Poate ca nicaieri in lume problema incalzirii globale si schimbarilor climatice nu este atat de disputata ca in Franta, mai ales din initiativa unui grup restrans de climatosceptici, iubitori de arginti si de publicitate, dar deosebit de activ si, ca orice exceptie, puternic mediatizat. Pentru a ca l ma spiritele, ministrul invatamantului supe rior si cercetarii, V. Pecresse, s-a adresat Aca de miei de Stiinte, cu scopul de a „permite con frun tarea senina dintre punctele de vedere si metodele de stabilire a starii actuale a cunos tintelor stiintifice asupra schimbarilor climati ce”. Inaltul for academic intrunit pentru aceasta, in secret, la 20 septembrie, a deliberat si publicat recent concluziile sale. In cele 13 pa gini, raportul, intitulat simplu „Le changement climatique”, expune o sinteza a interventiilor si punctelor de vedere exprimate de 120 de oa meni de stiinta francezi si straini participanti la dezbateri, avertizand ca, „in ciuda noilor instrumente de investigare de care dispunem astazi si in ciuda volumului considerabil de date acumulate in ultimii 20 de ani, trebuie subliniat ca stiin ta nu poate raspunde la orice intrebare si nu poate oferi, la un moment dat, decat o interpretare a faptelor demonstrate stiintific si prognoze”. Din aceasta perspectiva, documentul cu prinde, ca probleme, importanta observatiilor pentru istoria recenta (prezentandu-se indicatorii evolutiei climatice, factorii evolutiei climei, studiul climei trecutului), mecanismele si mode lele climatice (sub aspectul tipurilor de de scrie re a proceselor si testelor de validare). Desigur, capitolul cel mai important este cel al concluzii lor. Simpla enumerare a acestora este revelatoare. Numerosi indicatori independenti arata o crestere a incalzirii climei din 1975 pana in 2003, determinata, in principal, de sporirea can titatii de CO2 in atmosfera. Cresterea CO2 si, in mai mica masura, a altor gaze cu efect de sera (GES) este incontestabil determinata de activitatea umana. Ea constituie o amenintare pentru climat si, in plus, pentru mari si oceane, din cauza procesului de acidificare pe care il pro voaca. Aceasta crestere antreneaza re tro ac tiuni ale sistemului climatic global, a carui complexitate implica recurgerea la modele si la teste care sa permita validarea lor. Mecanis me le putand juca un rol in transmiterea si amplificarea exploatarii energiei solare si, in particular, a activitatii solare, nu sunt inca bine intelese; activitatea solara, care a scazut usor in medie incepand cu 1975, nu poate avea un rol dominant in incalzirea observata in aceasta peri-oa da. Proiectiile evolutiei climei pentru 30-50 de ani sunt putin afectate de incertitudinea asupra modelizarii proceselor cu evolutie lenta; ele sunt utile in special pentru a raspunde preocuparilor societatii actuale, agravate de cresterea previzibila a populatiei. Marile programe de observare internationale, terestre si spatiale, trebuie men tinute si dezvoltate, iar rezultatele lor – puse la libera dispozitie a comunitatii stiintifice in ter nationale.
Caracterul interdisciplinar al problemelor intal nite impune implicarea si mai mare a diverselor comunitati stiintifice, pentru a continua progresele deja realizate in domeniul climatologiei si pentru a deschide noi piste de cercetare in vii tor. Iata, asadar, un verdict stiintific incontestabil: schimbarile climatice reprezinta o rea litate, careia trebuie sa ne supunem prin adaptare.