Studiu: Politici in domeniul energiei electrice din resurse regenerabile – Riscuri asupra protectiei mediului si dezvoltarii sustenabile

0
79

Institutul Ordoliberal & Asociatia Romana de Mediu: Politici in domeniul energiei electrice din resurse regenerabile – Riscuri asupra protectiei mediului si dezvoltarii sustenabile –

Autori: dl. Valentin M. Ionescu, Institutului Ordoliberal si dl. Ioan Gherghes, presedintele executiv al Asociatiei Romane de Mediu

Reglementarea interventiei statului in sectorul energiei electrice produse din surse regenerabile, aduce nu numai externalitati pozitive, ci si externalitati negative, precum deteriorarea sau distrugerea mediului, afectarea biodiversitatii, pierderea de locuri de munca.

In documentul de fata se face un scurt studiu empiric al instrumentelor/ schemelor de interventie ale statului pe piata energiei din resurse regenerabile. Acest lucru permite cuantificarea efectelor pe care aceste scheme de interventie le produc prin studii viitoare extinse. De asemenea, documentul de fata prezinta problemele existente in legislatia de mediu si care, dupa cum vom vedea, constituie sursa principala a externalitatilor negative in piata energiei electrice produsa din surse regenerabile. Pe de alta parte, documentul arata ca fara studii econometrice, nu se poate demonstra impactul economic al utilizarii energiei din surse regenerabile, cu avantaje si dezavantaje. Adica, beneficiul social net nu este calculat. Piata energiei din resurse regenerabile se concentreaza asupra producatorilor si furnizorilor, dar nu si asupra consumatorilor. Pretul energiei produsa din surse regenerabile este ridicat si este suportat in exclusivitate de consumator. Aceasta situatie este rezultatul reglementarilor de tip interventionist, prin care se incearca modificarea balantei intre energia produsa din combustibili fosili cu cea produsa din surse regenerabile in structura consumului final brut. Desi, dezvoltarea pietei energiei din surse regenerabile nu este un lucru rau per se, trebuie masurat pana unde se poate intinde interventia statului si care este continutul acestei interventii, astfel incat sa nu se inregistreze costuri sociale mai mari decat beneficiile.

           

I. Context politic

Expansiunea productiei de energie din resurse regenerabila constituie unul dintre obiectivele Uniunii Europene de aproape 10 ani, in scopul reducerii dependentei de importul combustibililor fosili si diminuarii emisiilor de CO2. Impulsul politic dat dezvoltarii pietei energiei din surse regenerabile tine insa si de un interes economic, adica de stimularea cercetarii in noi tehnologii, a investitiilor productive, la care se adauga o posibila intarire a coeziunii sociale. Cea din urma este insa vizibila in tari cu potential industrial si in mica masura in tarile care importa tehnologii, cum este Romania. Interventia industriala insa produce schimbari in mediu, cu riscuri ce se cuantifica diferit in functie de modalitatea de realizare a ei.

Tinand cont de considerentele de mai sus, Consiliul European a emis Directiva 2001/77/CE privind promovarea electricitatii produse din surse de energie regenerabile pe piata interna a electricitatii.

Directiva 2001/77/CE este rezultatul unui proces de politici al Comisiei Europene care a fost initiat in anul 1997, la care se adauga Rezolutia Parlamentului European din 17 iunie 1998 privind electricitatea produsa din surse de energie regenerabile, Conventia – Cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice, adoptata la New York la 9 mai 1992 si Protocolul de la Kyoto (1997).

Directiva 2001/77/CE a constituit punctul de pornire ce a permis statelor membre UE sa-si construiasca o piata locala a energiei din resurse regenerabile, precum si o piata comuna europeana care sa faciliteze comertul cu „energie verde”, in baza unor certificate de origine. De asemenea s-a fixat o tinta a energiei verzi consumate in consumul total brut de energie care trebuia atinsa in anul 2010.

 

Romania si-a adaptat legislatia interna inca din anul 2003, iar o piata a certificatelor verzi s-a format in anul urmator (HG nr.1892/2004). Legislatia nationala a evoluat prin adoptarea Legii nr.220/2008 care reglementeaza mecanisme de interventie directa pentru promovarea energiei produsa din surse regenerabile.

Urmarind consolidarea pietei europene a energiei verzi si protectia mediului, Consiliul European a aprobat Directiva 28 in anul 2009 (2009/28/CE) care se axeaza pe instrumente directe si indirecte de interventie, astfel incat in fiecare tara membra sa se ajunga la o pondere a energiei din surse regenerabile in medie de 20% din consumul final brut total de energie in anul 2020. Aceasta tinta a fost fixata in Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2006 intitulata „Un plan de actiune privind eficienta energetica: realizarea potentialului”, aprobata de Consiliul European din martie 2007 si de Parlamentul European prin rezolutia sa din 31 ianuarie 2008 privind planul de actiune al Comisiei. Tinta de 20% desi pare ambitioasa se afla sub valorile pe care le intalnim in SUA in 29 de state care au acceptat piata certificatelor de energie regenerabila (Renewable Energy Certificates).

