Ministerul Mediului nu sustine instalatiile de incinerare in Planul National pentru Gestionarea Deseurilor

Valorificarea energetica a deseurilor menajere prin combustie la temperaturi inalte este intens sustinuta de catre industrie ca fiind solutia salvatoare, care poate scapa Romania de deseuri. La o prima analiza pare sa fie o strategie foarte atragatoare, intrucat incineratoarele reduc cantitatea de deseuri depozitata in gropile de gunoi si produc energie. Mirajul dispare treptat odata cu intelegerea implicatiilor construirii si operarii unei astfel de tehnologii. In realitate, dupa modelul din alte tari, in spatele fiecarui incinerator exista cel putin un politician corupt, care va sustine incinerarea pentru a-si salva propriile buzunare.

Incinerarea este o solutie veche, care s-a dezvoltat in contextul crizei deseurilor din anii ’60, ’70. Astfel, peste 90% dintre incineratoare au fost construite in perioada 1970 – 1990 ca raspuns la criza depozitarii deseurilor.  In prezent, este o metoda de eliminare a deseurilor utilizata in regres – tari precum Franta s-a angajat, in 2014, prin ministrul mediului Ségolène Royal, sa aplice masuri pentru stoparea industriei incineratoare de deseuri declarand-o solutie depasita. Desi initial, in perioada ei de glorie, incinerarea deseurilor era subventionata din bani publici, in prezent, mai multe state europene precum Olanda sau Austria, au aplicat sisteme de taxare a cantitatilor de deseuri incinerate, dupa principii similare taxei la groapa.

Contrar tentindelor europene, Primaria Municipiului Bucuresti isi doreste cu orice pret un incinerator de mare capacitate, care ar arde peste 400 mii de tone de deseuri anual, in valoare de circa 250 milioane de EUR si care pentru a fi achizitionat ar trebui sa fie inclus in Planului National pentru Gestionarea Deseurilor (PNGD).

In aprilie 2016, dupa tergiversari de aproape doi ani, Ministerul Fondurilor Europene a semnat contractul de consultanta, in vederea elaborarii  PNGD, cu SC Fichtner Environment SRL. Contractul in valoare de 1.547.855 de lei fara TVA includea elaborarea si livrarea unui plan national de gestionare a deseurilor si a unuia de preventie pana la finele anului 2016, beneficiar Ministerul Mediului.

In perioada octombrie-noiembrie 2016, consultantii Fichtner au transmis Ministerul Mediului patru variante de solutii, dintre care trei includeau instalatii de incinerare a deseurilor, cu recomandarea ca acestea sa fie sustinute de catre beneficiar pentru a fi incluse in planul final. MMAP a sustinut varianta fara incinerare, transmitand inclusiv o adresa de justificare detaliata pentru varianta aleasa catre firma de consultanta, prin care si-a exprimat sustinerea fata de solutii care exlud instalatiile de eliminare prin incinerare a deseurilor.

Raul Pop, Ministru Secretar de Stat, Ministerul Mediului, Apelor si Padurilor:

„Romania nu se afla in pozitia in care sa-si concentreze eforturile spre dezvoltarea optiunilor de eliminare a deseurilor. Avem nevoie de depozite de deseuri, cel putin deocamdata, insa problemele noastre majore sunt in zona de colectare selectiva la locul de generare, fie el domiciliu, sediu de companie, cladire administrativa, scoala, spital, etcetera. Aceasta lipsa de performanta pune Romania intr-o situatie riscanta, in care ii va fi imposibil sa-si indeplineasca obligatiile de valorificare a deseurilor reciclabile.  Investitiile in incineratoare, pentru a fi rentabile, vor trebui recuperate prin procesarea contra cost a unor sute de mii de tone de deseuri cu putere calorica. Acestea, ca sa fie clar, NU EXISTA decat daca sunt incinerate deseuri reciclabile (hartie, carton, unele tipuri de plastic, anvelope, lemn, reziduuri industriale). Asadar, fie nu reciclam, fie importam deseuri pentru a ne putea mentine in viata incineratoarele. Cazul Suediei este cel mai vizibil, care a ajuns sa importe deseuri pentru incinerare.

Dintr-o perspectiva de sanatate publica, incineratoarele sunt un pericol. El poate fi diminuat – nu eliminat! – prin investitii in tehnologii de purificare si dotari de filtrare, insa riscul ramane activ si permanent. Din pacate, cazurile recente ne demonstreaza ca aceste investitii suplimentare sunt evitate de operatorii de instalatii de incinerare, iar acest fapt se rasfrange direct asupra comunitatilor de pe raza a zeci de km in jurul instalatiilor respective. “

Primarul Timisoarei, Nicolae Robu, a constientizat efectele negative majore asupra mediului si sanatatii populatiei, blocand instalatia de incinerare proiectata spre a fi construita pe platforma CET SUD. Acesta a anuntat dezbateri publice la inceputul anului 2017, cu promisiunea ca va tine cont de vocea cetatenilor. Conform Pressone, acesta a declarat: „Nu vreau ca de numele meu sa se lege niciun obiectiv care produce poluare. (…) Stiti bine ca m-am tinut tare pe pozitii pentru a proteja orasului de orice urme de poluare, chiar si de mirosuri neplacute. De aceea nu am dat ordin de incepere a lucrarilor pentru acest incinerator pentru ca mi-a fost teama ca se va produce un miros neplacut in zona.”

PNGD-ul presupune identificarea si includerea strategiilor de preventie si eliminare a deseurilor astfel incat sa fie atinse obiectivele asumate de Romania ca tara membra UE, iar experienta din peste 350 de orase si state europene demonstreaza ca aceste tinte pot fi atinse, si chiar depasite, fara instalatii de incinerare.

Romania are oportunitatea de a implementa mult mai  usor strategii in vederea tranzitiei catre economia circulara, intrucat desi aceasta se afla printre codasii Europei in ceea ce priveste reciclarea, genereaza cu circa 40% mai putin deseu comparativ cu tarile nordice sau vestice. Astfel, obiectivele asumate de Romania pot fi indeplinite prin asumarea la nivel de UAT a unor masuri de preventie, minerit urban, productie si consum de produse reparabile, refolosibile, reciclabile sau compostabile, locale, sustinerea atelierelor de reparatii si mestesugari, sortare la sursa in locuinta cetatenilor, colectare separata pe tip de deseu, programata in zile diferite, tarif diferentiat dupa modelul „platesti-pentru-cat-arunci”,tratarea aeroba (compost/ingrasamant) si/sau anaeroba (biogaz), stabilizare mecano-bilogica pentru fractia reziduala care nu poate fi reciclata sau compostata urmata de eliminarea doar a acestei fractii in noile gropi, iar pe termen lung reducerea treptata a fractiei mixte/reziduale prin proiectare/ecodesign. Educatie, recompense si sanctiuni.

Un efort comun care implica cetateni, autoritati si industrie deopotriva, dificil, insa cu impact pe termen scurt, mediu si lung, decisiv pentru rezolvarea problemei deseurilor din Romania. Va alege doamna Firea calea dreapta? sau calea ocolita prin sustinerea unei solutii ineficiente si toxice, blocand astfel orice initiativa inovativa de preventie, colectare separata si reciclare?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *