Cercetatorii americani si elvetieni sustin ca obtinerea biocarburantilor implica defrisari masive.

Un studiu efectuat la Institutul Smithsonian, din Statele Unite, releva faptul ca daunele produse mediului pot fi prea mari daca suprafete intinse de paduri seculare sunt defrisate pentru ca in locul lor sa se cultive porumb, soia sau sfecla de zahar pentru productia de biocarburant.

Autorii studiului indeamna guvernele sa aiba mare grija ce tip de biocombustibili se hotarasc sa sprijine, pentru ca producerea lor duce, in unele cazuri, la adevarate dezastre ecologice.

Utilizarea combustibililor fosili contribuie la sporirea efectului de sera. Si cum oferta de petrol este din ce in ce mai mica, iar cererea creste constant, dezvoltarea biocarburantilor pare cea mai buna solutie. Totusi, etanolul sau uleiurile destinate arderii in motoarele disel, desi polueaza mai putin, nu sunt chiar cea mai buna alternativa. Producerea lor la scara industriala duce la distrugerea mediului mai mult decat ar face-o poluarea in sine, a precizat William Laurance, cercetator la Departamentul de Studii Tropicale din cadrul Institutului Smithsonian.

Alt studiu, aceleasi rezultate

La comanda guvernului elvetian, un alt grup de cercetatori a realizat un studiu asemanator. Cercetatorii care au participat la acest studiu au calculat eficienta a 26 de tipuri de biocarburant bazandu-se pe rata de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera si a indexului de impact asupra mediului.

Cercetarea indica unele efecte secundare ale producerii de biocombustibil, printre care amenintarea la adresa sanatatii omului sau distrugerea ecosistemelor. Studiul elvetian a relevat marile diferente dintre diversele tipuri de biocarburanti, vizavi de costurile de mediu.

“Diferiti biocarburanti variaza enorm in ceea ce priveste impactul lor asupra mediului inconjurator. Trebuie sa fim intelepti si sa promovam biocarburantii cei mai prietenosi fata de ambient, altfel nu vom contribui cu nimic la protectia lui, ba, mai mult, il vom distruge si mai tare”, a mai precizat cercetatorul Laurance.

Autorii studiilor au sugerat ca reimpaduririle si protejarea habitatelor constituie o solutie mai buna pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera decat transformarea Pamantului intr-un intins lan de cereale. Ei sustin ca padurile ar putea absorbi de noua ori mai mult CO2 decat ar putea-o face utilizarea de biocarburanti in aceeasi arie.

Biocarburantii din prima generatie, periculosi

In locul marilor copaci din padurile tropicale sunt astfel plantati palmieri de ulei, care sunt mult mai scunzi decat altii, ceea ce inseamna ca dioxidul de carbon va fi absorbit intr-o cantitate mult mai mica. Iar daca producerea de biocarburanti va duce la disparitia padurilor seculare, impactul asupra mediului ar putea fi mult mai grav decat utilizarea combustibililor fosili. Mai mult decat atat, folosirea biocar-buran-tilor obtinuti din porumb, soia sau sfecla de zahar, numiti si biocarburanti din prima generatie, pun probleme de etica, precum concurenta intre produsele alimentare si combustibili. In conditiile in care, in lume, exista milioane de oameni care se afla in cel mai avansat stadiu de malnutritie, utilizarea cerealelor pentru functionarea masinilor este blamata de multi specialisti.

Creste mult pretul la alimentele primare

O alta problema o constituie cresterea pretului la mancare. Cultivarea cerealelor pentru producerea de combustibil duce la scumpirea alimentelor. Un studiu al Organizatiei de Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) aparut in 2007 releva ca “biocombustibilii vor avea un impact foarte puternic asupra agriculturii intre 2007 si 2016”. Deja, in Brazilia, alimentele au costat de trei ori mai mult in primul semestru al lui 2007, comparativ cu aceeasi perioada, din 2006.

Iar pretul alimentelor continua sa creasca in Europa, China, India si Statele Unite. De exemplu, in SUA, pretul porumbului din care se obtine etanolul a explodat anul trecut. In plus, porcinele, bovinele, caprinele si pasarile sunt hranite cu acest porumb, fapt pentru care, tot anul trecut, in Statele Unite, pretul pentru aceste animale a cunoscut o crestere semnificativa. Si ca o consecinta fireasca, laptele, untul, ouale si carnea au fost mult mai scumpe.

In Statele Unite exista deja lobby-sti printre producatorii de bovine, porcine, caprine sau pasari care fac presiune asupra Congresului pentru ca aceasta sa reduca subsidiile alocate producatorilor de etanol. O situatie similara se intalneste in Brazilia, unde pe suprafete extinse se cultiva soia. Producatorii de soia au abandonat chiar culturile traditionale in favoarea noului “aur” agricol: soia din care se obtine biocarburantul. Si aici, pretul la soia a crescut semnificativ in ultima perioada.

A doua generatie, mai ecologica

Cele mai ecologice tipuri de biocarburant sunt cele din a doua generatie (obtinute din deseuri lemnoase, din reziduuri alimentare si industriale). Energia asociata biomasei forestiere ar putea sa fie foarte profitabila noilor industrii, pentru ca toata materia celulozica abandonata astazi (crengi, scoarta de copac, trunchiuri, busteni) va fi transformata in produse energetice.

In plus, terenurile putin fertile, improprii culturilor agricole, ar putea fi folosite pentru culturi forestiere intensive, cu perioade de taiere o data la zece ani. De asemenea, biomasa agricola (balegarul, reziduurile celulozice ale recoltelor, reziduurile de fructe si legume si apele reziduale din industria alimentara) poate produce etanol sau biogaz.

Se consuma combustibili fosili

Pentru cultivarea, procesarea si distribuirea biocar-burantilor este nevoie de energie. In felul acesta, energia fosila este folosita pentru functionarea masinilor agricole si pentru convertirea culturilor in combustibil. De asemenea, producerea fertilizatorilor si a pesticidelor folositi pentru cresterea culturilor necesita consum de energie. Si toate acestea duc la producerea de dioxid de carbon.

Disparitia padurilor seculare, un mare pericol

Conform studiilor, biocombustibilii obtinuti din porumbul american, din soia braziliana sau din palmierul de ulei din Malaysia sunt mai periculosi pentru mediul inconjurator decat conbustibilii fosili. Alternativele optime sunt reprezentate de biocarburantii obtinuti din produse reziduale, precum reciclarea uleiului de gatit sau etanolul extras din iarba sau lemn.

Cultivarea cerealelor sau a altor plante in vederea obtinerii combustibililor verzi necesita suprafete intinse de pamant arabil. Astfel, in Brazilia, plantarea sfeclei de zahar pentru producerea etanolului a dus la defrisari masive.

Tot acolo, expansiunea rapida a productiei de soia pentru hrana oamenilor, dar si a animalelor a cauzat deja defrisari foarte mari, iar daca soia este cultivata si pentru producerea de biocombustibil, atunci situatia se inrautateste si mai mult. Indonezia si Malaysia se confrunta cu o stare de lucruri asemanatoare. In aceste doua cazuri, cultivarea palmierilor de ulei pentru biocarburanti a condus la sacrificarea unor suprafete forestiere imense.

In Malaysia, 87% din desertificari sunt cauzate de dezvoltarea plantatiilor de palmieri. La Sumatra si la Borneo, patru milioane de hectare de padure au fost transformate in astfel de plantatii. Malaysienii au de gand sa mai distruga sase milioane de hectare de padure, iar indonezienii intentioneaza sa sacrifice 16,5 milioane de hectare.

Sursa: Adevarul

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here