Absolvent al unui masterat in managementul turismului responsabil la Universitatea Greenwich din Londra, presedintele Centrului pentru Arii Protejate si Dezvoltare Durabila, Paul Iacobas, si-ar dori o viziune clara asupra dezvoltarii turismului in ariile naturale din Bihor. Viziune ce ar trebui sa porneasca din raspunsul la o simpla intrebare: ce fel de turisti vrem sa atragem?
Membru in comisia Consiliului Judetean mandatata sa gandeasca aceasta strategie pentru Padis, Paul crede ca natura din aceasta zona s-ar impaca cel mai bine cu turistii care cauta locuri de cazare confortabile, dar patronate de oameni ai locului, si care nu urca in munti ca sa prajeasca mici si sa bea bere, ci sa cunoasca natura. Si carora nici nu le trece prin cap sa nu o respecte…
Cine urca in Padis?
– Ce solutii de dezvoltare a turismului pot exista pentru Padis?
– Eu as propune un turism la scara mica si medie, iar accentul trebuie sa fie pus pe turistii care vor sa descopere Padisul in profunzime. Sunt eco-turistii sau turistii responsabili, care vor ca banii lor sa ramana la nivel local. Prefera sa stea la un localnic, dar camerele trebuie sa aiba un anumit nivel de calitate si de confort. Au de la 35 de ani in sus, venituri medii, mari sau chiar foarte mari, sunt educati si umblati prin lume. Nu merg sa manance, sa bea si sa stea la soare, ci sa cunoasca si sa inteleaga zona. Nu stau o zi-doua, ci o saptamana, chiar mai mult, si sunt dispusi sa plateasca o suma considerabila pentru aceasta experienta.
Indiferent de strategia aleasa, va trebui sa se tina cont de o problema a Padisului: apa. Este zona de carst, resursa de apa se pierde usor, nu poti sa faci foraje. De aceea nu as face foarte multe locuri de cazare, iar cele existente vor trebui sa colecteze apa de ploaie si sa o reutilizeze, dat fiind ca investitia intr-un sistem de alimentare si canalizare ar fi foarte mare. Tot pentru dezvoltarea Padisului, cineva va trebui sa-si asume rolul de manager responsabil cu dezvoltarea si promovarea zonei. Ar putea fi Consiliul Judetean, un consortiu sau un asa-numit cluster pe turism, dar trebuie sa aiba buget, personal calificat si parghii legislative.
– Ce fel de servicii le-ar putea fi oferite turistilor?
– Traseele de drumetie existente trebuie adaptate la nevoile actuale si ar trebui create trasee de plimbare si trasee pentru biciclisti. Daca vrem sa ducem familii cu copii in Padis, trebuie sa cream locuri de joaca si mici parcuri de aventura. Mai pot fi gandite trasee educative, pentru copii si adulti, carora sa le explici pe intelesul tuturor cum „functioneaza” natura. Cum in Padis nu exista diferente de nivel semnificative, iarna se pot face activitati cu sanii trase de caini, schi de fond sau de tura. Ar trebui evitate activitatile motorizate, snow-mobile si ATV-uri.
Proiect obscur
– Ce a impiedicat pana acum dezvoltarea turismului in Padis?
– Niciodata nu a existat o viziune, etapa pe care noi romanii de multe ori o sarim. Noi mereu vrem sa facem ceva, avem intentii bune sau nu, dar nu stim pentru cine, ce, cat…
– In trecut s-a vehiculat si ideea unei megastatiuni, careia i s-au opus ecologistii. De ce? A mai ramas in picioare acest proiect?
– E greu de spus daca a mai ramas in picioare, pentru ca initiatorii n-au fost niciodata transparenti. S-a stiut doar locatia aleasa, nu si magnitudinea proiectului ori date despre numarul de spatii de cazare. N-a existat vreo consultare publica, o prezentare a planului statiunii… Lipsa de transparenta a fost un motiv pentru care s-au opus ecologistii, dar si pentru ca locatia era foarte aproape de molhasurile de la Izbuce, rezervatie stiintifica care este o zona de conservare speciala.
Pesteri cu de toate
– Cum se poate face turism intr-o arie naturala protejata? Ce are voie sa faca si ce ii este interzis unui turist care viziteaza o astfel de zona?
– Turistii ar trebui sa nu paraseasca potecile marcate, sa nu campeze in locuri neautorizate, cu conditia sa aiba alternativa locurilor autorizate, sa nu faca foc oriunde, sa isi duca deseurile acasa, sa nu hraneasca animalele salbatice, sa nu colecteze flori sau pietre. Adica sa lase natura asa cum este.
– Care sunt cele mai mari probleme ale ariilor protejate din Romania?
– Problema administratorilor e ca nu exista nicio finantare din partea statului pentru managementul ariilor protejate. O alta e lipsa oamenilor pregatiti sa lucreze in domeniu.
– In ultimii ani, CAPDD a pus accent pe amenajarea pesterilor, iar anul trecut ati deschis vizitatorilor pesterile Farcu si Meziad. Cati turisti le viziteaza?
– Intr-un an, la Farcu au intrat 19.000 de vizitatori, iar la Meziad in jur de 20.000. La ambele pesteri am montat senzori care ne arata evolutia factorilor de mediu in functie de vizitatori. Daca factorii de mediu se vor inrautati, vom schimba managementul, inclusiv prin limitarea numarului de turisti. In acelasi timp, avem si planuri noi. In ambele pesteri vrem sa amenajam o sala de evenimente, la Meziad vrem sa facem o mica casuta cu suveniruri si un punct muzeal. La Farcu mai vrem sa amenajam o mica crama cu vinuri. In septembrie, probabil pe 29, vom organiza un eveniment la ambele pesteri. La Farcu va fi Festivalul Straita Plina, iar la Meziad un spectacol de teatru pentru copii si o scoala de mestesuguri.
