La Suceava cea mai mare ferma eco nascuta dintr-un hobby

0
96
La Suceava cea mai mare ferma eco nascuta dintr-un hobby
La Suceava cea mai mare ferma eco nascuta dintr-un hobby

Agricultorul Vasile Matrasoaie din Bursuceni, comuna Veresti – judetul Suceava a dezvoltat o adevarata afacere cu legume la care munceste acum din greu. Bazele au fost puse in anii ’70, cand lucra la Intreprinderea de reparatii auto Suceava si colegii de munca ii solicitau rasaduri. A inceput cu o rasadnita mica, dar solicitarile de rasaduri au crescut de la an la an, fiind nevoit sa mareasca suprafata pe care le producea. Ajunsese la un moment dat sa produca rasaduri astfel incat sa-si poata cumpara in urma vanzarii lor o Dacia 1300.

A studiat zi si noapte pentru a pune la punct anumite tehnologii

Acum nu mai obtine multi bani din rasaduri pentru ca multi legumicultori si le produc singuri, iar pretul unui fir este mic. Legumicultorul spune ca mai convenabil este sa cresti planta adulta si sa vinzi productia, dar pentru reusita afacerii iti trebuie in primul rand experienta. Ferma familiei este compusa din zootehnie cu 50 de bovine, rasa Baltata romaneasca, cultura mare, legumicultura in spatiu protejat si legumicultura in camp deschis.

Vasile Matrasoaie nu a absolvit un liceu sau o facultate de profil agricol, dar spune ca studiile de specialitate ti le faci studiind noaptea sau in zilele de sarbatoare.

„Daca vrei sa ajungi departe studiezi. Pe langa studiu individual colaboram cu cercetatori, cu ingineri in legumicultura pentru a pune la punct anumite tehnologii. Practica trebuie imbinata cu teoria, pentru ca fara aceasta din urma nu obtii productii mari deoarece teoria include si cercetare“, a precizat legumicultorul din Bursuceni.

Solariile lui Vasile Matrasoaie se intind pe o suprafata de 18 ari la Bursuceni si pe 40 ari in comuna Veresti, la care se adauga cateva hectare de teren arabil pentru legumicultura plus alte hectare de fanat inchiriat de la administratia locala pentru ferma de vaci.

Serele sunt inalte si orientate astfel incat sa aiba lumina cat mai mult timp, iar folia folosita este de import, din Israel si din Grecia.

„Cu cat sera este mai mare cu atat este o cantitate de aer mai mare in sera si implicit de oxigen. Cu cat este aer mai mult cu atat tratamentele sunt mai putine.

Ca sa obtii recolte de calitate trebuie sa foloseste lucruri de calitate. Pornind de la sol, care trebuie sa fie foarte bine pregatit, continuand cu seminte, care trebuie sa fie de cea mai buna calitate si adaptate solului si apei din zona de productie, pana la materiale din care confectionezi solarul.

Semintele pentru tomate sunt cumparate de la firme care investesc foarte mult in cercetare, cum ar fi Syngenta si ZKI, dar nu m-am facut de ras pe piata nici cu productiile obtinute din cele autohtone, produse la Institutul Legumicol Vidra sau la statiunile din Bacau si Buzau“, ne-a spus Vasile Matrasoaie.

Legumicultorul spune ca are si cateva soiuri de rosii care sunt pastrate si in Banca de Gene din Suceava, cum ar fi rosia Inima de bou, dar el pastreaza soiul asa cum l-a mostenit de la tatal sau. Sustine ca aceste soiuri se preteaza mai mult pentru cultura in camp si nu in solar, sunt foarte gustoase, dar nu au cautare pe piata.

Majoritatea firelor de rosii au 10 „etaje“

Vasile Matrasoaie spune ca toate soiurile de rosii se pot ridica pe verticala.

„Odata ridicate sus le dai aer. Plantele au nevoie de aer cum are nevoie si omul. Plantele sunt ca fiintele umane. Planta trebuie sa aiba cam 10 etaje, dar asta depinde si de soi, iar recolta anuala poate ajunge la 12-13 kilograme de rosii. Legumele sunt 100% ecologice. Sunt tratate doar cu multa dragoste si cu „ceaiuri“ din ierburi, cum ar fi pelin amar, frunze de nuc, boz, cenusa de ciucalau. Pentru a avea o recolta buna cel mai important este ca, pana cand se produce inghetul in solar, pe planta sa nu cada picaturi de apa de deasupra. Toamna, cand da frigul, trebuie ca solarul sa nu intre pe noapte cu foliajul ud si asta se face printr-o buna circulatie a curentilor de aer. Cum a intrat cu foliajul ud da si mana“, ne-a spus Vasile Matrasoaie.

Legumicultorul spune ca nu trebuie data prea multa apa la plante pentru ca ea trebuie sa se duca cu radacina in pamant ca sa caute apa. „Daca dai apa din abundenta isi face radacina ca un bulbusor la suprafata si cand incepe sa fructifice nu mai are de unde sa-si asigure hrana. O radacina viguroasa, bine infipta in teren va face ca planta sa aiba productivitate mare“, spune legumicultorul.

Pentru a mentine umiditatea in perioada de crestere frunzele se pudreaza cu un praf ecologic, facut din alge marine si dolomita, care este importat din Germania si care nu da voie plantei sa transpire foarte mult.

Legumele nu cunosc ingrasamantul chimic

Tot gunoiul din ferma de vaci cu 50 capete a lui Marius Matrasoaie, fiul legumicultorului, este imprastiat in solarii si pe terenurile destinate legumiculturii sau pe cele cultivate cu porumb.

