Interzicerea importurilor de deșeuri în China pune Europa să decidă. Prima opțiune, menținerea stării de fapt în detrimentul mediului, sănătății și drepturilor omului. Cealaltă, o nouă oportunitate pentru economia circulară.
Autor: Ferran Rosa
Traducere: Silviu Lungu
Auzim des zilele acestea expresia „Europa este la răscruce”. O auzim referitor la economie, la îmbătrânirea populației, la guvernarea UE sau la creșterea naționalismului și a populismului pe întreg continentul. La un alt nivel de intensitate, interzicerea importurilor de deșeuri din plastic în China are potențialul de a afecta masiv Europa și sectorul deșeurilor de pe continent.
Până în decembrie 2017, modelul european de management al deșeurilor din plastic se baza în principal pe incinerare (aprox. 40%), depozitare (aprox. 30%) și export (aprox. 12%) în China și în alte țări din lumea a treia. Cantitățile tot mai mari de plastic de joasă calitate, necorespunzător pentru reciclare, adesea sub formă de produse de unică folosință sau de ambalaje, împreună cu programele de colectare separată cu performanțe scăzute și lipsa unui mediu concurențial echitabil între plasticul virgin și cel reciclat au condus la o subdimensionare semnificativă a capacității de reciclare a materialelor plastice în Europa. Plasticul care avea cele mai mari șanse să fie reciclat în Europa era cel curat și de calitate bună. Pentru restul, cea mai simplă opțiune era exportul spre țări cu forță de muncă ieftină și standarde scăzute de protecția mediului, iar asta însemna în principal spre China.
Până acum, exportul deșeurilor pentru reciclare a fost o modalitate facilă de scăpa de materialele de joasă calitate cu care nu știm ce să facem în Europa și totodată de a „regla” cotele de reciclare din UE. Chiar dacă metodologia de calcul din Europa pentru cotele de reciclare permite includerea deșeurilor care urmează să fie reciclate peste hotare, în teorie aceste cantități de deșeuri pot fi considerate reciclate doar când există certitudinea că reciclarea sau pregătirea pentru reutilizare vor fi efectuate cu adevărat. În realitate nu se știe dacă deșeurile respective sunt reciclate și în ce condiții. Să credem că tot plasticul de joasă calitate, cu valoare mică, exportat de UE este reciclat, fără să existe un sistem de trasabilitate, înseamnă să ne amăgim singuri.
Studii recente arată că, în cazul plasticului care ajunge totuși să fie reciclat, condițiile de muncă și reglementările de mediu sunt departe de a fi echivalente cu cele din Europa, ceea ce implică un impact mai mare asupra comunităților, sănătății publice și mediului. Tocmai aceste condiții precare în care se realizează reciclarea, precum și impactul asupra mediului al reciclării sau a altor metode de procesare a deșeurilor importate sunt în spatele recentei interdicții pe care China a pus-o pe toate importurile de deșeuri, de la începutul lui 2018. Deși nu sunt așteptate schimbări majore pe termen scurt, interdicția pune probleme importante țărilor europene care s-au obișnuit să exporte cantități semnificative de deșeuri din plastic și să le considere reciclate, chiar dacă nu există certitudinea că reciclarea chiar se efectuează. Acum problema este dublă: ce se va face cu aceste deșeuri și cum vor fi îndeplinite obiectivele de reciclare?
Europa este acum la răscruce și are două soluții principale în față. Prima este să continue pe modelul de business actual, să producă cantități tot mai mari de plastic de joasă calitate și să găsească noi piețe unde să scape de deșeuri și să considere asta „reciclare.” Modelul va funcționa până când aceste țări vor urma exemplul Chinei și vor decide să nu mai fie groapa de gunoi a planetei. A doua opțiune este să atace problema deșeurilor din plastic la rădăcină, prin stabilirea unor obiective ambițioase de prevenire și reutilizare și prin creșterea capacității de reciclare din Europa. Deși necesită curaj și o schimbare sistemică semnificativă a obiceiurilor noastre de producție și de consum, aceasta este de departe cea mai bună soluție și singura pe termen lung. În plus, este bună pentru oameni, pentru planetă și pentru economie.
Autor: Ferran Rosa
Traducere: Silviu Lungu
