“Pamant sfant pentru stiinta in intregimea sa, un monument sacru al naturii, simbol al bogatiilor noastre nationale” asa numea Alexandru Borza Retezatul, cel mai vechi parc national din Romania. Vorbele sale s-au transformat in fapte pentru ca este recunoscut drept “parintele spiritual al Retezatului”. Membru post-mortem al Academiei Romane, el a initiat primele cercetari stiintifice sistematice de biodiversitate, imediat dupa Marea Unire.
Alexandru Borza (1887 – 1971)
Pentru multi, Alexandru Borza este fostul director al Gradinii Botanice din Cluj, institutie care, in 1935, a infiintat Parcul National Retezat una dintre cele mai frumoase arii naturale protejate din Europa, cu o suprafata de 15.000 ha. Recent, s-au implinit 125 de ani de la nasterea celebrului profesor si botanist cel caruia ii datoram existenta Retezatului ca prim parc national. S-a nascut la 21 mai 1887 in Alba Iulia.
Tatal sau, Ignat Borza, era subofiter in armata austro-ungara. Familia se muta apoi la Turda. Urmeaza Liceul Romano-Catolic din Alba Iulia si este absolvent al Seminarul Central din Budapesta, dar, in paralel, in 1908, se inscrie la cursurile de biologie la Facultatea de Stiinte Naturale pentru care dovedeste inclinatii reale. Isi da doctoratul la Budapesta in 1913. Unul dintre liderii miscarii nationale din Transilvania vremii, Alexandru Borza este considerat unul dintre cei mai straluciti reprezentanti ai intelectualitatii romanesti. Ajunge unul dintre profesorii valorosi de la Scolile Blajului.
La finalul primului razboi mondial, dupa desfiintarea Universitatii austro-ungare si crearea unui alte universitati, savantii Onisifor Ghibu si Sextil Puscariu i-au facut oferta de a deveni profesor de botanica. Alexandru Borza accepta si se muta la Universitatea Daciei Superioare din Cluj, oras in care organizeaza Muzeul Botanic si Gradina Botanica. Si, cu toate acestea, personalitatea profesorului Borza este cunoscuta aproape exclusiv doar in cercul restrans al specialistilor in stiintele naturii: practic, este intemeietorul stiintei numite geobotanica. Ca lider al miscarii nationale romanesti din Ardeal, a participat ca delegat la Marea Unire din 1918, de la Alba Iulia, cea care a votat Unirea Transilvaniei cu Romania.
“Atletul conservarii naturii”
In opinia sa, motivul pentru care a fost creat Parcul National Retezat este ca: “regiunea superioara a Retezatului trebuie transformata intr-un grandios parc national, o rezervatiune stiintifica importanta, prin adapostirea si apararea de orice stricaciune a vegetatiei si a lumii sale animale”. Dar acest lucru nu a fost deloc usor: “Inca din anul 1916 atragea atentia ca muntii Retezat si a vaile din Muntii Fagarasului sunt locuri predestinate sa fie transformate in “parcuri nationale”. […] Demersurile si interventiile sale, adresate oficialitatilor vremii, au inceput la 15 decembrie 1923 si au continuat, cu multa insistenta, competenta stiintifica, cu o pasiune si un patriotism arzator, in ciuda opozitiei intampinate, timp de aproape 12 ani […] si ele consfintesc rolul de initiator si parinte al Parcului National Retezat ce revine acestui atlet al conservarii naturii din tara noastra”, scria dr. Stelian Radu despre omul de stiinta care a facut eforturi imense pentru a crea cea mai mare arie protejata din Romania de atunci, Parcul National Retezat.
Eforturile lui Alexandru Borza, care s-a zbatut pentru a-i convinge pe politicienii vremii sa acorde protectie legala acestei arii, sunt cele care au asigurat pastrarea Retezatului in cadrul sau actual. Asemenea, Clujul i-a dedicat si un monument celui care in 1923, a intemeiat Institutul Botanic, unul dintre cele mai apreciate din Europa. Gradina Botanica din Cluj – pe care a condus-o pana la pensionare – poarta numele marelui savant, precum si Muzeul Botanic. Discipolul sau, profesorul Felician Micle declara presei locale ca: “Alexandru Borza era un om cu o capacitate imensa de munca, extrem de constiincios si foarte serios, de o mare probitate morala”. Tot el a creat si un dictionar etnobotanic, primul de mari dimensiuni din limba romana. El cuprinde descrierea sumara a nu mai putin de 11.000 de specii de plante, fata de cele 5.000 inregistrate anterior de botanistul Zaharia Pantu. In anul 1954, Alexandru Borza capata recunoasterea internationala si este ales presedinte al Congresului International de Botanica din Paris.