Impactul utilizarii energiei regenerabile asupra mediului nu a fost cuantificat. Exista studii econometrice care se concentreaza asupra masurarii efectelelor utilizarii unor instrumente financiare directe pentru stimularea pietei energiei din surse regenerabile.

 

 

            II. Context Institutional[1]

            Instrumentele de politica interna adoptate in Romania (legi, hotarari ale guvernului si planuri nationale) dirijeaza in mod direct dezvoltarea productiei de energie din surse regenerabile, in functie de natura resursei regenerabile care este exploatata si capacitatea de productie instalata. Astfel, art. 3 din Legea nr.220/2008 stabileste ca sistemul de promovare a energiei electrice produse din surse regenerabile de energie se aplica pentru energia electrica livrata la consumatori si produsa in centrale hidro cu putere de cel mult 10 MW, la care se adauga energia eoliana, solara, geotermala, biomasa, biolichide, biogaz, gaz de fermentare a deseurilor, pentru care nu exista limita superioara de capacitate. Deci, pe segmentul hidro marile centrale sunt excluse, desi utilizeaza o sursa regenerabila. Ingustarea sferei de cuprindere a operatorilor din sectorul hidro favorizeaza investitiile in energie eoliana, solara, biomasa, biogaz, avand totodata rolul de a extinde reteua de centrale hidro mici pentru a exploata potentialul hidroenergetic in zona de deal si munte. Nu intra in ecuatie microcentralele si picocentralele hidraulice (5 – 100 kW), intrucat acestea nu pot furniza energie la sistemul national de transport.  Prin urmare legislatia romana favorizeaza in mod direct productia de energie din surse regenerabile de capacitate mica in cazul hidro, iar pentru restul resurselor nu exista restrictii de capacitate. Acest aspect influenteaza investitiile care sunt mici pe segmentul hidro si nelimitate in celelalte cazuri.

Expansiunea diferitelor tehnologii in raport cu sursa utilizata produce impact diferit asupra mediului. Daca energia solara nu ridica mari probleme de mediu, are in compensare un pret ridicat de realizare si amortizare. Energiile obtinute din alte surse au un pret mai scazut, dar impactul asupra mediului este mai mare.

Asadar, constructia pietei energiei din resurse regenerabile trebuie sa in ecuatie nu numai sursa exploatabila, ci si externalitatile ce decurg din tehnologia utilizata, modul de realizare a investitiei (amplasament, proceduri de interventie) si cum va functiona in viitor (impact social si economic). Totodata, gradul de liberalizare a pietei produce efectele sale. Liberalizarea creeaza competitie, stimuleaza investitiile de un anumit tip, in detrimentul altora si aduce beneficii in piata interna sau externa. De pilda, liberalizarea pietelor energiei  permite exportul de electricitate verde. Asta inseamna ca cetatenii si companiile dintr-o tara contribuie financiar la dezvoltarea productiei de energie verde care provine dintr-o alta tara si implicit la locuri de munca si la sectorul de cercetare-dezvoltare si industrie energetica, daca dispune de aceasta forta. In acelasi timp, instrumentele directe si indirecte de interventie pe care fiecare tara are libertatea de a le adopta pentru piata interna a energiei verzi, influenteaza investiiile si protectia mediului la o scara extinsa sau limitata.

Statele membre pot introduce instrumente directe de interventie de natura financiara, precum subventii, imprumuturi, certificate verzi, „feed in tariffs” (sistemul de preturi fixe/pret stabil pentru RES). Exista, de asemenea, instrumente directe nefinanciare, cum sunt mecanismul cotelor obligatorii in productie, mecanismul cotelor obligatorii in consum. Pot fi utilizate si mecanismele indirecte de interventie care se refera la certificare si standardizare de tehnologii, educatie si informare[2].

2.1.Piata interna din Romania:

Conform datelor publicate de ANRE[3] in raportul sau din 2010, exista 65 de producatori licentiati in energie din surse regenerabile, dintre care 32 in hidro, 28 in  energie eoliana, 3 utilizeaza biomasa si unul utilizeaza energie fotovoltaica, cu o capacitate instalata de 520,4 MW. Acesti operatori economic au produs 20,264 TWh, ceea ce inseamna 35,24% in totalul consumului brut de energie electrica al Romaniei.

In anul 2012 se preconizeaza ca puterea instalata sa depaseasca 2000 MW, din care aprox.1400 MW in energie eoliana.

           

Potentialul de exploatare anual pentru energia regenerabila a Romaniei se prezinta astfel:

– Energie solara – 1,2 TWh energie electrica si 60 PJ (16,7 TWh) energie termica;

– Energie eoliana – 23 TWh energie electrica;

– Energie hidro – 36 TWh energie electrica;

– Energie geotermala – 7 PJ (1,9 TWh) energie electrica

– Biomasa si biogaz – 318 PJ (88,3 TWh) energie termala.

 

            Potentialul de exploatare anual cel mai ridicat exista la biomasa, dublul fata de celelalte, urmat de energie hidro (impreuna cu ceea ce se exploateaza in prezent prin puterile instalate) energie eoliana si energie solara.

