Avand drept urmare accentuarea efectului de sera, cresterea emisiilor de gaze a crescut in ultimii anii cu aproximativ 20%.Si acest lucru se datoreaza in principal metanului pe care animalele il elimina in permanenta.Cateva cifre:cantitatea de gaz cu efect de sera pe care activitatile umane il elibereaza in atmosfera in fiecare an este echivalentul a 49 de miliarde de tone de CO2, iar din aceasta cifra sectorul agricol – si ne referim aici la cantitatea de gaz metan eliminat de vite- este de 13,5%, in urma sectorului energetic(25,9%), industriei (19,4%), sectorului forestier (17,4%) , insa inaintea transportului (13,1%). Situatia emisiilor de gaze din sectorul agricol devine astfel una din tintele luptei impotriva incalzirii globale.Aceasta problema a mobilizat echipe intregi de biologisti, de la Noua- Zeelanda la Anglia, incluzand Franta, Australia, Germania si Canada.
Veritabila producatoare de gaz, o vaca poate emite in fiecare an, in timp ce rumega, mai mult de 100 kg de metan, pe cand o oaie – cam de sase ori mai putin.De amintit ca metanul este un important factor al efectului de sera, al carui potential de incalzire este de douazeci de ori mai mare decat al dioxidului de carbon.
Nu ne surprinde, deci, faptul ca eructatiile vitelor reprezinta 70% din emisiile de metan de origine agricola din Europa.Si acest procent poate sa creasca in continuare datorita exploziei cerintelor de produse de origine animala.Productia de carne si lapte in anul 2050 va trebui sa se dubleze in raport cu nivelul anilor 1999-2001.Intr-un asemenea context, cercetatorii vizeaza limitarea productiei de gaz datorata rumegatoarelor.
Mecanismele producerii metanului sunt bine cunoscute: in timp ce vaca mananca furaje, anumite microorganisme din cavitatea prestomacala extrag hidrogenul.Hidrogenul este utilizat de alte bacterii „metanogene” pentru reducerea dioxidului de carbon(format in urma digestiei) la metan.Acest proces consuma intre 2 si 15% din energia furnizata de alimente. Deoarece metanul este inlaturat, aceasta energie este practic pierduta.Daca digestia ar permite fabricarea unei cantitati mai mici de metan in schimbul mai multor produse utilizabile de catre animal sau pentru producerea unei cantitati mai mari de lapte, beneficiul ar fi dublu: limitarea efectului de sera si ameliorarea productiei.
Tintirea reactiilor digestive
„Inca din anii 1970 exista o optica de limitare a pierderilor energetice din timpul digestiei, aceasta fiind perspectiva din care s-a studiat reducerea emisiilor de metan”, a subliniat Cecil martin de la Institutul national de cercetare agronomica din Clermond-Ferrand, care a obtinut rezultate incurajante legate de folosirea uleiului de in in regimul alimentar al vacilor care dau lapte.Insa cercetarile au capatat un alt avant incepand din 1995, debutand odata cu negocierile care au condos la protocolul de la Kyoto.Guvernantii au fost pusi in situatia de a analiza mai indeaproape cauzele emisiilor de gaz participante la efectul de sera din tara lor.
In Noua-Zeelanda, unde emisiile de gaz datorate vitelor(34,2 milioane de ovine la 4,2 milioane de locuitori in anul 2008) reprezinta 99% din totalul emisiilor apartinand sectorului agricol, a fost creat un consortiu in anul 2002 pentru a aduna oamenii de stiinta care se ocupa de aceasta problema.
Obiectivul acestor studii consta in adoptarea ,de catre crescatorii de animale ,a unei strategii de reducere a emisiilor de gaz ale vitelor pana in anul 2013, in final obtinandu-se o diminuare globala de 10% a gazelor din domeniul agriculturii.
Care sunt strategiile?Asa cum explica Mark Aspin, coordonator al consortiului neo-zeelandez, toate demersurile destinate reducerii emisiilor de gaz metan au ca principiu de baza inhibarea microorganismelor responsabile de producerea sa.
