„Urmatoarele generatii de indonezieni nu vor mai vedea paduri, daca guvernul nu ia masuri drastice,” a declarat Bustar Maitar, responsabilul organizatiei Greenpeace Indonezia pentru paduri. Intre 2000 si 2005, Indonezia a suferit cea mai rapida deforestare din lume, suprafata defrisata in fiecare ora reprezentand echivalentul a 300 de terenuri de fotbal, a declarat Greenpeace. Indonezia deja a pierdut aproape 72 la suta din padurile sale, iar cele ramase sunt amenintate de taierea copacilor pentru folosirea lemnului in scopuri comerciale si pentru pentru a face loc terenurilor agricole, mai ales plantatiilor de palmieri.
Procesul de defrisare a inceput incet dar, odata inceput, a devenit aproape imposibil de oprit. In anii 1950 si 1960, starea padurilor era inca buna, aproape 70 la suta din padurile seculare fiind intacte. Defrisarile intense au inceput in anii 1970, cand Indonezia a devenit cel mai mare exportator de lemn din lume, cu ajutorul investitorilor straini. Prohibitia de a mai exporta lemn in anii 1980 si concentrarea industriei asupra contraplacajelor a ajutat Indonezia sa treaca printr-o intensa crestere economica si sa devina cel mai mare producator din lume de placaje, la sfarsitul anilor 1990. Distrugerile au ajuns la aproape un milion de hectare de padure pe an in anii 1980, pentru a creste la 1.7 milioane de hectare pe an la inceputul anilor 1990, potrivit unui raport eliberat de organizatia Global Forest Watch in 2007.
Alaturi de cererea de lemn si placaj, uleiul de palmier este o alta cauza a defrisarilor. Indonezia, al doilea furnizor la nivel global de ulei de palmier, dupa Malaezia, reuseste sa tina pasul cu cererea de ulei pentru gatit si cosmetica taindu-si padurile. Corporatii importante ca Nestle, Procter and Gamble si Unilever mentin ridicata cererea de ulei de palmier, potrivit unui raport Greenpeace.
Marea ironie este ca uleiul de palmier este folosit si ca diesel alternativ, care ce ar trebui sa fie mai ecologic decat alti combustibili. Insa productia acestui combustibil polueaza mediul rapid, contribuind la ocuparea de catre Indonezia al locului trei in topul tarilor cu cele mai mari emisii de gaze cu efect de sera, dupa China si Statele Unite ale Americii. Indonezia, desi ocupa doar 0.1 la suta din suprafata Terrei, este responsabila pentru 4% din emisiile de dioxid de carbon mondiale.
„Defrisarea cauzata de nevoile industriei indoneziene ar putea detona o bomba climatica,” potrivit unui raport Greenpeace recent. Raportul „Indonezia si incalzirea globala,” publicat de Banca Mondiala si guvernul britanic in 2007, arata ca emisiile anuale de dioxid de carbon in Indonezia sunt de 451 milioane de tone, ceea ce reprezinta o contributie insemnata la fenomenul de incalzire globala.
Defrisarile si poluarea distrug impresionanta biodiversitate a Indoneziei, dar si vietile localnicilor. Pak Helman, 28, este unul dintre multii localnici al caror unic venit provine din pescuitul crevetilor. Cu cinci ani in urma, Helman putea castiga aproape $100 pe saptamana. Din cauza poluarii intense a raurilor, care are la baza taierea si prelucrarea lemnului in scopuri comerciale, fauna marina este pe cale de disparitie. In prezent, Helman de-abia castiga $5 pe luna, a afirmat acesta intr-un interviu cu International Herald Tribune.
Cauzele defrisarii si degrdarii padurilor sunt „prototipul dezvoltarii adoptat de guvernul indonez, care este influentat de imprumuturi structurale, bilaterale si multilaterale, de presiuni internationale si regionale in ceea ce priveste comertul si dezvoltarea economica in defavoarea resurselor naturale,” potrivit unui studiu al organizatiei World Rainforest Movement. Legea padurii din 1967, potrivit careia toate padurile au devenit proprietatea statului si care a permis defrisari extinse si investitii straine in exploatarea forestiera, a ajutat la platirea datoriilor externe ale Indoneziei si la distrugerea padurilor. Acest model de dezvoltare a lasat nepedepsita chiar si exploatarea forestiera in zone protejate de lege.
In 1999, dezvoltarea durabila a padurii a fost declarata o prioritate a politicilor de administratie si guvernl a stabilit o serie de reforme in aceasta directie. Desi legile permisive ale anilor 1960 s-au schimbat, coruptia larg raspandita si problemele legate de intrarea in vigoare a legilor mentin de actualitate defrisarea si degradarea padurilor.
Desi coruptia incetineste procesul de pedepsire a celor care practica exploatarea forestiera ilegala, progresele devin vizibile. „In ultimii doi ani, aproape jumatate din companiile de prelucrarea lemnului au fost nevoite sa inchida, ca rezultat al lipsei de materiale brute,” relateaza un articol din The Financial Times. Chiar si cele mai mici reforme conteaza, cum ar fi restrictiile puse vaselor indoneziene de a patrunde in porturi straine, in cazul in care transporta lemn obtinut ilegal. „Este dificil sa cantificam progresele facute, dar este clar ca persoanele care se ocupau de exploatarea forestiera incep sa se reprofileze,” a declarat intr-un interviu cu The Financial Times Julian Newman, de la Environmental Investigation Agency, o agentie cu sedii in Londra si Washington.
Surse: Greenpeace www.greenpeace.org.uk
The Financial Times www.ft.com
International Herald Tribune www.iht.com
World Rainforest Information Portal www.rainforestweb.org
Yahoo News www.asia.yahoo.news.com
Reuters Daily World Environment News www.planetark.com
World Rainforest Movement www.wrm.org.uy
.