 

Cele mai multe investitii se realizeaza in energie eoliana si hidro, iar cele mai putine in energie solara si biomasa. Cea mai buna Rata Interna de Rentabilitate se inregistreaza la biomasa, gaz ferment si energie solara. Costurile unitare actualizate/cheltuieli specifice actualizate (CUA/Cs) cele mai mari se inregistreaza la energie solara si hidro.

 

            Datele sunt prezentate in tabelul de mai jos[4]:

 

 

Luand in considerare raportul dintre veniturile totale actualizate si cheltuielile totale actualizate, intr-o investitie cei mai importanti indicatori sunt Rata Interna de Rentabilitate (RRI) si Rentabilitatea investitiei/Return on Investment – ROI, dar cel din urma nu apare in tabelul de mai sus. RRI cel mai bun se inregistreaza la energie solara, unde costul unitar actualizat este cel mai ridicat, urmat de gaz ferment si biomasa, adica in sursele regenerabile unde s-a investit cel mai putin. Cel mai scazut RRI apare la centralele hidro vechi, pentru ca acestea nu sunt retehnologizate si nici incluse in schema de suport/”schema de promovare” reglementata prin Legea nr.220/2008. Prin urmare, valoarea RRI este influentata de schema de suport reglementata. Nu stim insa care ar fi influenta tehnologiilor utilizate in lipsa interventiei statului.

           

 

            2.2.Scheme de suport

            Piata energiei din surse regenerabile (E-RES) este sustinta in Romania prin interventionism direct pe latura ofertei. Statul nu finanteaza aceasta piata. Toate costurile sunt transferate la consumator, avand in vedere ca furnizorii sunt obligati sa cumpere o cota de energie produsa. Acesti furnizori vor transfera costul catre distribuitori si in final ajunge la consumatori. Prin urmare, interventionismul de stat se reflecta in cadrul de reglementare. Acesta nu se incadreaza in formele uzuale de ajutor de stat, pentru ca nu implica bani publici, desi concurenta este distorsionata, intrucat unii producatori sunt favorizati in detrimentul altora. Acest tip de interventionism care combina stimulentul pe latura ofertei si constrangerea pe latura cererii se aplica in toate celelalte state ale Uniunii Europene, doar ca difera instrumentele financiare. Un mecanism similar cu cel din Romania este utilizat in Italia, UK, Polonia, Suedia, Belgia. Majoritatea statelor UE au adoptat mecanismul „feed in tariffs” (sistemul de preturi fixe/pret stabil pentru RES).

            Pentru a favoriza expansiunea productiei de energie din surse regenerabile, Romania aplica un mecanism bazat pe cote obligatorii de achizitie a certificatelor verzi (instrument financiar), care inseamna implicit si consum de energie din surse regenerabile, conform Legii nr.220/2008 si OUG nr.88/2011.

Potrivit art.4 alin.7 si 8 din Legea nr.220/2008, modificata, ANRE stabileste metodologia si fixeaza cotele anuale obligatorii consum de energie din surse regenerabile. Din productia totala de energie electrica din surse regenerabile, aprox. 37% se tranzactioneaza la pret reglementat de ANRE prin Ordinul nr. 44/2007, iar restul de 63% se vinde pe piata concurentiala. In anul 2010, din productia vanduta in baza cotelor obligatorii 40,3 % o reprezinta energia hidroelectrica, 43,2 % energia electrica produsa utilizand energia vantului, 16,6% energia electrica produsa utilizand energia din biomasa si 0,001% o reprezinta energia fotovoltaica. Este posibil ca in 2011 energia eoliana sa fi depasit energia hidro, in raport cu capacitatea instalata, dar nu avem inca date centralizate.

 

Schema de suport prin care se vand certificate verzi se prezinta astfel:

 

 

In conformitate cu dispozitiile art. 6 alin.2 din Legea nr.220/2008, modificata, producatorii de energie din surse regenerabile primesc de la Operatorul de Transport si de Sistem un numar de certificate verzi. Aceste certificat verzi sunt titluri negociabile ce atesta producerea unei cantitati de 1 MWh energie electrica din surse regenerabile. Certificatul se poate vinde distinct de cantitatea de energie electrica pe care acesta o reprezinta pe piata OPCOM.

Valoarea de tranzactionare a certificatelor verzi  se incadreaza intr-o banda cuprinsa intre 27Euro/certificat si 55 Euro/certificat. Certificatele verzi se indexeaza anual de ANRE la valoarea de tranzactionare, conform indicelui mediu anual de inflatie pentru anul precedent.

