Considerati pina acum consumatori de fructe de padure, ursii de pestera din Carpati, animale preistorice gigante, s-au dovedit a fi carnivori, ba chiar canibali.
Stramosii nostri aveau multi pradatori pe cap, de la feline cu colti-spada la imense pasari omnivore. Li se adauga acum, dupa ultimele descoperiri, si ursii de pestera din Muntii Carpati, uriasi preistorici cu o treime mai mari decit ursii grizzly moderni. Inainte, oamenii de stiinta credeau ca acestia fusesera ierbivori, evocind imaginea unor giganti blinzi avizi dupa fructe de padure si radacini. Recent insa, ramasitele gasite in Pestera cu Oase din extremitatea sud-vestica a Carpatilor romanesti, cunoscuta in special pentru descoperirea celor mai vechi resturi de Homo sapiens din Europa, sugereaza ca aceste animale ar fi putut fi la fel de bine carnivore, ba chiar si canibale, informeaza publicatia „LiveScience”. Campaniile de sapaturi au fost realizate de o echipa internationala coordonata de prof. Erik Trinkaus, de la Washington University din St. Louis, prof. Joao Zilhao, de la University of Bristol din Marea Britanie, si de seful echipei din Romania, dr. Silviu Constantin, de la Institutul de Speologie „Emil Racovita” din Bucuresti.
Ursii de pestera (Ursus spelaeus) sint botezati astfel dupa locurile in care sint gasite in general osemintele lor: pesteri de-a lungul Europei. Au murit acum circa 20.000 de ani, cind gheata domina Pamintul. Studiile din ultimii 30 de ani, realizate pe craniile, falcile si dintii acestor animale preistorice, au aratat ca ele erau in mare parte erbivore. In plus, oasele ursilor de pestera din Europa Centrala si Occidentala s-au potrivit cu cele ale vegetarienilor, avind niveluri scazute de 15N (izotop rar al azotului comun). Animalele acumuleaza acest izotop in organism, iar la carnivore se intilneste in cantitati mai mari decit la cele care se hranesc cu vegetale. Cu toate acestea, ursii negri si ursii bruni sint omnivori, ceea ce a sugerat ca, desi ursii de pestera erau in mare parte vegetarieni, altii ar fi putut fi carnivori.
Acum, informatiile extrase din Pestera cu Oase, unde viiturile au adunat la un loc resturi de Homo sapiens, de urs, de hiena, de lup sau de capre ibex, arata ca majoritatea ursilor de pestera gazduiti acolo erau predominant carnivori, datorita nivelului lor ridicat de 15N. „S-au facut analize izotopice, de ADN, s-au facut datari, toate in comparatie cu resturile celorlalte animale de acolo. Acel 15N se imbogateste numai in clipa in care animalul respectiv maninca proteine animale, deci e carnivor sau omnivor. Facind masuratorile pe ursi (n.r. – cei din Pestera cu Oase), s-a dovedit ca ei aveau acelasi nivel de azot ca si lupul. Dar nivelul de carbon, care iti da sursa hranei, nu corespundea cu cel al caprelor ibex, cerbilor sau cu cel al altor erbivore. Lupul ar fi putut consuma cerbi sau capre, de ursi nu stim inca. Ei au acelasi nivel de proteina animala ca si lupul, sint clar carnivori, dar nu stim ce mincau. Ramin doua variante: ori mincau peste, ori se mincau intre ei”, explica pentru Cotidianul dr. Silviu Constantin, seful echipei romane insarcinate cu datarile si cu analiza ADN.
Cercetatorii cauta acum sa afle de ce ursii de pestera din Carpati erau carnivori, in timp ce altii din aceeasi specie iubeau verdeata. Rezultatele ar putea elucida totodata si misterul oaselor ursilor de pestera aparent plasate in grote, in timpuri stravechi, de oameni si neanderthalieni. Aceasta actiune „este adesea interpretata ca un fel de ritual si sint curios daca ursii de pestera erau fascinanti pentru oameni din moment ce erau in competitie”, spune pentru „LiveScience” Michael Richards, arheolog la Institutul „Max Planck”.
Accesul la pestera din Carpati, descoperita in anul 2002 de grupul de speologi Pro Acva din Timisoara, care si-a pus la rindul sau expertiza la contributie in cadrul proiectului, a fost unul greu, potrivit dr. Silviu Constantin. Cum intrarile sale s-au prabusit cu mult timp in urma, echipajul a trebuit sa ajunga la oase pe sub pestera, traversind un riu subteran, inarmat cu echipamente de scufundare si catarare. „Pestera aceasta pare cel mai bine documentat sit cu urs de pestera din Europa. E un sit intact, in care s-a lucrat de la inceput foarte profesional. Romania e plina de pesteri cu ursi de pestera, dar in ele au intrat fie colectionarii, fie turistii, fiind mai cunoscute, iar depozitele au fost perturbate. La Pestera cu Oase totul este in loc”, ne spune cercetatorul roman. Proiectul de cercetare, care reuneste acum in jur de 12 tari si 30 de oameni de stiinta, este inca in curs de derulare.
Sursa: Cotidianul
