Poluarea, in orice conditii s-ar manifesta, in atmosfera, apa sau sol, si de orice natura ar fi, chimica, radioactiva, fonica, este o actiune agresiva asupra integritatii mediului inconjurator, este pretul pe care societatea il plateste in urma dezvoltarii industriei si economiei. Poluarea poate fi considerata si ca o eroare majora in planificarea economica. In lupta contra poluarii, notiunea de frontiera nu isi mai are sensul, poluarea afectand calitatea vietii la scara planetara.
Consecintele defavorabile ale poluarii asupra vegetatiei in general si indeosebi asupra vegetatiei forestiere, au fost constatate inca de la aparitia primelor industrii producatoare de noxe, fara insa sa constituie la acea data motive de ingrijorare. Dezvoltarea, indeosebi in secolul XX a combinatelor industriale de mare capacitate, instalate in preajma padurilor, a avut efecte fitotoxice din ce in ce mai mari prin reducerea productivitatii padurilor, degradarea sau chiar distrugerea lor, partiala sau totala.
Principalii factori poluanti, care actioneaza pe langa altele si asupra vegetatiei forestiere, sunt sulful si compusii lui, combinatiile de fluor, arsen, compusii azotului, dioxidul de carbon, substantele organice acide, pulberile si emanatiile radioactive.
La inceputul deceniului al saptelea al secolului XX, suprafata fondului forestier afectata de poluare totaliza numai 15.000 ha, reprezentand un procent neinsemnat fata de suprafata padurilor tarii in zone industriale ca Zlatna, Baia Mare, Copsa Mica, Bicaz, Targu Jiu.
In conditiile unor concentratii de noxe peste pragul letal, vegetatia forestiera este grav afectata, ducand odata cu disparitia ei si la desfiintarea barierei biologice impotriva poluarii pe care o reprezinta. Grave vatamari asupra padurii se produc insa din cauza unor actiuni combinate intre produsi ai suflului, azotului si fluorului, sub foma „ploii acide”. Aceste vatamari constau din perturbarea proceselor metabolice si de crestere, otravirea celulelor, alterarea proceselor de transpiratie, producand mari dezechilibre ecologice.
Consecinte similare au in lumea vegetalelor si ierbicidele sau arboricidele care, cu toate ca opresc invazia unor ierburi nedorite, favorizeaza in schimb dezvoltarea altora, mai rezistente, in acelasi timp distrugand in sol bacterii si ciuperci care reprezinta principalii agenti de descompunere necesari pentru protectia solurilor forestiere.
O serie de tari printre care si tara noastra au scos din uz pesticidele pe baza de DDT, folosind in schimb mijloace noi de combatere biologica sau combatere integrata. Ierbicidele si arboricidele au avut o utilizare restransa in silvicultura tarii noastre, cu toata publicitatea facuta, rezumandu-se la intretinerea pepinierelor, a rachitariilor si a culturilor forestiere cu cicluri scurte.
Importanta padurii rezida si in calitatea sa de mentinere a puritatii aerului. Pentru cartierele de locuit si zonele industriale, padurea este o fabrica de oxigen si totodata un sistem de filtrare, retinand in coronament particule fine din atmosfera poluata.
Padurea este cel mai puternic sistem de epurare al atmosferei prin frunzisul ei filtrant (5-6 mc de frunze/1 mc de sol). Padurea absoarbe din atmosfera dioxidul de carbon, avand capacitatea de stocare a lui in cantitati uriase. Carbonul cu compusii sai nu reprezinta emanatii cu caracter poluant, intrucat padurea il utilizeaza in dublu scop: pentru acumularea de masa lemnoasa si pentru purificarea aerului.
Vegetatia forestiera contribuie si la atenuarea poluarii fonice, indeplinind rolul de ecran acustic, datorita suprafetei desfasurate a frunzelor, care absorb vibratii sonore. Pentru un orasean, spatiul impadurit sau numai sirurile de arbori reprezinta un mijloc eficace de aparare impotriva acestui flagel urban care este zgomotul. Perdelele forestiere reduc zgomotul cu pana la 50%, reprezentand o importanta contributie a vegetatiei forestiere la diminuarea poluarii fonice. In plus, ecosistemele forestiere bine gospodarite mai au inca o mare calitate, aceea de auto-epurare a apelor degradate.
In functie de modul de actiune al vegetatiei forestiere asupra noxelor, se pot distinge actiuni directe, constand in retinerea fizica si fixarea biochimica a poluantilor si actiuni indirecte, prin modificarea factorilor de mediu, in sensul dispersiei noxelor. Se considera insa ca actiunile indirecte au cea mai mare pondere in efectul total.
Sursa: „Padurea si omul”, Popescu Gheorghe si Georgescu Valeriu, ed. Nord Carta, Suceava, 2004