Pretul certificatului trebuie sa acopere diferenta dintre costul producerii si pretul pietei, ceea ce inseamna ca prin acest sistem se ofera productorilor posibilitatea de a obtine un profit marginal peste costul marginal. In caz contrar, productia nu ar mai fi rentabila. Problema este insa ca, certificatele verzi se emit pentru o perioada de timp limitata, care merge pana la 15 ani. Asta inseamna ca daca in acest interval nu se recupereaza investitia, iar producatorii nu isi reduc costurile, exploatarea poate deveni nerentabila. In acest caz, este posibil ca producatorii sa exercite presiuni asupra statului sa prelungeasca termenul de acordare a certificatelor verzi sau sa schimbe mecanismul cu „feed in tariffs” care stimuleaza oferta mai puternic decat cel bazat pe cote obligatorii., intrucat acesta din urma stabileste un pret fix de achizitie in functie de energia utilizata si cantitatea produsa.

 

Sursa: ANRE si Legea nr.220/2008

Comparatie intre mecanismul cotelor obligatorii si mecanismul feed in tariffs

 

mecanismul cotelor obligatorii

mecanismul feed in tariffs

 

  • Instrument bazat pe cantitatea produsa si livrata
  • Pret minim pentru protectia producatorilor si pret maxim pentru protectia consumatorilor, desi in Romania s-a aplicat pret maxim la certificatele verzi;
  • parte din energie este vanduta pe piata reglementata, alta pe piata libera;
  • Prin sistemul de cote si certificate, se stimuleaza cantitatea de energie;
  • Sistemul de cote si de certificate stimuleaza investitiile in tehnologii mai inalte comparativ cu feed in tariff daca sistemul cotelor se mentine o perioada mai mare de timp;
  • Sistemul cotelor obligatorii influenteaza investitiile;
  • Favorizeaza producatorii in primii ani de exploatare si consumatorii dupa expirarea perioadei de acordare a certificatelor verzi ;
  • Competitie limitata la productia vanduta pe piata libera;
  • Nu protejeaza investitiile pe termen lung, ci le ofera competitie dupa trecerea termenului de acordare a certificatelor;
  • Intrucat sistemul cotelor obligatorii  exista pentur o perioada limitata de timp, sunt incurajate investitiile in capacitati de productie mici

 

 

 

  • Instrument bazat pe un pret fix
  • Stimuleaza oferta in mai mare masura decat mecanismul cotelor, intrucat pretul de achizitie este fix in fucntie de sursa regenerabila utilizata si cantitatea produsa;
  • Daca pretul fix este scazut sau mediu poate stimula utilizarea unor tehnologii medii, tinand cont de pretul de cost. Daca Pretul fix se stabileste diferentiat, in raport cu sursa regenerabila, atunci dispar barierele tehnologice;
  • Pretul fix elimina competitia, dirijismul fiind mai puternic;
  • Incurajeaza contractele pe termen lung, pentru a proteja investiiile;
  • Preturile fixe influenteaza investitiile

 

 

Nu exista nici un studiu care sa arate daca un sistem de finantare are un avantaj mai mare comparativ cu celalalt. De aceea credem ca trebuie realizat o modelare bazata pe evaluarea ciclului de viata Input- Output (Economic Input-Output Life Cycle Assessment – EIO-LCA) sau modelul hibrid Input – Output care combina EIO-LCA cu factorii de mediu. In acest mod decizia politica are mai mult sens, intrucat se iau in calcul aspectele de mediu, astfel incat costurile si beneficiile sa nu fie accidentale.

 

 

 

2.3. Directionarea investitiilor

Potrivit art.3 din Legea nr.220/2008, modificata, schema de suport bazata pe certificate verzi cuprinde:

a) energie hidraulica utilizata in centrale cu o putere instalata de cel mult 10 MW;

b) energie eoliana;

c) energie solara;

d) energie geotermala;

e) biomasa;

f) biolichide;

g) biogaz.

 

Dupa cum precizam in partea introductiva, centralele hidro cu capacitate instalata de productie peste 10 MW nu sunt incluse in schema de suport, denumita legal „schema de promovare”. Excluderea centralelor hidro cu capacitate instalata mai mare de 10 MW tine de interesul statului de a dezvolta tehnologii in productia de energie utilizandu-se celelalte surse regenerabile, unde nu s-au fixat limite superioare de capacitate instalata, precum si de a evita probabil „canibalizarea” acestor investitii sau cel putin cele din hidro de pana la 10MW care nu port concura cu marii producatori. Limitarea sferei de cuprindere in „schema de promovare” combinata cu mecanismul de cote obligatorii genereaza insa costuri si benefcii care nu cred au fost calculate.

Vom enumera cateva:

