Metodele conventionale de inmultire a materialului saditor au fost imbunatatite considerabil in ultimii ani, in primul rand prin aplicarea in practica a cunostintelor acumulate in domeniul fiziologiei si al geneticii.
In principiu, regenerarea in vitro de plante identice cu genotipul de origine (inmultirea clonala) se poate realiza pe trei cai principale: 1) regenerarea de lastari din meristeme apicale sau axilare; 2) regenerarea de lastari din meristeme formate de novo; 3) regenerarea de plantule din embrioni somatici.
Avantajele oferite de aplicarea biotehnologiilor in vitro sunt: acestea nu necesita un numar mare de plante initiale; activitatea se desfasoara in conditii de igiena perfecta, in spatii modern utilate; dezinfectia si decontaminarea initiala si cultivarea in conditii aseptice asigura obtinerea unui material liber de agenti patogeni; pentru initierea unei culturi in vitro este nevoie de o cantitate mica de material biologic; permite multiplicarea speciilor care ridica probleme in cazul inmultirii conventionale generative sau vegetative (in special a speciilor ale caror seminte au capacitate de germinare foarte redusa); plantele inmultite in vitro pot fi stocate la rece timp de mai multi ani, inainte de a fi transferate in sere sau pepiniere; se poate planifica productia de plante obtinute in vitro in functie de necesitatile concrete ale pietei; permite obtinerea plantelor pe radacini iproprii, inlaturand altoirea, cu toate dezavantajele pe care aceasta le presupune.
Insa, uneori in elaborarea tehnologiilor de inmultire pot aparea si dezavantaje: plantele prezinta uneori defecte caracteristice (prezenta spinilor, lastarire adventiva, fructificare intarziata, vigoare exagerata, pierderea caracterului dominant); stabilitatea genetica, in anumite cazuri este redusa; uneori radacinarea este greoaie, radacinile avand o functionalitate redusa mai ales in faza de aclimatizare; capacitatea regenerativa a explantelor poate sa se reduca sau sa se piarda prin culturi repetate.
Astfel, cultivarea in vitro reprezinta o abordare originala si complexa a domeniului biotehnologiilor alimentare, prin adoptarea de metode si tehnici moderne de cultivare a unor specii de plante.