fresh_water.jpgIn ultimii zeci de ani am fost martorii unor progrese si inovatii remarcabile, atat in industrie, cat si in agricultura. Au aparut noi practici menite sa satisfaca nevoile unei populatii aflate in crestere exponentiala. Toate acestea au devenit posibile datorita investitiilor private, imbunatatirilor tehnologice si globalizarii comertului, dar si unui alt ingredient vital, si anume apa dulce.

Apa este unul din componentele cheie ale fiecarei linii de productie si ale fiecarui lant de distributie din lume, care nu tin cont de faptul ca apa reprezinta o resursa finita, epuizabila.

Organizatia IBM a prezentat in 2009 un raport privitor la problema cuantificarii si administrarii resurselor de apa (2009 Global Innovation Outlook Report on Water), in care mentioneaza si cateva din cantitatile necesare producerii unor bunuri de larg consum si anume:

*pentru o foaie de hartie sunt necesari 10 litri de apa
*pentru un mar sunt folositi 70 de litri
*140 de litri intra intr-o ceasca de cafea
*1.300 de litri sunt necesari pentru 1 kg. de grau
*10.855 de litri pentru o pereche de blugi
*15.500 de litri intra intr-un kilogram de carne de vita

Aceste calcule iau in considerare fiecare picatura de apa (denumita si “apa virtuala”) consumata pe toata durata ciclului de productie, de la irigatii la consum, trecand prin intregul proces de prelucrare industriala.

Raportul evidentiaza, de asemenea, complexitatea problemei apei ca resursa, de la necesitatea masurarii exacte a volumului disponibil / utilizat de fiecare industrie, afacere, localitate, etc., la problema investitiilor in apa, a pretului apei in sine (ar trebui sa fie gratuita sau nu?), dar si al serviciilor de furnizare, epurare, a infrastructurii de distributie a apei si a solutiilor viabile pentru conservarea acesteia.

Problema este, desigur, cunoscuta si ultradezbatuta de ceva vreme. La ora actuala cel mai important este sa fie puse in practica solutii. Raportul GIO trece in revista cateva idei:

1. Utilizarea pe scara larga a energiilor regenerabile in procesul desalinizarii si cel al tratarii apelor uzate, procedee limitate in prezent, din cauza ca sunt mari consumatoare de energie.

2. Colectarea apei de ploaie atat la nivel de gospodarie, cat si de oras. Aceasta apa poate fi apoi tratata si utilizata in industrie si personal, dar si pentru refacerea panzei freatice subtiate.

3. Recoltarea picaturilor de roua cu ajutorul condensatoarelor si captatoarelor speciale. S-ar putea imbogati astfel rezervele de apa dulce ale zonelor aride.

4. Dezvoltarea agriculturii urbane cu utilizarea apei domestice uzate, a culturilor hidroponice si amplasarea loturilor pe verticala pentru economisirea resurselor de sol si de apa (in orasul Durban din Africa de Sud au fost instalate deja 60.000 de toalete ce colecteaza separat urina pentru a o folosi ca sursa de irigatii si ingrasamant pentru culturile urbane, urina fiind sterila si bogata in fosfor si azot).

5. Desalinizarea apei oceanice, sursa importanta de apa dulce pentru zonele de coasta.

6. Instalarea de contoare inteligente la nivel individual si industrial, care sa furnizeze date privitoare la cantitatea reala de apa utilizata, la obiceiurile de utilizare si care sa ridice nivelul de constientizare al populatiei cu privire la necesitatea conservarii apei.

7. Montarea de senzori acustici cu GPS pe conducte, in scopul localizarii fisurilor cat de mici si repararii acestora inainte sa conduca la pierderi masive de apa (solutia a fost deja adoptata in Boston, care a reusit sa economiseasca peste 11 milioane de litri pe zi doar prin detectarea timpurie a scurgerilor).

8. Adaptarea culturilor la caracteristicile climatice ale fiecarei zone. De exemplu, Arabia Saudita renunta treptat la culturile de grau deoarece resursele de apa ale tarii nu le pot face fata; alte plante au nevoie de mult mai putina apa.