  • Excluderea capacitatilor hidro de peste 10 MW combinata cu termenul de acordare a certificatelor verzi nu permite reechiparea marilor centrale detinute inca de stat, afectate si asa de contracte privilegiate incheiate cu diversi furnizori;
  • Excluderea capacitatilor hidro de peste 10MW combinata cu termenul de acordare a certificatelor verzi nu permite investitii noi in capacitati hidro mai mari, care ar scoate din piata capacitatile hidro mici de pana la 10MW;
  • Favorizarea constructiei capacitatilor hidro de pana la 10MW creeaza probleme mari de mediu, asa cum se intampla pe raul Capra, din Muntii Fagaras, unde se incalca legislatia de mediu;
  • Introducerea in schema de suport a capacitatilor hidro de peste 10MW combinata cu termenul de acordare a certificatelor verzi nu mai poate afecta investitiile in energie eoliana, unde se va ajunge in curand la o saturatie in ceea ce priveste capacitatea instalata, desi aceasta va ramane sub potential. De asemenea, nu cred ca vor fi afectate semnificativ investitiile in alte surse decat cea eoliana sau hidro. Fara indoiala trebuie calculat IRR pe fiecare investitie. Daca s-ar ajunge la supraoferta, situatia se regleaza prin posibilitatea de a exporta surplusul, nicidecum prin limitarea numarului de certificate verzi.
  • Sistemul cotelor obligatorii protejeaza productia pentru o perioada mai mica decat cea in care se amortizeaza investitia. Prin urmare va aparea o presiune sa se schimbe acest sistem dupa expirarea perioadei in care se acorda certificate verzi.

 

 

 

 

 

2.4. Ajutor de stat/Subventii

In principiu, statul roman nu acorda subventii pentru investitii in energie obtinuta din surse regenerabile. Asta nu inseamna ca acestea nu exista. Programul operational sectorial de Crestere a Competitivitastii Economice, Axa Prioritara 4[5] Domeniul Major de Interventie 2[6] ofera asociatiilor de dezvoltare intercomunitara si autoritatilor administratiei publice locale sa obtina finantare de pana la 80 mil lei. Pentru anul 2012, nu s-a deschis noi apeluri la Axa 4. Pe resurse regenerabile.

Exista de asemenea o schema de ajutor de stat reglementata prin HG nr.718 /2008, modificata prin HG nr.1349/2009 care acorda operatorilor privati finantare nerambursabila pentru investitii noi. Bugetul total alocat este de 318.800.000 Euro, echivalent in lei, din care 88% reprezinta fonduri europene nerambursabile asigurate prin Fondul European de Dezvoltare Regionala si 12% fonduri de cofinantare asigurate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Economiei, defalcat estimativ pe ani astfel:

Finantarea se acorda unui grup tinta estimat la 200 operatori (art.14 din HG nr.718/2008).

Intensitatea ajutorului de stat acordat nu poate depasi 40% din totalul cheltuielilor eligibile, in regiunea Bucuresti Ilfov si 50% din totalul cheltuielilor eligibile, in celelalte 7 regiuni de dezvoltare (art. 20 din HG nr.718/2008). Ajutorul de stat se majoreaza cu 20% in cazul intreprinderilor mici, inclusiv al microintreprinderilor si cu 10% in cazul intreprinderilor mijlocii. Schema de ajutor de stat nu se aplica proiectelor mari de investitii ale caror costuri eligibile depasesc 50 milioane euro.  Astfel se elimina cel putin 5 investitii majore pe raurile Somes – Tisa, Mures, Nera – Timis – Barzava, Cerna – Jiu si Olt[7].

HG nr.718/2008 favorizeaza investitiile de valoare mica. Daca luam in calcul investitia de pe raul Capra se poate observa ca cheltuiala initiala suportata de operatorul privat este de pana la 30% din total, iar durata de exploatare rentabila de aprox. 15 ani, daca luam in calcul perioada de alocare a certificatelor verzi. Prin urmare, ajutorul de stat combinat cu cotele obligatorii de achizitie distorsioneaza piata, favorizand investitiile mici si operatorii privati care dispun de o putere financiara scazuta.

 

 

 

III. Probleme de mediu

Sustinerea consistenta a investitiilor in energii regenerabile prin mecanismul „certificatelor verzi” a determinat, in ultimii ani, un interes remarcabil din partea investitorilor.

 

Sursele regenerabile potentiale in Romania sunt, in foarte multe cazuri, localizate in areale valoroase din punct de vedere al biodiversitatii si, in consecinta, apar interese generale divergente  sau concurente intre obiectivul atingerii tintelor de producere a energiei din surse regenerabile, pe de o parte  si obiectivele directivelor europene referitoare la protectia resurselor de apa si biodiversitatii pe de alta parte.

 

3.1. Contextul national

Romania a transpus integral legislatia europeana in domeniul energiilor regenerabile, protectiei habitatelor si pasarilor si managementul resurselor de apa. In consecinta, legislatia romaneasca a asimilat obiectivele strategiei europene privind producerea energiei din surse regenerabile, obiectivele Directivei Habitate, Directivei Pasari si Directivei Cadru Apa. Dar, implementarea legislatiei comunitare in aceste domenii este un capitol care trebuie inca imbunatatit.

 

Strategia nationala pentru promovarea energiilor regenerabile a fost prezentata in dezbatere publica si supusa procedurii de evaluare strategica de mediu aplicabila planurilor programelor in conformitate cu Directiva SEA. Acest proces, inca nefinalizat, este destinat identificarii si integrarii conditionalitatilor de mediu in continutul strategiei, urmand ca autoritatea de mediu competenta sa emita un aviz de mediu.

