Spatiul, ultima pubela

space-debris
Deseurile din spatiu ar putea bloca lumina solara.

Pe masura ce explorarea spatiului extraterestru a devenit o activitate la ordinea zilei, de la descoperirea razelor cosmice in 1912 cu ajutorul unui balon, pana la turismul spatial, inaugurat in 2001, sau prima lansare a unui nanosatelit romanesc, ecologia intergalactica a fost si a ramas un subiect pe cat de fierbinte, pe atat de controversat.

Cantitatea de gunoi pe care o producem, estimata pentru prima oara in 1957 de Hans Pettersson, prin masurari optice, la 14.300.000 de tone pe an, a evoluat alarmant conform unui studiu coordonat de NASA anul trecut.

De la inceputul Erei Spatiale au avut loc peste 5.000 de misiuni care au produs diferite gunoaie, de la unelte folosite la repararea Statiei Spatiale Internationale pana la sateliti gen Envisat, ale carui 8 tone de hardware in valoare de 2.9 miliarde de dolari, punand in pericol atmosfera terestra pentru aproape 150 de ani.

Specialistii impart in doua tipurile de gunoi care fie pun in pericol satelitii aflati pe orbita, fie pot oricand sa intre pe o traiectorie de coliziune cu pamantul: resturile produse in mod natural de comete sau asteroizi si cele generate de om, cele din urma incluzand sateliti, resturi menajere, scule uitate in spatiu si diferite alte obiecte lansate in afara atmosferei. Evolutia in timp a deseurilor spatiale respecta sindromul Kessler, conform caruia fiecare coliziune, oricat de mica, genereaza un efect in lant care ar impiedica, pe termen lung, explorarea spatiului sau lansarea de noi sateliti.

Prezenta gunoiului in spatiu influenteaza observarile astronomice prin adaugarea de artefacte pe imagini sau obturarea teleobiectivelor prezente pe pamant sau pe satelitii specializati in scanarea continua a cerului, cum ar fi Hubble sau mai recent-lansatul telescop Stereo, specializat in 3D.

Solutii pentru evitarea gunoiului cosmic, strat care circula constant in jurul planetei cu aproximativ 30.000 de km/ora, au fost mentionate inca din 1946, cand a fost imaginat primul compozit care sa protejeze modulele spatiale de impactul cu micrometeoriti. Astazi, cele mai noi materiale inginerite cu ajutorul celor de la 3M se bazeaza pe un aliaj compus din kevlar si nextel, rezultatul fiind mai usor de 2.5 ori decat foliile de aluminiu folosite pana acum si eficient in cazul particulelor mai mici de 1 cm.

Desi nu exista inca un acord international referitor la minimizarea producerii de gunoi, exista cateva metode de ecologizare a spatiului pe care-l poluam, majoritatea experimentale.

Una dintre ele, testata deja in cazul satelitului francez Spot-1, consta in scoaterea fortata de pe orbita a echipamentelor nefolosite, timpul petrecut de acestea in spatiu fiind redus de la 200 de ani la 15. Operatiunea se poate realiza, teoretic, cu ajutorul unei maturoi laser, studiat in cadrul proiectului Orion, dar niciodata folosit altfel decat ca un instrument de masura, legislatia internationala interzicand plasarea de lasere atat de puternice in traseul zborurilor cosmice.

O alta metoda, propusa de Agentia Spatiala Germana, consta in construirea unui scut, NEOShield, care ar putea influenta gunoiul modificandu-i orbita cu ajutorul unei explozii nucleare sau a unui lat electromagnetic. Solutie nu tocmai practica avand in vedere ca exploziile ar influenta instrumentele de masura pe care le folosim in spatiu si ar produce si mai multa mizerie, respectand efectul Kessler.
Centrul Spatial Elvetian a propus recent o alta metoda de a face curat in afara pamantului, cu ajutorul unor masinarii specializate pe recuperarea de echipamente mai mari de 10 cm scapate de sub control. In cadrul programului CleanSpaceOne, gunoieri intergalactici complet robotizati vaneaza resturi, cu 28.000 de km/ora, la o altitudine de pana in 800 km, deviindu-le traiectoria si indreptandu-le catre diferite adrese, unde le dezintegreaza fara drept de apel. Proiectul va deveni operational in cativa ani datorita unui buget de 10 milioane de franci elvetieni si parteneriatelor strategice cu NASA.

ElectroDynamic Debris Eliminator este o alta solutie, propusa de o companie privata din Carolina de Sud si sustinuta de DARPA. Conform estimarilor, pana in 2030, nave specializate pe igienizarea spatiului ar putea sa curete spatiul cu o rata de pana la 50 de obiecte pe an, incepand cu resturi de racheta si terminand cu bucati mai mici pe care le-ar pulveriza si cu ajutorul laserelor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *