Exista o oarecare mandrie a celor care traim in aceste peisaje, ca avem in locurile noastre o biodiversitate mai naturala decat in alte zone ale Europei civilizate. Exista o speranta ca daca vom ajunge parte din Uniunea Europeana, va exista un mecanism functional de protejare a valorilor naturale inca existente pe la noi. A fost o speranta fara fundament. In fiecare zi auzi de defrisarea padurilor batrane chiar si in arii protejate, braconaj la pesti, pasari, mamifere mari, camioane frigorifice pline cu zeci de mii de pasarele impuscate de vanatorii italieni care au venit la masacre organizate pe la noi, auzi de construirea a sute de microhidrocentrale care devasteaza vaile salbatice ale Carpatilor, auzi de miile de eoliene ridicate pe traseul de migratie a pasarilor, auzi de singurul lac termal de la noi care a fost distrus de oameni… indiferent de speciile endemice din acea rezervatie.
Societatea din Romania este Incapabila de a Proteja Naturalul?
La aflarea vestilor despre dezastrul ecosistemului termal de la 1 Mai/ Petea, orice om care are o preocupare fata de Natura, protejarea speciilor, conservarea biodiversitatii… a avut o senzatie de razvratire, ura fata de autoritatile indiferente si incapabile, acele autoritati difuze care sunt in cardasie cu cei care au dus la subminarea acestui ecosistem aparte, protejat pe hartie, dar distrus de facto de agresiunea umana. Cel mai trist este ca se stia ce urmeaza, au fost numeroase articole despre subiect, dar degeaba. Este greu sa inteleaga cineva care are beneficii material/ politice din a nu intelege ce se intampla.
Pe langa aceasta senzatie negativa, exista probabil in majoritatea celor care facem parte din societatea civila interesata de protejarea mediului, o alta senzatie la fel de negativa, privind lipsa de capacitate de mobilizare a societatii civile, care nu a fost in stare sa faca demersurile necesare atunci cand inca lucrurile puteau sa fie remediate. De fapt, te poti intreba, ce putea societatea civila sa faca?
Custodele acestei rezervatii atat de emblematice, un muzeu de stiinte naturale cu oameni de stiinta cu expertiza si dorinta de a proteja acest loc, a facut toate demersurile posibile, dar a fost lasat de izbeliste de toti, si ca lucrurile sa fie si mai aberante, ajunge sa fie amendat de autoritati… Strigator la cer, sau ce?
Ce se poate intampla cu valorile naturale din locuri mai putin cunoscute, in locuri populate de comunitati mai putin intelectualizate, locuri mai putin emblematice si avand custozi interesati doar de propria lor afacere, spre exemplu extragerea de masa lemnoasa sau impuscarea animalelor din placere? Ce se intampla cu impactul miilor de eoliene, a sutelor de microhidrocentrale cu care peisajele naturale, ariile protejate/ siturile Natura 2000 sunt distruse?
Daca de la autoritatile depasite de situatie nu te poti astepta la actiuni eficiente de conservare a diversitatii biologice, iar societatea civila este prea dispersa si fara capacitate de coalizare adecvata pentru a face subiectele de conservare a valorilor naturale sa apara pe agenda publica… atunci ce urmeaza? Fiecare se zbate eventual pentru “locul lui”, mica balta sau padurice, sperand sa nu ii vina momentul… cand nimeni nu mai poate ajuta.
Daca nu se va schimba ceva profund in cei care fac parte din anemica societate civila de mediu de pe la noi, este previzibil cam care va fi cursul evenimentelor. Daca nu vom depasi faza coalitiilor in care exista doar o bataie pentru putere peste o groapa de gunoi fumeganda, daca nu vom avea abilitatea de a gasi cai de cooperare functionala cu alte structuri existente… este doar o chestiune de timp ca zonele care au valori naturale, sa fie distruse, rand pe rand. A lupta pentru o oarecare arie, contra unei oarecare microhidrocentrale pe o oarecare vale, este o lupta fara sanse de reusita pentru a proteja biodiversitatea acestei tari. Daca nu vom avea capacitatea de a interveni la momentul oportun in timpul dezvoltarii marilor strategii, de la strategia energetica la cele referitoare la transporturi, silvicultura samd, ramane doar lupta cu locale mori de vant, in care chiar si reusita este lipsita de valoare… daca vezi ce se intampla in restul peisajului.
Este nevoie de un nou concept de actiune a societatii civile interesate de protejarea naturalului. Nu ceva bazat doar pe proiecte locale care absorb energia atat de necesara in locurile strategice vitale, ci construirea unui mecanism apt sa aduca schimbare in abordarile strategice. Tu vezi resursele umane necesare? Tu vezi dorinta de cooperare? Ce rezulta de aici? Ca este previzibil cursul evenimentelor, asa cum era previzibil la ecosistemul termal…
AUTOR: © dr. Peter Lengyel