 

La nivel national se vehiculeaza date despre potentialul energiilor regenerabile ca fiind totalitatea resurselor existente fara o evaluare a restrictiilor de utilizare determinate de prevederile legislative ce opereaza in domeniul conservarii biodiversitatii si gospodaririi apelor. Rezulta, din punctul nostru de vedere, o supraestimare a potentialului energetic national disponibil pe care se construieste  viitoarea strategie energetica a Romaniei.

 

Rational, atunci cand se analizeaza despre potentialul surselor de energie regenerabila, abordarea de fond in evaluarea acestuia  trebuie sa ia in considerare obligativitatea atingerii obiectivelor de mediu, cu aceiasi prioritate.

 

3.2. Potentialul energiilor regenerabile in Romania

Potentialul energiilor regenerabile in Romania este semnificativ daca luam in considerare sursele de energie eoliana, hidro, geotermala si biomasa.

 

In cele ce urmeaza vom aprofunda problematica valorificarii potentialului eolian si hidrologic deoarece impactul pe care il poate genera construirea unor instalatii de producere a energiei din aceste surse poate fi semnificativ.

 

Administratia Nationala de Meteorologie detine informatii consistente privind regimul vanturilor in Romania precum si insolatia la nivel national.


Sursa: Administratia Nationala de Meteorologie

 

Capacitatea totala a centralelor eoliene care au primit aviz de racordare la sistemul energetic national la nivelul anului 2010 este de aproximativ 8000 MW. Nu detinem o statistica a numarului de mori de vant deja instalate dar, prezumtiv, acestea pot ajunge, la aceasta capacitate totala, la un numar de aproximativ 4000.

Avand in vedere intensitatea vanturilor  este evidenta orientarea investitiilor inspre areale din zona Dobrogea, Campia de Est si zonele montane.

 

Potentialul energiilor solare este mai important in zona sudica a tarii si Campia de Vest – Banat.

 


Sursa: Administratia Nationala de Meteorologie

 

Este de asteptat ca investitiile pentru valorificarea energiei solare sa se orienteze in aceste zone. Din informatiile noastre, solicitarile pentru instalarea de panouri solare sunt inca la o scara destul de redusa.

 

Din evaluarile Institutului National de Hidrologie si Gospodarirea Apelor rezulta ca potentialul hidroenergetic amenajabil al Romaniei, pentru hidroenergie mica (microhidrocentrale), se situeaza in jurul valorii de 416 MW.

 

Este o capacitate foarte mica in comparatie cu alte surse de energie regenerabila iar preconditiile de valorificare economica eficienta a acesteia tin de debitul cursului de apa si diferenta de nivel intre captare si centrala electrica instalata. Aceste conditii se intalnesc cu precadere in zonele montane, pe cursuri de apa cu debite semnificative si caderi mari.

 

La nivelul anului 2011, conform Administratiei Nationale „Apele Romane” existau aproximativ 300 de avize de gospodarirea apelor pentru realizarea unui numar de 500 microhidrocentrale. Microhidrocentrale sunt localizate, de regula, in zone montane inalte.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Potentialul hidroenergetic (hidroenergie mica sub 10 MW)

 

Nr.

Crt.

DISTRICTUL DE BAZIN HIDROGRAFIC

POTENTIALUL TEORETIC

(MW)

POTENTIAL AMENAJABIL

(MW)

1 SOMES – TISA 177,00 38,00
2 CRISURI 53,70 5,70
3 MURES 301,00 76,00
4 NERA – TIMIS – BARZAVA 256,00 84,00
5 CERNA – JIU 257,00 88,00
6 OLT 458,00 122,00
7 ARGES – DAMBOVITA 43,00 0,17
8 IALOMITA 21,00 1,80
9 SIRET – PRUT 306,00 0,17
10 DUNAREA 22,30 0,80
TOTAL 1895,00 416,44

 

Sursa: Institutul National de Hidrologie si Gospodarirea Apelor

 

Exista diferente importante intre potentialul hidroenergetic teoretic si cel amenajabil care, in medie, reprezinta aproximativ 20%.

 

3.3. Arii protejate, biodiversitate si protectia apelor

Romania a dezvoltat o legislatie nationala in domeniul protectiei mediului care transpune in integralitate Directiva Cadru Apa, Directiva Habitate, Directiva Pasari si Directiva SEA (evaluare strategica de mediu). Asadar, prevederile legale sunt armonizate cu legislatia europeana ceea ce a condus la stabilirea unor obiective clare privind protectia si conservarea biodiversitatii si managementul resurselor de apa. Ministerul Mediului si Padurilor, impreuna cu structurile subordonate, este autoritatea publica centrala responsabila pentru implementarea acestora.

 

In domeniul managementului resurselor de apa opereaza Legea Apelor nr.107/1996 cu modificarile si completarile ulterioare, ca lege cadru.