Prima pista – Selectionarea animalelor „potrivite”
Principiul acestei metode consta in selectionarea vacilor care produc, in mod natural, mai putin metan decat altele.Cercetarile actuale incearca sa descopere pana la ce punct genetica influenteaza acest fenomen.Se stie ca aceeasi vaca, supusa unui regim alimentar constant, poate produce cantitati variabile gaz.De asemenea, producerea metanului este munca bacteriilor metanogene din tubul digestiv.
A 2-a pista – Adaptarea alimentatiei
Spre deosebire de digestia furajelor, cea a cerealelor si a lipidelor capteaza hidrogenul , element care sta la baza formarii metanului.Deci, raportata la energia totala ingerata, cantitatea de metan produsa scade la jumatate pentru ovine daca 80% din ratia de graminee este inlocuita cu orez.
Vacile care au primit ulei de in in procent de 6% si-au diminuat emisiile de metan cu 27 pana la 37%.S-a dovedit de asemenea ca furajele proaspete genereaza mai putin metan in urma digestiei.
Cercetatorii mai au de studiat viabilitatea economica a acestor solutii cat si de evaluat impactul lor asupra mediului.In Australia, o societate de biotehnologie lucreaza la elaborarea unei plante care, trecuta prin procesul digestiei, sa produca mai putin metan.
A 3-a pista – Modificarea ecosistemului cavitatii prestomacale
Anumite extracte de plante , precum lucerna sau yucca, par a fi capabile sa distruga microorganismele care, prin digestie, produc hidrogen si servesc drept suport anumitor bacterii responsabile de utilizarea hidrogenului pentru sinteza metanului.
Folosirea antibioticelor cu eficacitate dovedita ar putea fi o alternativa insa acestea sunt interzise in Europa.
Ramane sa se inteleaga si sa se stapaneasca actiunea acestor aditivi.
A 4-a pista – Vaccinarea animalelor
Aceasta varianta ar consta in impingerea sistemului imunitar al rumegatoarelor sa distruga bacteriile producatoare de metan.Un vaccin experimentat in Australia ofera totusi rezultate disparate, in functie de regiunile unde s-a efectuat vaccinarea.
Cercetatorii cauta tintele comune unui maximum de suse bacteriene.
A 5-a pista – Digestia cangurilor- un model de inspiratie
Cangurul produce putin metan.Hidrogenul rezultat in urma digestiei este apoi captat de catre bacteriile producatoare de acetat.Aceste bacterii exista si in tractul digestiv al rumegatoarelor insa sunt „adormite” de catre bacteriile metanogene.S-ar putea incerca, deci, stimularea bacteriilor producatoare de acetat.Pe viitor se cauta motivul pentru care scosistemul de la nivelul tractului digestiv este defavorabil bacteriilor producatoare de acetat.
Toate aceste piste ar trebui sa fie complementare deoarece aplicarea numai unei singure metode s-ar dovedi ineficienta.Spre exemplu, distrugerea bacteriilor metanogene ar putea duce la acumularea hidrogenului ceea ce ar putea provoca un dezastru, atat din punct de vedere al productivitatii cat si din cel al sanatatii animalului.Acumularea hidrogenului duce la modificarea ph-ului la nivel digestiv, ceea ce ar putea provoca complicatii, cum ar fi acidoza, fenomen care ar scadea productivitatea animalului si, in final, ar conduce la moarte.
„Eliminarea metanogenelor este o varianta de rezolvare doar pe termen scurt; pe termen lung trebuie gasita o strategie de inlocuire a lor pentru utilizarea hidrogenului” afirma Athol Kliere de la universitatea din Queensland, Australia.A fost gasita insa si o varianta de inlocuire a metanogenelor cu bacteriile producatoare de acetat, dupa modelul digestiei cangurului.
Pana cand aceasta metoda de diminuare a emisiilor de metan isi va gasi rezolvarea se va incerca schimbarea alimentatiei, folosirea cerealelor sau a lipidelor in defavoarea furajelor- aceasta fiind si calea cea mai intens studiata.
Practic, o reducere a emisiilor cu 20 % in viitoarul foarte apropiat este posibila…cu conditia de a convinge crescatorii de animale, care fie nu vor fie nu pot sa suporte o crestere a costurilor legate de aceasta adaptare alimentara.Problema ajunge, in final, mai putin stiintifica si mai mult de natura economica sau politica.
Sursa: revista science&vie