Gradina din curtea scolii sau cum invata copiii sa cultive hrana sanatoasa

0
24

In gradina din spatele unei scoli bucurestene se cultiva salata, rosii, capsuni si cam tot ce se gaseste in piata zilele acestea, gospodarii fiind copii de 8-12 ani, toti la fel de entuziasmati de ce invata si, mai ales, de masa la comun cu meniu alcatuit din ce au cules, care incheie ziua de lucru.   SOCIAL Ninsoare si zero grade Celsius la Harghita Bai 11:38 Judecarea dosarului "Valiza": Victor Piturca si Teia Sponte, la instanta suprema, unde va fi adus si Gigi Becali 10:24 Sibiu: Trafic blocat pe DN 7 dupa ce un TIR s-a rasturnat. Doua persoane fiind incarcerate 09:50 Perchezitii in Bucuresti si 14 judete la persoane suspectate de evaziune fiscala de 9,8 milioane de euro 09:03 Acoperisul unei scoli din Olt, smuls in totalitate de vant 20:51  REPORTAJ: Gradina din curtea scolii sau cum invata copiii sa cultive hrana sanatoasa (Imagine: Octav Ganea/Mediafax Foto) O mana de tineri pe la 30 de ani, membri ai organizatiei Romania in Tranzitie din reteaua Transition Towns, invata copiii de la Scoala "Ferdinand I" din Capitala despre natura, hrana pe care aceasta o ofera si cum sa o obtina in mod inteligent si protejand in acelasi timp mediul.   Toate aceste principii esentiale sunt asimilate de copii in modul cel mai simplu si mai placut, sambata de sambata, in "Gradina din curtea scolii", dupa cum se intituleaza proiectul. Copiii si voluntarii vin dimineata si pleaca pe la pranz, dupa ce iau masa impreuna. Cei mici plivesc straturile, dau si cu sapa, dar cel mai mult se zbenguie, mai ales cand uda gradina cu furtunul. Pot alerga si in picioarele goale pe iarba, pentru ca aici se stie ce e pe fiecare centimetru patrat. Cunosc cam toate plantele din gradina lor, dar au in continuare intrebari. Sambata dimineata, sunt opt copii care au venit la scoala sa se ocupe de gradina, alaturi de patru voluntari. Coordonatorul proiectului, Ionut Badica, povesteste despre inceputurile gradinii, intrerupandu-se cand are de raspuns la cate o intrebare a copiilor - "Da, aia-i menta" - sau cand le atrage atentia acestora - "Gicuta, nu-l mai stropi, te rog!".   "Din februarie ne-am strans, cu 80 de copii. Pur si simplu, erau curiosi, era o activitate noua in scoala. Pe parcurs, s-au mai triat. (...) Doamnei directoare i-a placut ideea. Practic, scoala asta ne-a ales pe noi", spune Ionut. Astfel, in nici jumatate de an, au facut dintr-un mic spatiu inverzit, unde directoarea pusese niste lavanda si pe care se mai aflau cativa pomi tineri, o gradina cu vreo 25 de soiuri de plante cultivate. De la rosii si cartofi, la plante aromatice si medicinale, precum cimbru, menta sau roinita, toate cresc in mica gradina, in care au fost amenajate si doua solarii.   Copiii se aduna si in numar mai mare, sambata, sub supravegherea voluntarilor, dar mai trec prin gradina si in cursul saptamanii, sa mai ude plantele sau doar sa stea aici sa bea un suc. Uneori, pe cei mici ii aduce si doamna educatoare.   Altfel, gradina a castigat simpatia tuturor din scoala. Daca nu se ocupa de ea copiii, in cursul saptamanii, au grija femeile de serviciu, dar si secretara scolii. Iar seara, cand se racoreste, paznicii sunt cei care trec pe-acolo sa ude. Pe langa activitatea de weekend in gradina, copii mai si invata despre natura si cum sa o protejeze, tot de la un voluntar al organizatiei, in timpul saptamanii. Cand soseste Tudor la scoala, sambata dimineata, unul dintre cei mici ii vine in intampinare sa afle cand le mai tine lectie. "Saptamana viitoare", vine raspunsul, iar copilul vrea sa stie si despre ce va fi vorba, dar...e surpriza. Inca de la inceput, au invatat si sa recicleze, confectionand recipientele pentru plante din PET-uri pe care le-au strans si le-au adus la scoala. De altfel, la intrarea in curte, sunt aranjate intr-un cadru mai multe bucati de PET, ca niste floricele, tot o creatie a micilor gospodari de la Scoala "Ferdinand I". "Deja stim o gramada despre natura", spune Matei, din clasa a II-a, in timp ce se joaca cu colega sa Daria, din clasa a IV-a. Intrebat ce a invatat, pustiul spune, pe un foarte serios, ca "toate plantele au nevoie de apa, de soare si de multa atentie" si isi mai aminteste si de o planta care "nu-i buna" - "pa-la-mi-da". In gradina din curtea scolii, diferitele soiuri de plante sunt dispuse armonios, dupa caracteristicile fiecaruia, si nu in straturi separate, ca intr-o gradina de legume clasica. Ionut Badica, in varsta de 29 de ani, explica principiile permaculturii, dupa care se ghideaza si pe care le-a pus in practica mai intai de unul singur, la tara, unde s-a retras la un moment dat pentru a vedea daca se poate trai din lucrat pamantul. La intoarcere, a vrut sa ii invete si pe altii si s-a adresat copiilor, pentru ca pe parinti "nu-i prinzi". Dintre tehnicile folosite, prezinta stratul inaltat, cam de jumatate de metru, ce are la baza, sub pamant, lemne al caror rol este sa absoarba apa de ploaie si sa mentina umiditatea. Iarba si buruienile smulse sunt lasate sa se usuce printre plantele cultivate, formand un strat protector sub care solul ramane umed. Frunzele de hrean folosite astfel au si avantajul de a omori ciupercile care ataca plantele, arata Ionut, adaugand ca si vecinii lui de la tara i-au preluat din obiceiuri. "Intr-o vreme, aveam probleme cu coropisnitele si am vazut ca vrabiile veneau sa manance salata si apoi mancau si coropisnite, asa ca puneam salata ca sa le atrag", mai povesteste el. A mai invatat si ca nu trebuie cultivat totul, unele plante, ca urzicile sau frunzele de papadie, putand fi pur si simplu culese si consumate. Iar copiii au invatat, la randul lor, toate aceste lucruri. Acum pregatesc impreuna un loc pentru compost, in jurul caruia se sapa un sant pentru a planta menta. De ce menta? Pentru ca atrage ramele. Pe langa faptul ca totul se face dupa metode ecologice, soiurile cultivate sunt dintre cele romanesti, naturale, iar semintele le-a furnizat unul dintre voluntari, de la propria banca de seminte. La ora pranzului, copiii se apuca sa spele ceapa verde si salata culese din gradina. Voluntarii au venit cu paine si branza, dar si copiii tin sa aduca fiecare cate ceva pentru acest pranz de sambata - masline, branza topita, dar si napolitane si cornulete, pentru desert. Se aseaza pe iarba si mananca impreuna, comentand calitatea salatei pregatite de George. Acesta zice ca vrea sa se faca bucatar si intreaba, oarecum indignat: "Ce, nu e buna?". Apoi "mana sus cine si-a facut tema!", "cine n-are teme de vacanta?" si cam asa decurg discutiile in timpul mesei. Intrebati daca mai vin si in timpul verii sa se ocupe de gradina, copiii spun ca "da, daca se mai face". Tot acest sistem a fost construit si functioneaza cu o investitie minima, mai spune Ionut Badica, explicand ca voluntarii au avut de cumparat, la inceput, cativa saci de mranita, apoi unele materiale, inclusiv pentru solarii, totul in jur de 350 de lei. "Nu vrem sa cerem bani de la parinti. Cand aud de bani, dau inapoi. Nu prea are lumea bani. Dar ne propunem sa obtinem sponsorizari, granturi, finantari, desi nu cred ca de la Ministerul Educatiei vor veni", mai spune tanarul. El si ceilalti voluntarii de la Romania in Tranzitie vor sa arate ca "se poate", pentru ca proiectul si "faptele bune" sa ajunga in cat mai multe scoli. Deocamdata, au mai fost si la o gradinita, unde, spune Ionut, copiii sunt si mai receptivi. Ar vrea sa invete pe toata lumea despre permacultura si fapte bune, dar "la oamenii mari e mai greu de ajuns". Copiii ajung apoi acasa, unde Mihai, de 10 ani, si-a plantat propriile rosii, pe balcon. Locuieste la doua statii de autobuz de scoala, intr-un apartament in care familia sta cu chirie. Intr-un balcon mic, stau aliniate ghivecele cu rosii de-un metru. "Nu mai am loc sa pun rufele", spune mama lui, prezentand si celelate culturi de ghiveci ale copilului, de rosii cherry si ardei. Spune ca nu l-a ajutat prea mult, doar cu "un pic de coaja de ou pisata", si ei placandu-i florile. "Mi-a spus de sera de la scoala. A venit: Uite, ti-am adus seminte de cutare, de cutare. Ma punea sa-i colectionez PET-uri de pe unde pot (...) A fost si la karate, dar stiti cum e, intai e promotie, apoi se cer bani, iar la posibilitatile noastre...", mai spune femeia.