Obiectivele principale ale legii se refera la:

–         Protectia sistemelor acvatice

–         Conservarea caracteristicilor hidromorfologice a cursurilor de apa

–         Asigurarea calitatii apelor subterane si de suprafata

 

Apele de munte sunt identificate, in larga lor majoritate, ca fiind:

–         Corpuri naturale de apa conform criteriilor ICPDR

–         Zone protejate conform Directivei Cadru Apa

–         Habitate piscicole naturale conform OUG nr. 23 din 5 martie 2008 privind pescuitul si acvacultura aprobata prin Legea 317/2009

–         Parte din reteaua europeana Natura 2000 ca situri de importanta comunitara

–         Ecosisteme specifice cu caracteristici deosebite care trebuie conservate

 

Un obiectiv important al Directivei Cadru Apa este acela de a realiza o stare ecologica buna a tuturor cursurilor de apa pana in anul 2015. Aceasta presupune conservarea caracteristicilor hidromorfologice ale raurilor dar si ameliorarea celor degradate de activitatile umane.

 

Conservarea biodiversitatii este o preocupare majora la nivel european. Romania a transpus legislatia europeana privind ariile protejate prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice. Scopul acesteia este garantarea conservarii si utilizarii durabile a patrimoniului natural, obiectiv de interes public major si componenta fundamentala a strategiei nationale pentru dezvoltare durabila.

Aceasta ordonanta prevede printre altele crearea retelei de arii protejate NATURA 2000 care este o retea europeana de zone protejate ce cuprinde un esantion reprezentativ de specii salbatice si habitate naturale de interes comunitar, constituita in vederea garantarii mentinerii acestora pe termen lung, avand in vedere faptul ca natura asigura resursele necesare pentru dezvoltarea sistemului socio-economic.

Realizarea Retelei Natura 2000 se bazeaza pe doua Directive ale Uniunii Europene:

–        Directiva Habitate (Directiva 92/ 43 din 1992 privind Conservarea Habitatelor Naturale si a Faunei si Florei Salbatice)

–        Directiva Pasari (Directiva 79/ 409 din 1979 referitoare la conservarea pasarilor salbatice).

Aceste directive reglementeaza modul de selectare si desemnare a siturilor si protectia acestora.

Legislatia privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice reglementeaza :

–        asigurarea diversitatii biologice, prin conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice pe teritoriul Romaniei;

–        mentinerea sau restabilirea intr-o stare de conservare favorabila a habitatelor naturale si a speciilor din flora si fauna salbatica;

–        identificarea bunurilor patrimoniului natural care necesita un regim special de protectie, pentru conservarea si utilizarea durabila a acestora;

–        categoriile de arii naturale protejate, tipurile de habitate naturale, speciile de flora si fauna salbatica si alte bunuri ale patrimoniului natural ce se supun regimului special de protectie, conservare si utilizare durabila;

 

Siturile „Natura 2000” desemnate sunt:

–         Arii Speciale de Conservare (SAC – Special Areas of Conservation) constituite conform Directivei Habitate

–         Arii de Protectie Speciala Avifaunistica (SPA – Special Protection Areas), constituite conform Directivei Pasari.

La nivel national pentru desemnarea Siturilor NATURA 2000 exista doua acte normative si anume:

 

–         H.G. nr.1284/2007 privind declararea ariilor de protectie speciala avifaunistica ca parte integranta a retelei ecologice europene Natura 2000 in Romania

–         Ordin nr.1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturala protejata a siturilor de importanta comunitara, ca parte integranta a retelei ecologice europene Natura 2000 in Romania.

 

Arii protejate – conservare in situ

–        Suprafata totala a siturilor Natura 2000, raportata la suprafata tarii, este de 17,84% (5.992.000 ha).

–        Arii de interes comunitar (international) sau situri Natura 2000: arii de protectie speciala avifaunistica – 108;

–        situri de importanta comunitara – 273, care vor deveni arii speciale de conservare, dupa acceptarea de catre CE

–        Suprafata ariilor naturale protejate de interes national, raportata la suprafata tarii, este de 7% (1.663.360 ha),

  • Arii protejate de interes national, desemnate pe baza criteriilor IUCN:
  • rezervatii stiintifice – 79;
  • parcuri nationale – 13;
  • monumente ale naturii – 190;
  • rezervatii naturale – 671;
  • parcuri naturale – 14

 

Distributia ariilor protejate pe teritoriul Romaniei se suprapune in mare parte cu zonele identificate ca avand un potential al energiilor regenerabile semnificativ si eficient de exploatat. Suprapunerile majore se inregistreaza in zona montana atunci cand se ia in calcul potentialul eolian si hidro si in zona Dobrogea si rezervatiei biosferei Delta Dunarii.

 

Activitatile care pot sa fie instituite si modul de desfasurare a acestora sunt reglementate astfel incat scopul in care s-au constituit aceste arii protejate sa nu fie compromis.

 

Apare o competitie evidenta intre obiectivele directivelor europene in domeniul apelor si conservarii biodiversitatii si realizarea investitiilor in domeniul energiilor regenerabile.

 

            3.4. Impactul asupra mediului

Lucrarile de constructie, indiferent de natura acestora, daca se desfasoara in arii protejate vor avea un impact asupra mediului care trebuie cuantificat.

Desigur, exista zone de conservare speciala in care nu pot fi realizate nici un fel de lucrari.