Aparatorul naturii
Necesitatea conservarii naturii si a structurii sale de exceptie din masivul Retezat a stat la baza demersurilor profesorului Alexandru Borza care isi dorea constituirea unei mari rezervatii naturale in masivul Retezat. Din cauza obstructiei proprietarilor terenurilor ca si a tergiversarilor provocate de politicienii timpului, infaptuirea generosului proiect a fost mult intarziata. Alexandru Borza s-a numarat printre organizatorii primului Congres al Naturalistilor din Romania, care are loc la Cluj intre18 si 22 aprilie 1928 are un rol decisiv in constituirea Parcului National Retezat.
La initiativa lui Alexandru Borza se alatura profesorii Emil Racovita si Andrei Popovici-Baznosanu. Congresul trezeste interesul unanim al naturalistilor romani pentru cauza mareata a protectiei naturii. In 1927, vizionarul Borza publica documentul – memoriu “Ne trebuie o lege pentru protectia naturii” si, cu prilejul Congresului Naturalistilor din Romania, se propune elaborarea unei legi speciale pentru ocrotirea comorilor naturale, lege care apare ulterior la 7 iulie 1930. Pe baza acestei legi se organizeaza Comisia Monumentelor Naturii pentru ca, la 22martie 1935 intr-un jurnal al Consiliului de Ministri se publica decizia de infiintare a Parcului National Retezat primul mare parc national nu numai din tara noastra, ci si din intreg lantul Carpatilor.
La infiintare, Parcul National Retezat cuprindea o suprafata de aproximativ 100 de kilometri patrati si includea paduri semivirgine, peisaje alpine, caldari si lacuri glaciare, pasuni, precum si diferite specii valoroase de plante si animale. Forma si conturul parcului au ca nucleu central bazinul hidrografic al raului Dobrun si multa vreme aceasta forma s-a pastrat. Doar in ultimele decenii are loc o extindere considerabila prin anexarea de noi suprafete in special din zona impadurita.
Lacurile glaciare ale Retezatului constituie doar una dintre zecile de bogatii naturale unice in Europa ale masivului
Dragostea pentru natura a lui Alexandru Borza l-a determinat sa se implice si in organizarea miscarii de cercetasi din Romania. Iar savantul nu este doar specialist in stiintele naturii, ci pasiunea pentru arheologie si istorie il determina sa faca descoperiri importante: gaseste o serie de manuscrise inedite ale lui Gheorghe Sincai, unui dintre corifeii Scolii Ardelene.
In 1958, este invitat in Republica Populara China de Academia de Stiinte unde este caracterizat ca fiind: “cel mai vechi cercetator european in viata al florei chineze”. Este membru activ si de onoare al unor academii si societati stiintifice din Elvetia, Finlanda si Franta si, in 1990, a fost ales membru post-mortem al Acedemiei Romane.
Arestat de comunisti
Alexandru Borza lupta nu doar pentru patrimoniul natural, ci si pentru unitatea neamului romanesc: s-a situat in randul carturarilor ardeleni care, la 1 decembrie 1918, au participat, la Alba Iulia, la votarea Unirii Transilvaniei cu Romania ca deputat al Casinei blajene. Este unul dintre amicii lui Iuliu Maniu, seful Partidului National Roman din Transilvania si, apoi, al PNT, cel care a condus lupta romanilor ardeleni pentru Unire si a ajuns apoi premier al Romaniei ori lider al opozitiei. In perioada interbelica, a fost presedintele Asociatiei Generale a Romanilor Uniti din Eparhia de Cluj-Gherla. Din acest motiv, la care se adauga atitudinea sa curajoasa in fata autoritatilor vremii, Alexandru Borza a fost arestat in anul 1948.
Se pare ca a fost eliberat la instistentele lui Petru Groza, care era premier sustinut de comunisti si care ii purta o stima deosebita. Savantul este si lider al laicilor greco-catolici si, in aceasta calitate, a primit de la cardinalul Iuliu Hossu singurul album cu fotografii originale care a supravietuit de la Marea Unire, fotografii realizate de Emanoil Marza.
