In iunie anul trecut, Yukiya Amano, directorul general al Agentiei Internationale de Energie Atomica (IAEA), declara ca „energia nucleara va aduce o contributie semnificativa si in crestere dezvoltarii sustenabile in urmatoarele decenii“. Insa, asa cum subliniaza raportul din acest an asupra starii industriei nucleare mondiale (World Nuclear Industry Status Report), tendintele recente contureaza o imagine cu totul diferita.
Duke Energy, cel mai mare furnizor de servicii energetice din America, a renuntat la planurile sale de a construi doua reactoare in Florida, si aceasta dupa ce investise un miliard de dolari in acest proiect. Decizia a fost luata la numai trei luni dupa ce compania abandonase ideea de a aloca fonduri pentru alte doua uzine in Carolina de Nord.
De fapt, in cursul acestui an, patru furnizori americani de servicii energetice au decis sa inchida definitiv un numar total de cinci reactoare – primele actiuni de acest fel din Statele Unite in 15 ani. Una dintre uzine – centrala nucleara Kewaunee din Wisconsin – a fost abandonata dupa ce au fost facute investitii majore pentru imbunatatiri si dupa reinnoirea pe 60 de ani a licentei de functionare; pur si simplu nu a putut produce energie la preturi competitive. Din acelasi motiv, Vermont Yankee, o alta centrala cu licenta de functionare pana in 2032, este programata pentru a fi inchisa in 2014.
La fel, cel mai mare operator nuclear din lume, Électricité de France (EDF) – furnizorul francez de servicii energetice aflat sub controlul statului – si-a anuntat iminenta retragere de pe piata energiei nucleare din Statele Unite, dupa ce a pierdut aproximativ doua miliarde de dolari din cauza unor proiecte anulate. Si, pentru a reusi sa contrabalanseze costurile de functionare usturatoare, care au generat anul trecut pierderi de 1,5 miliarde de euro (2 miliarde de dolari), EDF va creste anul acesta pretul electricitatii pentru consumatorii sai francezi cu 5%, in medie, si cu inca 5% anul viitor.
In decursul a cinci ani, perioada care se va incheia in martie 2013, EDF a pierdut 85% din valoarea actiunilor sale. De asemenea, cel mai mare furnizor de combustibil nuclear din lume – compania franceza de stat AREVA – a pierdut pana la 88% din valoarea actiunilor sale intre 2008 si 2012. Deloc surprinzator, investitorii au primit cu bucurie noile planuri strategice ale ambelor companii, precum si retragerea EDF de pe piata americana; presiunea exercitata pentru a reduce pretul actiunilor lor s-a diminuat, desi ramane de vazut pentru cat timp.
Declinul industriei producatoare de energie nucleara a inceput cu zeci de ani in urma. Insa ritmul regresului s-a accelerat semnificativ odata cu triplul accident nuclear de la centrala Fukushima Daiichi din Japonia, din martie 2011. Intr-adevar, in 2012, productia nucleara anuala a scazut cu 7% la nivel mondial, o cifra fara precedent, depasind scaderea record de 4% din 2011 si aducand productia anuala totala de energie nucleara la un nivel cu 12% sub limita sa istorica maxima, atinsa in 2006.
Desi Japonia este responsabila de trei sferturi din acest declin, doar doua din cele 50 de uzine oficial in functiune in Japonia producand efectiv energie, alte 16 tari, printre care principalii cinci producatori de energie nucleara din lume, si-au redus la randul lor productia. Drept rezultat, cota detinuta de energia nucleara in productia globala de electricitate a scazut la aproximativ 10% in 2012, in comparatie cu varful de 17% din 1993. Numai Republica Ceha a reusit sa atinga cota sa istorica maxima anul trecut.
In plus, din cele 66 de reactoare aflate in constructie in intreaga lume, doua treimi se gasesc in doar trei tari – China, India si Rusia – dintre care 28 doar in China. Noua din cele 66 se afla „in constructie“ de peste 20 de ani. (Reactorul Watts Bar 2 din Tennessee detine recordul in acest sens, fiind in constructie de 41 de ani). Alte patru proiecte sunt in derulare de peste 10 ani.
In total, cel putin 23 din cele 66 de uzine aflate in curs de constructie s-au confruntat cu amanari, multe dintre acestea ajungand sa acopere cativa ani. Ramane de vazut daca celelalte proiecte, toate fiind initiate in ultimii cinci ani, sunt in termen. Drept rezultat al acestor amanari, doar trei noi uzine au fost puse in functiune anul trecut – jumatate din numarul de reactoare scoase din uz. Vechimea medie a flotei mondiale de reactoare se ridica acum la 28 de ani si continua sa creasca lent.
Prin comparatie, noile tehnologii regenerabile castiga teren, ilustrand o transformare fundamentala a politicilor internationale aplicabile energiei si a strategiilor de investitii. Anul trecut, China, Germania, Japonia si India au produs pentru prima data mai multa energie din materii prime regenerabile decat din cele nucleare. In China si India, energia eoliana a reusit de una singura sa o depaseasca pe cea nucleara.
Din 2000, productia globala onshore de energie eoliana a inregistrat o crestere medie de 27% pe an, in timp ce rata de crestere a fotovoltaicelor solare a atins uimitorul procent de 42%. Anul trecut, resurse suplimentare de 45 GW de energie eoliana si de 32 GW de energie solara au fost amplasate in intreaga lume, comparativ cu un plus net de 1,2 GW de energie nucleara.
Trecerea la regenerabile a fost pronuntata in special in principalele economii avansate ale lumii. De exemplu, reducerea continua a productiei de energie nucleara a Germaniei a fost insotita de implementarea crescanda a regenerabilelor, cu o capacitate fotovoltaica solara de pana la 3.000 MW conectata la reteaua de alimentare electrica a Germaniei intr-o singura luna. Drept rezultat, pretul per kilowatt solar instalat a scazut cu trei sferturi in ultimii sapte ani.
Chiar si in Statele Unite, unde gazele de sist ieftine au redefinit industria energetica, la retea a fost conectata mai multa energie eoliana decat gaze si, in primele trei luni ale anului, peste 80% din noua capacitate provenea din regenerabile.
In ultimii zece ani, industria nucleara a incercat sa atraga atentia liderilor mondiali printr-o campanie promotionala construita in jurul notiunii de „renastere nucleara“. Insa promisiunile sale – inclusiv costuri de investitie de 1.000 de dolari pentru fiecare kilowatt instalat si durate de constructie de patru ani – au ramas neonorate.
Intr-adevar, de cand industria a lansat campania sa de relatii publice la inceputul anului 2000, estimarile de cost au crescut de aproximativ sapte ori si profitul a scazut. Cele 34 de reactoare care au fost puse in functiune in ultimii zece ani au inregistrat o durata medie de constructie de aproape un deceniu, insa nu au generat decat 26 GW – o treime din contributia anuala combinata a energiilor solara si eoliana.
Discursul optimist al IAEA nu reuseste sa ascunda rationamentul evident: cheltuielile de intretinere extrem de ridicate si, in multe cazuri, costurile de modernizare in urma tragediei de la Fukushima, alaturi de imposibilitatea de a construi o noua capacitate competitiva in lipsa subventiilor guvernamentale de proportii, submineaza masiv industria energiei nucleare. Asa cum a spus economistul Mark Cooper, energia nucleara trece, in momentul de fata, printr-o faza de „renastere descendenta“.
