Animalele salbatice au mici sanse sa supravietuiasca fara ajutorul omului, releva un studiu publicat de revista „New Scientist”
In intreaga lume, marile mamifere nu mai au un habitat propice supravietuirii.
Din lipsa de hrana, caprele isi reduc numarul, iar animalele carnivore care ar trebui sa le vaneze sunt nevoite sa atace stanele ciobanilor sau gospodariile satenilor situate la mrginile padurilor. De cele mai multe ori, pentru aceasta teribila indrazneala, platesc cu viata.
In clasa a VIII-a, elevii invata despre fauna padurilor din Romania. La lectie, ei trebuie sa raspunda intrebarilor despre lup, urs, mistret sau ras. Cu toate acestea, datele cuprinse in majoritatea manualelor de geografie sunt eronate si nu multa lume stie ca unele dintre mamiferele enumerate au mari probleme in ceea ce priveste viitorul lor in padurile din Romania.
Cel mai vechi mamifer din Europa
Capra neagra (rupicapra rupicapra) este o specie deosebita a faunei din Romania, aflandu-se pe lista animalelor protejate de lege inca din anul 1933, an in care este declarata „monument al naturii”. La acea vreme, pe areale extinse din Carpati, populatia de capre negre disparuse.
In consecinta, atat in Muntii Rodnei, cat si in Masivul Ceahlau s-au executat repopulari cu un succes relativ in perioadele urmatoare. Principala cauza a disparitiei acestor magnifice mamifere este, ca de obicei, omul si in special braconierul. Dupa anul 1990, de cand numarul armelor a crescut, a scazut cel al animalelor salbatice din Carpati, in vizorul lunetelor ilegale trecand sute de exemplare doborate cu salbaticie.
Capra neagra, unul dintre cele mai vechi mamifere din Europa (contemporana cu mamutul sau rinocerul lanos, in perioada glaciatiunii cuaternare), este o specie careia din nefericire nu i se acorda suficienta importanta in Romania zilelor noastre. In Masivul Ceahlau, locul in care s-a realizat in 2007 unul dintre cele mai ample si extinse studii asupra acestei specii de catre biologul Adrian Alazaroaiei, au fost identificate 113 capre negre sanatoase si viguroase.
Aceasta realizare se datoreaza introducerii, in perioada 1967-1968, a sapte exemplare de capra neagra, fapt ce a reprezentat o reusita pentru popularea muntelui, ajungandu-se, in aproximativ 35 de ani, la un efectiv de 113 exemplare.
„Antilopa Carpatilor”
Coutier, un apreciat biolog francez, afirma despre capra neagra ca este „cea mai mare, cea mai grea dintre toate rasele geografice”. Astazi, aceasta minune a naturii constituie mandria Muntilor Ceahlau, Rodna, Ciucas, Vrancea, Bucegi, Piatra Craiului, Fagaras, Lotru, Cozia, Candrel si Tarnovu, Buila – Vanturarita, Parang, Retezat si Sureanu. Zonele preferate de capra neagra sunt stancariile inaccesibile altor vietuitoare, situate peste limita superioara a padurilor, astfel ca este destul de greu de realizat o intalnire cu aceste minunate monumente ale naturii.
Pentru a le fotografia, oamenii de stiinta trebuie sa se inarmeze cu rabdare, curaj si multa perseverenta. Capra neagra a fost denumita astfel probabil din cauza coamei cu par lung si mai inchis la culoare care se intinde de la ceafa, pe sira spinarii, pana la coada. In rest, culoarea blanii este galbui-cenusie pe timpul verii si brun-inchis pe perioada de iarna. „Antilopa Carpatilor”, asa cum a fost botezata de unii cercetatori, traieste in medie 15 ani, in grupuri de cateva exemplare, doar tapii batrani preferand singuratatea filosofica de pe crestele muntilor.
Ambele sexe au coarne mici care cresc toata viata. „Sunt cataratoare prin excelenta si se deplaseaza cu repeziciune pe cele mai inalte stanci, executand salturi acrobatice si spectaculoase”, mentiona Adrian Alazaroaie, de la Asociatia Salvamont Neamt, in una dintre lucrarile sale. Nu este foarte pretentioasa in ceea ce priveste procurarea hranei, capra mancand, in perioada calda a anului, plante ierboase sau muguri de arbusti, iar iarna alimentandu-se cu licheni, tulpini de afin, muguri de jneapan sau molid.
Dupa imperechere, capra neagra naste, de obicei, un singur pui, rareori doi, care isi urmeaza mama imediat pe crestele muntilor. Principalele cauze care duc la moartea exemplarelor sunt independente de interventia omului, cum ar fi caderile in avene, avalansele sau atacul pradatorilor: lupul sau rasul. Pot fi enumerate insa si alte actiuni negative: pasunatul oilor aproape de biotopul caprelor negre si, in ultima perioada intr-o mare masura, braconajul.
Lupul, „oaia neagra” a padurii
Imediat dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, in padurile din Romania mai existau 4.000 de exemplare de lup, si, pentru ca prada naturala era tot mai putina, acestia provocau pagube insemnate in randul animalelor domestice.