„Pentru o planta sanatoasa, eco, avem nevoie de un sol bun, ingrasat cu gunoi de grajd, munca, disciplina si dragoste fata de planta. Daca ii dai ce trebuie creste si ai satisfactia prin recolta. Conteaza soiul si ce-i dai de mancare plantei. In legumicultura trebuie sa stai langa plante sa le simti nevoile, sa stii cand trebuie udate, cand trebuie aplicate tratamente, cand fructul a ajuns la maturitate“, ne-a spus Vasile Matrasoaie. Acesta sustine ca solariile nu trebuie inchise complet, trebuie lasat aerul sa intre.

Legumicultorul spune ca nu lasa alte persoane sa culeaga pentru a nu dezbina plantele, pentru ca o planta pusa pe un sol cu mult gunoi de grajd si la care udatul se face prin rigole este mai greu de controlat.

Cea mai grea problema, valorificarea

Legumicultorul din Bursuceni spune ca cea mai grea problema pe care o are de rezolvat este desfacerea. Interesul oamenilor pentru legumele ecologice a fost mai mare decat se astepta, cu toate ca, pana a-si forma o clientela stabila, multi erau neincrezatori si il intrebau daca le-a cumparat din Turcia, pentru ca aratau foarte bine. Dupa ce ii invita sa vada legumele direct pe camp sau in solarii, cei care aveau indoieli la inceput deveneau clienti fideli ai celor doua tarabe din Piata Mare din Suceava, unde sotia lui Vasile Matrasoaie vinde in fiecare zi legume.

„Cine ne cunoaste cumpara, dar multi ne evita pentru ca ei cred ca sunt produse de import deoarece arata foarte bine. Abia cand gusta dintr-o rosie sau dintr-un ardei regasesc gustul legumelor pe care le aveau in gradina bunicii.

In primul rand exista concurenta neloiala a strainilor, apoi si intre producatorii autohtoni exista o rautate, pentru ca nu toti cei care sustin ca produc eco chiar produc eco. O rosie care nu este stropita o recunosti dupa gustul usor dulce si dupa coaja mai moale. Cand o stropesti coaja devine tare, gustul dulceag dispare si rezista in timp o durata mai mare, chiar si la temperatura ridicata“, ne-a spus Vasile Matrasoaie.

Marius Matrasoaie spune ca, pe langa legumele vandute de mama sa in piata, produsele obtinute la Bursuceni se gasesc si in restaurante si la „oameni de varf din judet care ne cunosc si vor sa manance sanatos. Au luat prima data putin, au apreciat gustul, calitatea si acum vin si cumpara cu regularitate si sunt multumiti. Avand in vedere ca este marfa ecologica si suntem la inceput de decembrie, kilogramul de ardei ajunge la 8 lei si cel de rosii la 6 lei. Este mai putin ca la supermarket, unde kilogramul de ardei din import ajunge la 12 lei.“

Productie din seminte cu certificat de calitate

Marius Matrasoaie se ocupa mai mult de culturile de ardei, gogosari, vinete, capia. Atat ardeii cat si gogosarii sunt de dimensiuni impresionate si sunt tot eco.

„Sunt hibrizii de varf ai firmei Hazera din Israel si de la o statiune legumicola din Ungaria. Sunt seminte cu certificat de calitate, cu data recoltarii, data ambalarii, cu indicatii de plantare, de intretinere si multe alte date utile pentru legumicultor. La noi informatiile pe plicurile cu seminte sunt foarte putine, uneori neclare si nu au intotdeauna certificate de calitate, motiv pentru care le prefer pe cele din import. Daca folosesc seminte autohtone le iau direct de la statiunile de cercetare si unde pot afla toate detaliile necesare despre tehnologie.

Majoritatea ardeilor si gogosarilor au cateva sute de grame bucata si asta se poate realiza numai cu ingrasaminte naturale. Ingrasamintele chimice ii cresc in dimensiuni, dar nu si in «carne». Raman subtirei si cresc inalti. Gunoiul de grajd tine pamantul afanat si planta are aer. Daca nu are aer si pamantul se tufleste apar boli la radacina. Ardeii vor mai multa caldura decat rosiile si sa nu fie deranjati de vant, de aceea trebuie obtinuti in cultura protejata in solar“, ne-a spus Marius Matrasoaie.

„Este nevoie de personal calificat, dar nu gasesc“

Tehnologia de cultivare a ardeilor si gogosarilor este mult mai complicata decat la rosii pentru ca sunt mai gingasi. Udarea trebuie facuta dimineata, cand pamantul este racorit, si nu seara, cand solul este infierbantat si socul termic poate omori planta.

Munca este migaloasa, fiecare planta trebuie copilita si condusa pe doua brate.

„Daca as gasi personal calificat care sa ma ajute o planta de ardei poate ajunge la doi metri si productia ar fi tripla. Ca sa ajungi la asemenea dimensiuni si productii mari rasadul trebuie plantat din „mustul zapezii“ si, chiar daca vine frigul, incalzesti solarul.

Am fost dispus sa angajez absolventi de liceu agricol sau oameni din sat cu 60 de lei pe zi plus mancare, tigari si un paharel de tuica sau vin, dar in primul caz nu au experienta, nu au rabdarea necesara de a lucra intr-un solar, iar in al doilea prefera ajutorul social. Mai degraba vin ingineri cu sotiile sau medici care prefera sa lucreze la sfarsit de saptamana cateva ore si sa primeasca produse“, ne-a spus Marius Matrasoaie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here