilor, impreuna cu lipsa de planificare deseori au ca sfarsit moartea copacilor. Deteriorarile copacilor datorate santierelor de constructii pot duce la moartea pomilor sau sa apara mai tarziu sub forma unor copaci slabiti, care in final cad prada insectelor sau bolilor specifice.
Printr-o planificare decenta si masuri de protectie adecvate povestea poate avea un final mai fericit. Protejarea arborilor in sau langa zona construibila incepe inainte ca primul utilaj sa fie adus. Planificarea initiala ar trebui sa include copacii in schite, poate mai bine ar fi includerea unui specialist padurar sau sau arborist in faza de planificare.
Intrebarile la care ar trebui sa se raspunda si pune sunt:Unde va incepe costructia? Poate sa fie modificata? Care arbori au o anumita valoare?(motivele pot include valoare istorica, marime, unicitate, localizare, frumusete, conservare energetica etc) si care este proximitatea zonei construibile. Cat de mult spatiu este necesar pentru depozitarea materialelor si a echipamentului, pe unde ar trebui plasata intrarea in santier ?
Poate nu totul se va potrivi cu spatiul limitat disponibil. Este mai bine ca deciziile dificile sa fie luate acum, decat atunci cand raspunderea si cheltuielile devin chestiuni mai mari mai tarziu. Poate se pot face modificari a locatiei constructiei sau anumite masuri specifice pot fi luate din timp util pentru a proteja anumiti copaci. Masurile de protectie a arborilor sunt create pentru a preveni sau minimaliza pagubele aduse diferitelor parti ale unui arbore: frunze, ramuri, trunchi sau radacini. Nu treceti peste sau nu intrati intr-un copac, nu aprindeti foc mare sub un copac, nu taiati crengi fara sa respectati tehnicile de rezare a ramurilor etc. In general aceste reguli tin de bun simt.
Cea mai ignorata masura legata de protectia copacilor este de regula cea mai importanta. O mare parte a copacului se afla sub pamant (radacina). Fiind astfel nu este in campul vizual si este si uitata de regula. Aici se produc cele mai mari stricaciuni. Inainte sa mergem mai departe sa revedem un pic de biologie. Radacinile, mecanic vorbind sustin vertical planta si fiziologic vorbind, absorb apa si nutrimentele si le transporta inspre planta. Pentru a-si indeplini functia fiziologica radacinile trebuie sa”respire”. Radacinile iau oxigen si elibereaza dioxid de carbon(fenomenul e invers la frunze) pentru a permite respiratia celulara.
Radacinile au nevoie de sol dar nu orice fel de sol. Au nevoie de sol care sa contina nutrimente si structura. Solul cu o structura buna are spatiu pentru oxigen si apa. Cand structura solului este distrusa, abilitatea radacinii de a absorbi aer, apa si nutrimente este redusa. Structura solului este de regula distrusa prin compactare. In timp ce pregatirea excesiva a terenului poate dauna structurii, compactarile sunt cel mai des responsabile de acest lucru. In functie de structura solului acesta poate este usor sau greu de compactat. Aceasta este o veste buna cand vine vorba de construirea de strazi de turnarea de fundatii dar este o veste proasta cand vorbim despre radacini care incearca sa supravietuiasca. Solurile nisipoase sunt mai putin inclinate spre compactare in timp ce argila este compacabila usor rezultand o masa de o densitate mare (depasind cimentul in unele cazuri).
Compactarea rezulta din diferite activitati de la suprafata solului cele mai notabile sunt mersul vehiculelor si mersul pe jos. Cea mai mare parte a compactarii are loc la „prima trecere„. Compactarea reduce de asemenea infiltrarea apei in sol ,marind astfel prelingerea apei in alt loc. Aceasta duce la si mai putina apa pentru cresterea plantei. O zona de protectie a arborilor bine plasata este cel mai simplu si efectiv mod de protejare a copacilor. Deci ce masuri pot fi luate pentru protectia arborilor? Instituirea unei zone de protectie a arborilor. Aceasta protejeaza pe deplin atat la suprafata cat si in profunzimea solului copacul. Aceasta zona de protectie trebuie sa varieze in functie de marmea copacului, specie si vigoare. Copacii mai mari ca si speciile mai sensibile la perturbari si copacii mai putin vigurosi (inclusive cei mai batrani) au nevoie de zone de protectie mai mari.
Un bun principiu de urmat este ca atunci cand se traseaza zona de protectie a arborilor, aceasta sa se traseze sub linia picaturilor de ploaie ce se preling din copacii cu coronament. Exista si alte metode de a stabili linia de protectie a arborilor bazate pe diametrul trunchilor. Zona de protejare a arborilor este o zona unde nimic nu se petrece. Inseamna ca nu se pot depozita materiale, utilaje, nu se pot parca masini, nu se pot plasa pubele sau altceva ce ar putea duce la compactarea sau poluarea solului. Zona trebuie bine izolata pentru a preveni actiunea acestor agenti daunatori. Daca este posibil ar trebui postat un indicator care sa explice scopul si consecintele nerespectarii lui.
In cazurile cand nu exista suficient spatiu pentru o zona de protectie efectiva, exista alte optiuni posibile cum ar fi ceva ce sa acopere temporar solul fie de naura organica (frunze ,crengi etc) sau neorganica (material geotextil).
Aceste si alte strategii sunt cateva trucuri pe care arboristii atestati le pot utiliza pentru a va ajuta sa salvati copacii in timpul construirii.
Sursa: Trees are good