In gradina din spatele unei scoli bucurestene se cultiva salata, rosii, capsuni si cam tot ce se gaseste in piata zilele acestea, gospodarii fiind copii de 8-12 ani, toti la fel de entuziasmati de ce invata si, mai ales, de masa la comun cu meniu alcatuit din ce au cules, care incheie ziua de lucru.

REPORTAJ: Gradina din curtea scolii sau cum invata copiii sa cultive hrana sanatoasa (Imagine: Octav Ganea/Mediafax Foto)

O mana de tineri pe la 30 de ani, membri ai organizatiei Romania in Tranzitie din reteaua Transition Towns, invata copiii de la Scoala „Ferdinand I” din Capitala despre natura, hrana pe care aceasta o ofera si cum sa o obtina in mod inteligent si protejand in acelasi timp mediul.

Toate aceste principii esentiale sunt asimilate de copii in modul cel maisimplu si mai placut, sambata de sambata, in „Gradina din curtea scolii”, dupa cum se intituleaza proiectul.

Copiii si voluntarii vin dimineata si pleaca pe la pranz, dupa ce iau masa impreuna. Cei mici plivesc straturile, dau si cu sapa, dar cel mai mult se zbenguie, mai ales cand uda gradina cu furtunul. Pot alerga si in picioarele goale pe iarba, pentru ca aici se stie ce e pe fiecare centimetru patrat. Cunosc cam toate plantele din gradina lor, dar au in continuare intrebari.

Sambata dimineata, sunt opt copii care au venit la scoala sa se ocupe de gradina, alaturi de patru voluntari. Coordonatorul proiectului, Ionut Badica, povesteste despre inceputurile gradinii, intrerupandu-se cand are de raspuns la cate o intrebare a copiilor – „Da, aia-i menta” – sau cand le atrage atentia acestora – „Gicuta, nu-l mai stropi, te rog!”.

„Din februarie ne-am strans, cu 80 de copii. Pur si simplu, erau curiosi, era o activitate noua in scoala. Pe parcurs, s-au mai triat. (…) Doamnei directoare i-a placut ideea. Practic, scoala asta ne-a ales pe noi”, spune Ionut.

Astfel, in nici jumatate de an, au facut dintr-un mic spatiu inverzit, unde directoarea pusese niste lavanda si pe care se mai aflau cativa pomi tineri, o gradina cu vreo 25 de soiuri de plante cultivate. De la rosii si cartofi, la plante aromatice si medicinale, precum cimbru, menta sau roinita, toate cresc in mica gradina, in care au fost amenajate si doua solarii.

 

Copiii se aduna si in numar mai mare, sambata, sub supravegherea voluntarilor, dar mai trec prin gradina si in cursul saptamanii, sa mai ude plantele sau doar sa stea aici sa bea un suc. Uneori, pe cei mici ii aduce si doamna educatoare.

Altfel, gradina a castigat simpatia tuturor din scoala. Daca nu se ocupa de ea copiii, in cursul saptamanii, au grija femeile de serviciu, dar si secretara scolii. Iar seara, cand se racoreste, paznicii sunt cei care trec pe-acolo sa ude.

Pe langa activitatea de weekend in gradina, copii mai si invata despre natura si cum sa o protejeze, tot de la un voluntar al organizatiei, in timpul saptamanii. Cand soseste Tudor la scoala, sambata dimineata, unul dintre cei mici ii vine in intampinare sa afle cand le mai tine lectie. „Saptamana viitoare”, vine raspunsul, iar copilul vrea sa stie si despre ce va fi vorba, dar…e surpriza.

Inca de la inceput, au invatat si sa recicleze, confectionand recipientele pentru plante din PET-uri pe care le-au strans si le-au adus la scoala. De altfel, la intrarea in curte, sunt aranjate intr-un cadru mai multe bucati de PET, ca niste floricele, tot o creatie a micilor gospodari de la Scoala „Ferdinand I”.

„Deja stim o gramada despre natura”, spune Matei, din clasa a II-a, in timp ce se joaca cu colega sa Daria, din clasa a IV-a. Intrebat ce a invatat, pustiul spune, pe un foarte serios, ca „toate plantele au nevoie de apa, de soare si de multa atentie” si isi mai aminteste si de o planta care „nu-i buna” – „pa-la-mi-da”.

