Polenul produs intr-un stup de albine constituie sursa in care jurul caruia se invarte viata albinelor. Nu exista comparatie intre polenul uscat si cel crud. Ccel din urma contine o mare varietate de vitamine, enzime si microelemente pe care nu le gasim in nici un alt produs natural. In polenul crud se gaseste o paleta foarte larga de vitamine, atat liposolubile cat si hidrosolubile.
Descoperit in martie 1992, de Patrice Percie du Sert, inginer agricol si apicultor pasionat din Franta, polenul crud a ajuns astazi unul dintre cele mai apreciate produse apicole. Si aceasta datorita efectelor sale miraculoase asupra sanatatii organismului uman, multe dintre acestea prezentate in cartea „Ces pollens qui soignent” („Aceste polenuri care vindeca”), o adevarata enciclopedie care acopera 14 ani de cercetari si studii ale lui Patrice Percie du Sert. De altfel, acesta coordoneaza astazi un lant intreg de laboratoare care studiaza polenul crud si efectele sale vindecatoare si totul datorita faptului ca acest produs apicol contine o mare varietate de vitamine, enzime si microelemente dificil de gasit intr-un alt produs natural.
Sursa vietii in stupul de albine
Pentru a intelege de ce polenul din stup este atat de important, Patrice Percie du Sert a cercetat mai intai scopul pentru care albinele il recolteaza. El a observat ca polenul este pentru micilie lucratoare sursa principala de de hrana, de proteine, de vitamine, minerale si alti micronutrienti. Mai mult, vigoarea familiei de albine, cat si capacitatea de aparare, prin taria veninului lor, depind de calitatea acestui polen recoltat. Foarte important este polenul de calitate si pentru matca si larvele tinere, ridicand valoarea nutritiva a laptisorului de matca. Trantorii consuma si ei mult polen, ceea ce le confera putere si fecunditate pentru mostenitori sanatosi si puternici. Asadar, polenul produs intr-un stup de albine constituie sursa in care jurul caruia se invarte viata acestor fiinte.
Trei sute de flori pentru o granula de polen
Toata lumea a vazut, macar o data in viata, ca mijlocul florilor este presarat cu o pulbere fina, de culoare galbena, dispus pe stamine. Aceasta pulbere este polenul floral, adica celulele masculine ale plantelor. Aceste celule constituie obiectul muncii albinelor care parcurg mii de kilometri pentru a-l culege de pe flori. Dupa ce aduc la stup polenul floral carat in saculeti dispusi pe piciorusele din spate, albinele il amesteca in gura cu miere, nectar si secretii proprii. Ele regurgiteaza de mai multe ori pasta pana formeaza niste granule colorate, adica ceea ce se numeste polenul apicol crud. Pentru o singura granula de polen, o albina este nevoita sa recolteze polenul floral de pe 300 de flori. Iar compozitia si propietatile polenului apicol depinde de tipurile, genul si special de flori vizitate de albine si de momentul recoltarii. Pentru ca, in polenul apicol se trasfera si propietatile terapeutice ale plantelor medicinale, foarte multe dintre ele fiind vizitate de albine.
Multi intreaba daca exista hormoni in polen? Ei bine, raspunsul simplu este nu. Vegetalele nu produc si nu contin hormoni, in intelesul biologiei umane. Ele au, in schimb, niste substante numite auxine, care tin sub control cresterea plantelor. Auxinele se gasesc, de regula, in partile lor tinere, in seminte si in polen. Sunt substante care pentru om contribuie la reglarea unor functii fiziologice. Un exemplu simplu: la administrare de durata, parul corporal se diminueaza la femei si se fortifica la barbati, iar parul capilar se infrumuseteaza la ambele sexe.
Polen crud, polen uscat
Ceea ce cunoastem noi ca polen este cel care se vinde sub forma uscata, cu un gust neatragator si consistenta nisipoasa. Polenul adevarat insa este un adevarat regal de de gusturi, mirosuri si culori care ne aduc in minte imaginea unui camp cu flori. Practic, nu exista comparatie intre polenul uscat si cel crud. Cel din urma contine o mare varietate de vitamine, enzime si microelemente pe care nu le gasim in nici un alt produs natural. Mai mult, polenul crud este un probiotic vegetal. Cercetarile microbiologice de laborator din ultimii ani au dezvaluit un important continut in lactobacili (bacterii capabile sa transforme zaharurile in acid lactic) si bifidobacterii, a caror provenienta se afla in stomacul albinelor. Toate acestea sunt folositoare tubului nostru digestiv, unde polenul crud poate reface flora obisnuita. Prin continutul sau de lactobacili naturali dezvoltati, polenul crud apicol se poate lua la intrecere cu iaurtul. In urma experimentelor din laboratoarele sale, Patrice du Sert a demonstrat ca prezenta lactobacililor naturali din polen realizeaza si o inhibitie directa asupra germenilor patogeni din tubul digestiv. In plus, polenul crud contine cateva tipuri de drojdii care, la nivelul intestinelor, ne protejeaza contra instalarii unor micoze. Polenul uscat nu exercita aceste actiuni. Toate aceste micro-organisme benefice sunt distruse atunci cand polenul este incalzit peste 40 grade Celsius, pentru uscare. In schimb, daca este pastrat crud, la congelator, ele raman intr-o stare latenta, iar la decongelare redevin active.
Paleta de vitamine din polenul crud
In polenul crud se gaseste o paleta foarte larga de vitamine, atat liposolubile – A (si provitamina A), D, E, F -, cat si hidrosolubile – C, P (rutin), acid folic, B1, B2, B3 (PP), B5, B6, B8 (H). Interesant este ca unele dintre aceste vitamine se gasesc in cantitati atat de mari, incat 30 g polen asigura integral doza zilnica recomandata. Dar sa le luam pe rand.
Vitamina A este cunoscuta ca vitamina necesara pentru o vedere buna, dar si pentru regenerarea ficatului. In polenul poliflor se gasesc mari cantitati de provitamina A, iar in unele sortimente, cum este cea de salcam galben, chiar de 20 de ori mai mult decat in morcovi.
Vitamina E sau Tocoferolul, a carui denumire vine din grecescul „tokos” care inseamna „a naste”, este considerata vitamina fertilitatii.
Vitamina P (rutin) intretine nutritia peretilor tuturor vaselor de sange, in special a capilarelor, fiind si antitrombotica, adica impiedica formarea de cheaguri de sange. Vitamina P previne previne hemoragiile, cu deosebire cele cerebrale si retiniene, mentinand metabolismul oxidativ al tesutului nervos.
Biotina are un rol cheie in metabolismul proteinelor, glucidelor si lipidelor, precum si in procesele de eliminare a bioxidului de carbon din celulele organismului.
Vitamina B3 (niacina) se gaseste si ea in cantitati importante in polenul crud. Intre altele, ea este implicata in protectia impotriva mutatiilor genetice, fiind utila in preventia cancerului.
Vitamina B1 este prezenta si ea in cantitati mari in polenul crud. Aceasta vitamina se pierde foarte mult din organism de cei care mananca foarte mult zahar rafinat, zahar prezent de altfel in mai toate produsele procesate de pe piata, incepind cu painea, mustar, mazare la cutie, cipsuri, sosuri etc. Carenta de vitamina B1 afecteaza sever sistemul nervos. Ceea ce este una dintre explicatiile pentru tulburarile de comportament de la copii si adolescenti, astazi mari consumatori de dulciuri si sucuri cu mari cantitati de zahar rafinat in ele.
Vitamina B9 (acidul folic), de asemenea bine reprezentata in polen, protejeaza impotriva anemiei, trombocitopeniei, dar si altor anormalitati sanguine.
Vitamina C din polenul crud poate acoperi cu succes cea mai mare parte din necesarul zilnic.
Vitamina D se gaseste mai putin in polenul crud, dar cantitatea existenta joaca un rol important in producerea ei de catre organism, prin stimularea activitatii enzimatice.
In mod indirect, polenul favorizeaza normalizarea nivelului sanguin de vitamina K antihemoragica, care este produsa in corp de catre flora intestinala. Polenul normalizeaza flora prin lactobacili si o hraneste prin nutrienti.
Vitamine naturale versus vitamine sintetice
Alimentatia omului modern este sub semnul zaharului rafinat, al aditivilor alimentari sintetici, a chimizarii excesive a agriculturii si consumurilor exagerate de alcool, tutun, antibiotice sau alte medicamente sintetice. Toate acestea duc la carentele vitaminice multiple. Multi dintre noi incercam sa compensam aceste carente cu vitamine sau polivitamine sintetice cumparate de la farmacii sau magazine naturiste. Insa cine poate spune cu exactitate ce vitamine ne lipsesc din corp, care sunt in cantitati suficiente sau insuficiente?
Cine poate calcula exact necesarul fiecarui organism, cine poate spune cat se absorb vitaminele de sinteza si cat de bine sunt ele utilizate de organism? Un exemplu in extremis asupra eficientei vitaminelor sintetice administrate pe o lunga durata de timp il constituie copiii supra-ponderali. Datorita hipervitaminizarii la care au fost expusi de medici si parinti, sistemul lor a fost dat peste cap iar efectele sunt catastrofale in unele cazuri.
Aceste argumente vin in favoarea polenului crud, un polivitaminizant natural, din care corpul isi extrage armonios ce si cat are nevoie. Vom continua in numarul viitor sa vorbim despre polenul crud si efectele sale binefacatoare asupra sanatatii organismului.
Eugeniu RADULESCU, Manuela ANDREI,
www.bioenergoterapia.ro
