Biologii aduc la viata oua aflate in hibernare pentru a observa viata din trecut si modul in s-a schimbat aceasta astazi.
Se autodenumesc „ecologistii reinvierii” si readuc la viata oua aflate in hibernare de peste un secol, produse de catre mici organisme acvatice. Odata clocite, acestea sunt dovezi vii ale modului in care o specie arata in trecut. In acest fel, oamenii de stiinta pot compara diferentele aparute de-a lungul anilor si modul in care s-au dezvoltat in prezent.
Prin ouale aflate in plancton, ecologistii din domeniu pot vedea exact felul in care un organism a evoluat, cum a fost influentat de poluare si de alte schimbari din mediu. Unii cercetatori spera ca in acest fel vor putea detecta efectele schimbarii climaterice.
In septembrie va avea loc prima intalnire internationala dedicata „ecologiei reinvierii” ( resurrection ecology) in Elvetia. Oamenii de stiinta isi vor compara studiile, vor elabora noi metode de cercetare si este de sperat ca vor opta pentru un parteneriat in vederea dezvoltari acestei ramuri apartinand ecologiei.
Cercetarile din domeniu se bazeaza pe ouale aflate in plancton, microparaziti si in alte organisme acvatice minuscule. Aceste oua nu sunt programate sa se cloceasca imediat. In schimb, ele traiesc in lacuri si iazuri si asteapta o imbunatatire a conditiilor locale: trecerea unei perioade de seceta, incalzirea apei sau incetarea sezonului activ al unui pradator. In fiecare an, acestea sunt ingropate in sedimente inainte sa iasa din ou si astfel, de la an la an se formeaza noi straturi aflate in hibernare.
Poluarea produsa de om prin detergentii care lasa urme de fosfor in ape provoaca incrucisarea speciilor in urma carora rezulta hibrizi. Astfel, sunt putine sanse ca una dintre speciile initiale sa reapara ulterior.
La intalnirea din Elvetia, cercetatorii vor prezenta cum se pot crea seminte de plante superioare celor produse de natura. Comparand plante iesite din semintele depozitate cu cele dezvoltate in mediu natural se arata modul in care schimbarea climei influenteaza evolutia.
Sursa: www.americanscientist.org
