Datorita rolului pe care il are azotul in nutritia plantelor, legumicultorii sunt tentati sa fertilizeze culturile cu cantitati mari de azot pentru a obtine productii suplimentare.
Acest fapt determina acumularea de nitrati si nitriti in produsele de consum. Desi nitratul nu este toxic, ionul NO2, care rezulta din reducerea microbiologica a NO3, are efecte toxice asupra oamenilor si in mod special asupra copiilor de sub un an. De asemenea radicalul NO+ rezultat din disocierea acidului nitros poate forma nitrosamine despre care se presupune ca ar fi cancerigene.
In producerea legumelor de sere si solarii, efectele acumularii de nitrati si nitriti sunt mai puternice datorita conditiilor climatice caracteristice culturilor protejate, respectiv luminozitate si temperaturi scazute.
Pentru a reduce concentratiile de nitrati in legumele destinate consumului se vor lua urmatoarele masuri:
- se fractioneaza doza de azot cu atat mai mult cu cat continutul in humus al solului este mai mare;
- se aleg hibrizi cu capacitate ridicata de a metaboliza azotului (de exemplu varzoase cu capatana mai deasa sau verdeturi cu frunza netede, mai putin gofrata si cu petiol mai mic)
- se reduce la zero, doza de azot pe solurile fertilizate puternic cu gunoi de grajd;
- se evita supradozarea cu ingrasaminte organice, care de asemenea duc la acumulare de nitrati;
- se aplica extraradicular produsele bioactive si ingrasamintele cu MO, CU, B, care intensifica procesul de metabolizare a azotului;
- se evita densitatile mari la culturile extratimpurii de salata, castraveti, tomate si ardei, dar se va creste densitatile la cicoare pentru andive, telina pentru petiol, revent, sparanghel;
- se recolteaza legumele la maturitate cand continutul in nitriti este mai mic (salata, tomate, ardei, castraveti);
- se comercializeaza legumele imediat dupa recoltare pentru a evitatea acumularea nitratilor pe timpul pastrarii;
- se folosesc inhibitorii de nitrificare;
- se aplica ingrasaminte azotoase cu eliberare lenta;
- se analizeaza solul si se intocmeste un plan rational de fertilizare pentru fiecare cultura legumicola.
