Topirea ghetarilor, dezghetul permafrostului din nordul planetei si diminuarea capacitatii de absorbtie a dioxidului de carbon pe care o prezinta padurile si oceanele sunt adevarate „bombe cu ceas” care ar putea accelera schimbarile climatice, avertizeaza oamenii de stiinta.
Concentratia atmosferica de CO2, care a trecut, de la 280 parti per milion (ppm) in urma cu 150 de ani, la 385 ppm in prezent, continua sa creasca.
Chiar si in cazul in care emisiile de CO2 de origine umana s-ar opri complet, concentratia atmosferica de dioxid de carbon s-ar mentine la nivelul actual timp de alte cateva secole.
Astfel, va fi nevoie de cateva zeci de ani pentru a stopa cresterea temperaturilor, in timp ce cresterea nivelului marii se va face pe parcursul mai multor sute de ani.
„Odata inceputa, tranzitia catre o calota groenlandeza mai mica probabil ca nu va mai fi reversibila”, asigura 24 de climatologi intr-un document publicat, saptamana trecuta, de Institutul de Cercetare de la Potsdam, Germania.
Ritmul in care va creste nivelul marii va depinde de viteza cu care se vor topi calotele glaciare din Groenlanda si din Antarctica. Numai topirea calotei din Groenlanda va antrena o crestere medie a nivelului marii cu 7 metri.
Banchiza arctica, ce acopera 15 milioane km2, a inceput sa topeasca in cursul verii si, pentru prima data in 2008, stramtorile de la nord-vest (Canada) si de la nord-est (Siberia) au ramas fara gheata in acelasi timp.
O alta „bomba cu ceas” este reprezentata de „depozitele” de carbon, peste jumatate din emisiile de origine umana fiind absorbite, in prezent, de vegetatie si de oceane. Dar acest sistem de reciclare a devenit din ce in ce mai putin eficient, iar proportia de CO2 din atmosfera a ajuns la 45% in ultimii 50 de ani.
Padurea amazoniana recicleaza, anual, 66 de miliarde de tone de CO2, insa, in 2005, acest plaman al planetei a avut parte de o seceta crunta, care l-a transformat, din depozit, in sursa care emitea carbon. O repetare a acestui episod ar duce la o degradare ireversibila a padurii tropicale, care s-ar transforma in savana.
De asemenea, dezghetul permafrostului din nordul planetei, in care sunt stocate cantitati considerabile de metan, un gaz cu o putere de incalzire de 30 de ori mai mare decat cea a dioxidului de carbon, ar putea antrena o dublare a efectului de sera.
In plus, cresterea temperaturilor si acidifierea oceanelor reduce capacitatea acestora de a retine CO2, in timp ce organismele marine isi pierd capacitatea de a-si mai produce cochilia.
Sursa: Intact News