Un exemplu des citat de agricultura economica il ofera statul Israel, care a aplicat de-a lungul anilor multiple inovatii, ajungand sa isi creasca productia de noua ori cu aproape acelasi consum de apa ca acum 40 de ani datorita Conductei Nationale a Apei. Ideea din spatele proiectului este irigarea plantelor, nu a solului: plantele sunt udate picatura cu picatura prin sol, cat mai aproape de radacina, tinandu-se cont de temperatura, radiatia solara, umiditatea aerului si transpiratia frunzelor. Ingrasamintele sunt distribuite prin acelasi sistem.

La polul opus se afla Australia, unde resursele de apa au atins un nivel critic din cauza secetelor repetate din ultimii 10 ani si practicilor agricole ce folosesc ca metoda principala de irigatie inundarea campurilor (75% din apa folosita in acest mod se pierde prin evaporare).

Desi situat intr-o regiune cu clima foarte diferita, statul Singapore se confrunta cu aceeasi problema a lipsei resurselor de apa potabila, precum si cu cea a poluarii raurilor. Una din principalele solutii adoptate aici, denumita NEWater, consta in purificarea apei uzate cu ajutorul unor membrane speciale care o fac sa depaseasca in calitate standardele Organizatiei Mondiale a Sanatatii. Tot aici, oamenii invata despre importanta economisirii apei de la varsta copilariei.

O alta problema importanta este cea a perceptiei consumatorului din tarile care nu s-au confruntat pana acum cu o criza a apei. “Pentru cei obisnuiti cu luxul de a avea apa curata la robinet, semnalele acestei crizei nu sunt evidente si nu duc la schimbarea comportamentului. Va fi prea tarziu daca asteptam ca aceste semnale sa fie percepute de toata lumea, de aceea trebnuie sa aducem acest lucru in atentia oamenilor chiar acum””, este de parere Kristin Rechberger, vice-presedintele programului de parteneriat corporatist al Societatii National Geographic.

In Europa, un model de gestionare a resurselor de apa vine din Spania. Comunitatea Valencia incearca sa convinga forurile europene sa promoveze modelul sau de utilizare “inteligenta” a apei cu ajutorul energiilor regenerabile, tinand cont de previziunile conform carora consumul global de apa se va tripla in urmatorii zece ani.

La doar cativa kilometri in sudul orasului Valencia se gasesc culturi de orez pentru care una din principalele surse de irigatii este apa uzata a metropolei cu 800.000 de locuitori. Apa este tratata de o uzina speciala ce a costat 15 milioane de euro. Pe langa aceasta, regiunea utilizeaza sisteme de irigatii economice si instalatii de captare a apei de ploaie.

Tot Valencia are de oferit experienta sa de 700 de ani in solutionarea disputelor legate de apa si irigatii. Modelul “Tribunalelor apei” este preluat de un proiect legislativ menit sa previna si sa stinga astfel de litigii in Israel si Palestina. In Valencia, tribunalul apei este format din sapte judecatori care se intrunesc in fiecare saptamana in piata orasului pentru a judeca pricinile dintre fermieri; verdictele sunt irevocabile si executorii, fiind recunoscute de consitutia spaniola, si nu pot fi contestate in alta instanta.

Romania se numara printre tarile care nu au cunoscut inca aceasta problema in toata gravitatea ei. Dezechilibrele climatice concretizate in ultimii ani prin inundatii si seceta au fost resimtite mai mult la nivel local si foarte putin in marile orase, cu precadere in Bucuresti, dar, in cele din urma, ne afecteaza pe toti. De aceea este momentul sa devenim constienti de problema apei ca resursa finita, dar si potentialele solutii care pot fi puse in practica inainte ca problema sa se acutizeze.

Sursa: http://www.ibm.com/ibm/gio/water.html, www.ladyverd.com,
http://asmarterplanet.com/blog/2009/08/creating-intelligent-water-systems

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here