Cantitatea de dioxid de carbon din atmosfera creste intr-un ritm mult mai rapid decat se considera pana in prezent, se arata intr-un nou studiu publicat de o echipa ce reuneste specialisti din mai multe tari. De vina este, in primul rand, dezvoltarea economica fara precedent a unor tari, dar si faptul ca marile, oceanele si padurile si-au pierdut mare parte din capacitatea de absorbtie a dioxidului de carbon.
Conform unui studiu de ultima ora, publicat in „Proceedings of the National Academy of Science” (jurnalul oficial al National Academy of Science din SUA), cantitatea de dioxid de carbon din atmosfera terestra a crescut cu 35% de la inceputul anilor „90 si pana in perioada 2000-2006. In acest rastimp, ea a trecut de la sapte la zece miliarde de tone de gaz cu efect de sera pe an.
Acest ritm al acumularii nocivului dioxid de carbon a depasit cele mai sumbre previziuni ale specialistilor, care trag un nou semnal de alarma referitor la impactul negativ al acestei stari de fapt asupra schimbarilor climatice care creeaza, la randul lor, probleme social-economice la nivel mondial.
Cea mai mare responsabilitate o poarta tarile intens industrializate, cunoscute poluatoare, dar si cele cu economie emergenta, cum este cazul Chinei. „Carbunele a luat locul gazului natural in multe tari, iar acest fenomen contribuie la cresterea ritmului de otravire a mediului”, arata Corinne Le Quere, cercetatoare la Universitatea East Anglia din Marea Britanie, totodata coautoare a studiului.
Oceanele, mai acide
De asemenea, cercetarile mai demonstreaza ca marile si oceanele isi pierd treptat capacitatea de a absorbi dioxidul de carbon. Specialistii au efectuat peste 90.000 de masuratori in zona cuprinsa intre Caraibe si Marea Britanie si au constatat ca, in perioada 2002-2005, partea nordica a Oceanului Atlantic a absorbit o cantitate de gaz nociv cu 50% mai mica decat cea de la mijlocul anilor „90.
Studii precedente de specialitate au pus in evidenta o crestere a aciditatii oceanelor, cauzata de acelasi dioxid de carbon atmosferic, care, treptat, va duce la o suprasaturare in carbon si distrugerea biodiversitatii oceanului planetar. Nici padurile nu mai au aceeasi capacitate de absorbtie a „deseurilor” atmosferice, fiind afectate de perioadele de seceta prelungite, deci, implicit, de lipsa apei. Masuratorile arata o scadere dramatica a puterilor de absorbtie.