 

Ca si abordare de principiu, activitatile care se desfasoara in ariile protejate trebuie sa aiba un impact minim asupra mediului.

 

Instalarea parcurilor eoliene poate sa determine, atat in faza de constructie cat si de operare, un impact semnificativ asupra mediului concretizat in:

–        afectarea populatiei de rozatoare

–        influentarea culoarelor de zbor pentru pasari

–        perturbarea zonelor de cuibarit

–        ocuparea unor mari suprafete de teren de catre drumurile de acces si instalatiile de producere a energiei

–        modificarea peisajului

 

Potentialul impact al constructiei si functionarii microhidrocentralele este reprezentat de:

–         lucrarile de interventie in albia minora pentru instalarea captarilor si aductiunii apei

–         diminuarea debitului cursului de apa

–         modificarea caracteristicilor hidromorfologice

–         segmentarea continuitatii cursului de apa

–         alterarea calitatii apelor de suprafata

–         deteriorarea ecosistemelor acvatice

–         degradarea malurilor

 

Studiile de evaluare a impactului asupra mediului trebuie elaborate de persoane calificate si independente de beneficiarul investitiei sau proiectant pentru a asigura obiectivitatea acestora.

 

 

            3.5. Legislatie si masuri de interventie

Obiectivele privind cresterea capacitatilor de producere a energiei din surse regenerabile trebuie armonizate cu cele ale directivelor europene din domeniul conservarii biodiversitatii si managementul durabil al resurselor de apa.

 

Strategia pentru promovarea energiilor regenerabile trebuie sa fie supusa evaluarii strategice de mediu pentru planuri si programe. Necesitatea acestei evaluari rezulta din obligativitatea integrarii cerintelor de mediu in aceasta strategie.

Pentru elaborarea planului de actiune care va implementa strategia in domeniu este necesar sa se cunoasca potentialul energetic valorificabil dupa introducerea conditionalitatilor de mediu.

 

Pe de alta parte, legislatia secundara in domeniul protectiei mediului trebuie sa asigure implementarea corecta si atingerea obiectivelor directivelor europene specifice.

 

Din perspectiva acestor consideratii si tinand cont de actualele prevederi legale, apreciem ca sunt necesare cateva actiuni guvernamentale si imbunatatiri ale legislatiei secundare:

 

  1. Elaborarea unui studiu national privind resursele de energie regenerabila valorificabile ale Romaniei in raport cu conditionalitatile si cerintele Directivei Cadru Apa, Directivei Habitate si Directivei Pasari. Acesta trebuie sa devina un instrument de pre-planificare a investitiilor in domeniu la dispozitia investitorilor dar si autoritatilor de ape si mediu;

 

  1. Zonarea pe trei nivele a cursurilor de ape din perspectiva realizarii de lucrari hidroenergetice, interdictie totala, zona gri si zona libera, cu luarea in considerare a concluziilor studiilor de evaluare a impactului asupra mediului elaborate pentru fiecare solicitare in parte;

 

  1. Stabilirea unui mecanism prin care sa se asigure independenta de beneficiari sau proiectanti a elaboratorilor de studii de mediu dar si cresterea calitatii si obiectivitatii acestor studii.
  2.  Completarea si modificarea legislatiei de mediu pentru asigurarea implementarii  reale a obiectivelor Directivei Cadru Apa, conservarea caracteristicilor hidromorfologice a cursurilor de apa si a biodiversitatii ecosistemelor acvatice

 

  1. Cresterea transparentei decizionale

 

  1. Stabilirea obligativitatii elaborarii studiului de evaluare a impactului asupra mediului pentru acest tip de lucrari care se desfasoara in arii protejate

 

  1. Asimilarea in continutul actelor legislative care se vor emite a recomandarilor formulate in unele documente internationale de referinta

 

  1. Elaborarea unui Cod tehnic de bune practici privind amenajarile in energii regenerabile  care sa contina recomandari in proiectarea, constructia si functionarea acestora.

 

 

Aceste actiuni si interventii legislative sunt de natura sa imbunatateasca armonizarea necesara a obiectivelor directivelor europene care opereaza in domeniile vizate si sa faciliteze luarea unor decizii corecte atat din partea investitorilor cat si din partea autoritatilor responsabile cu protectia mediului in Romania.

 


[1] Abordare economica

[2] Ion Plumb,  Andreea Zamfir: Managing Renewable Energy: The Romanian Practice, Review of International Comparative Management, March 2009

[3] Raport de monitorizare a sistemului de promovare a E-SRE in anul 2010

[4] Sursa: Consiliul Concurentei, Aviz referitor la Schema de sprijin privind sistemul cotelor obligatorii de energie electrica combinat cu tranzactionarea certificatelor verzi,

[5] Cresterea eficientei energetice si a securitatii furnizarii, in contextul combaterii schimbarilor climatice

[6] Valorificarea resurselor regenerabile de energie pentru producerea energiei verzi

[7] Ioan Gherhes: prezentare powerpoint, seminar Moeciu, martie 2012

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here