In gradina din curtea scolii, diferitele soiuri de plante sunt dispuse armonios, dupa caracteristicile fiecaruia, si nu in straturi separate, ca intr-o gradina de legume clasica.

Ionut Badica, in varsta de 29 de ani, explica principiile permaculturii, dupa care se ghideaza si pe care le-a pus in practica mai intai de unul singur, la tara, unde s-a retras la un moment dat pentru a vedea daca se poate trai din lucrat pamantul. La intoarcere, a vrut sa ii invete si pe altii si s-a adresat copiilor, pentru ca pe parinti „nu-i prinzi”.

Dintre tehnicile folosite, prezinta stratul inaltat, cam de jumatate de metru, ce are la baza, sub pamant, lemne al caror rol este sa absoarba apa de ploaie si sa mentina umiditatea. Iarba si buruienile smulse sunt lasate sa se usuce printre plantele cultivate, formand un strat protector sub care solul ramane umed. Frunzele de hrean folosite astfel au si avantajul de a omori ciupercile care ataca plantele, arata Ionut, adaugand ca si vecinii lui de la tara i-au preluat din obiceiuri.

„Intr-o vreme, aveam probleme cu coropisnitele si am vazut ca vrabiile veneau sa manance salata si apoi mancau si coropisnite, asa ca puneam salata ca sa le atrag”, mai povesteste el. A mai invatat si ca nu trebuie cultivat totul, unele plante, ca urzicile sau frunzele de papadie, putand fi pur si simplu culese si consumate.

Iar copiii au invatat, la randul lor, toate aceste lucruri. Acum pregatesc impreuna un loc pentru compost, in jurul caruia se sapa un sant pentru a planta menta. De ce menta? Pentru ca atrage ramele.

Pe langa faptul ca totul se face dupa metode ecologice, soiurile cultivate sunt dintre cele romanesti, naturale, iar semintele le-a furnizat unul dintre voluntari, de la propria banca de seminte.

La ora pranzului, copiii se apuca sa spele ceapa verde si salata culese din gradina. Voluntarii au venit cu paine si branza, dar si copiii tin sa aduca fiecare cate ceva pentru acest pranz de sambata – masline, branza topita, dar si napolitane si cornulete, pentru desert. Se aseaza pe iarba si mananca impreuna, comentand calitatea salatei pregatite de George. Acesta zice ca vrea sa se faca bucatar si intreaba, oarecum indignat: „Ce, nu e buna?”. Apoi „mana sus cine si-a facut tema!”, „cine n-are teme de vacanta?” si cam asa decurg discutiile in timpul mesei.

Intrebati daca mai vin si in timpul verii sa se ocupe de gradina, copiii spun ca „da, daca se mai face”.

Tot acest sistem a fost construit si functioneaza cu o investitie minima, mai spune Ionut Badica, explicand ca voluntarii au avut de cumparat, la inceput, cativa saci de mranita, apoi unele materiale, inclusiv pentru solarii, totul in jur de 350 de lei.

„Nu vrem sa cerem bani de la parinti. Cand aud de bani, dau inapoi. Nu prea are lumea bani. Dar ne propunem sa obtinem sponsorizari, granturi, finantari, desi nu cred ca de la Ministerul Educatiei vor veni”, mai spune tanarul.

El si ceilalti voluntarii de la Romania in Tranzitie vor sa arate ca „se poate”, pentru ca proiectul si „faptele bune” sa ajunga in cat mai multe scoli. Deocamdata, au mai fost si la o gradinita, unde, spune Ionut, copiii sunt si mai receptivi. Ar vrea sa invete pe toata lumea despre permacultura si fapte bune, dar „la oamenii mari e mai greu de ajuns”.

Copiii ajung apoi acasa, unde Mihai, de 10 ani, si-a plantat propriile rosii, pe balcon. Locuieste la doua statii de autobuz de scoala, intr-un apartament in care familia sta cu chirie. Intr-un balcon mic, stau aliniate ghivecele cu rosii de-un metru. „Nu mai am loc sa pun rufele”, spune mama lui, prezentand si celelate culturi de ghiveci ale copilului, de rosii cherry si ardei. Spune ca nu l-a ajutat prea mult, doar cu „un pic de coaja de ou pisata”, si ei placandu-i florile.

„Mi-a spus de sera de la scoala. A venit: Uite, ti-am adus seminte de cutare, de cutare. Ma punea sa-i colectionez PET-uri de pe unde pot (…) A fost si la karate, dar stiti cum e, intai e promotie, apoi se cer bani, iar la posibilitatile noastre…”, mai spune femeia.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here