Dupa 1950 s-a declansat o campanie de exterminare a acestui pradator. Astfel, s-a ajuns ca, in 1967, populatia de lupi sa se reduca la 1.500 de exponenti. Daunator a fost considerat si in perioada comunista si s-a combatut prin mai multe mijloace, unul dintre acestea fiind permisul de vanatoare pe toata perioada anului, iar pentru fiecare lup capturat se primeau si premii.
Pana in 1991, metoda prin care erau ucisi cei mai multi lupi era otravirea, care a avut efect negativ si asupra altor carnivore, ca ursii. Astazi, lupul este specie protejata la noi in tara, dar acolo unde densitatile sunt mari si provoaca pagube deosebite altor sectoare, Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor aproba recoltarea exemplarelor in exces.
In Neamt, studiul efectuat de biologul Beatrice Slavinschi are in vedere populatia de lup din Masivul Ceahlau si zona Grinties. Haitele de lupi sunt alcatuite din maximum trei indivizi in Ceahlau, iar in Grinties sunt trei sau chiar patru lupi la o haita.
Asocierea in haita demonstreaza faptul ca lupul este un animal social. In general, haitele sunt formate din perechea reproducatoare si puii din anul precedent. Intalnirile cu acest pradator se pot realiza chiar in curtile cetatenilor din aceste zone. Au fost semnalate mai multe atacuri asupra gospodariilor, lupii producand pagube in randul septelului, dar si al cainilor domestici.
In lunile ianuarie si februarie 2005 au fost semnalate doua atacuri in satul Ceahlau, iar in luna decembrie 2006 a fost raportat un atac in satul Grinties de la poalele masivului cu acelasi nume. Principalul motiv pentru care lupul ajunge sa „fure” oile din batatura este lipsa hranei. Acestui carnivor nu ii este frica de oameni, majoritatea atacurilor avand loc in timpul zilei.
-In teritoriile unde vana-toa-rea este permisa si primeaza interesul economic, speciile de carnivore vor fi in siguranta, deoarece admi-nistratorii acelor zone vor avea in grija suplimentarea hranei in lunile de iarna, pentru a ajuta vanatul sa treaca peste perioada saraca in resurseBiologul Beatrice Slavinschi, responsabilul cu ariile protejate din cadrul Asociatiei Salvamont Neamt
–In Muntii Rodnei si in Masivul Ceahlau s-au executat repopulari cu un succes relativ in perioadele urmatoare. Principala cauza a disparitiei acestor magnifice mamifere este, ca de obicei, omul si in special braconierul
Biologul Adrian Alazaroaiei, de la Asociatia Salvamont Neamt
Prea putine date despre ras
Rasul din Carpati a ajuns sa fie protejat prin lege in anii 70, dupa ce multi vanatori au raportat ca populatia acestei feline a avut foarte mult de suferit din cauza otravirii.
Frumoasa felina, in comparatie cu lupul, a avut mult mai mult de suferit deoarece are o densitate naturala si o rata de reproducere mai mica. In acelasi timp, faptul ca nu ii este frica de om il face mult mai vulnerabil la capturarea in capcane si impuscare. Astazi, rasul beneficiaza de o protectie stricta, fiind declarat monument al naturii. O constatare valoroasa a biologului Slavinschi este aceea ca rasul consuma totusi si animale moarte, chiar daca au fost ucise de un alt pradator sau de om.
„Probabil ca rasii nu consuma carne aflata in putrefactie (hoituri – n.r.), dar cu siguranta se hranesc cu resturi de animale doborate de alti pradatori si conservate de frig. Acest fapt, daca nu este un caz izolat, infirma studiile de specialitate si afirmatiile diverselor publicatii care sustin ca rasul nu se hraneste decat exclusiv cu ceea ce vaneaza”, a afirmat Beatrice Slavinschi dupa ce a observat un ras care s-a hranit din carcasa unui cal amplasat special la un punct de observatie pentru urs.
Din alte observatii realizate s-a ajuns la concluzia ca exista similitudini intre lup si ras, ambele specii evitand sa vaneze in zonele in care se adapostes si se inmultesc. In acelasi timp, rasul nu este la fel de precaut ca lupul atunci cand frecventeaza locurile de hranire.
Acest lucru se intampla probabil din cauza ca nu are alti dusmani naturali, decat omul, cu care se intalneste destul de rar, fiind mereu ferit datorita zonelor retrase in care traieste. Pe perioada studiului din Ceahlau au fost facute poze cu blit, la care felina nu a manifestat niciun fel de ingrijorare. O explicatie ar fi faptul ca poate asocia blitul cu fulgerul si atunci il considera parte a naturii.
Aceste cateva date oferite despre cele mai haituite mamifere din Muntii Carpati sunt ingrijoratoare, in special din cauza faptului ca, in continuare, exista oameni care nu respecta legile cu privire la protectia animalelor. Astfel, pentru a putea vedea in habitatul natural un lup sau un ras, sansele sunt extrem de mici. In acest ritm, in cazul in care nu se vor intreprinde masuri drastice pentru protejarea acestor comori naturale am putea ajunge sa le mai vedem doar la zoo sau, mai rau, doar in pozele din cartea de geografie.
Sursa: Universul Padurii
