Medicul brazilian Antonio Teixeira face tratamente ortomoleculare si incearca sa-si perfectioneze metoda colaborand cu medicii de la Institutul National de Geriatrie si Gerontologie „Ana Aslan”.
Termenul de medicina ortomoleculara a inceput sa fie folosit in SUA prin anii „60, dupa ce omul de stiinta american Linus Pauling, laureat al Premiului Nobel de doua ori (in 1954 pentru Chimie si in 1962 pentru Pace), a spus ca acest domeniu reprezinta una dintre cele mai mari cuceriri medicale. Scopul acestui tratament este obtinerea echilibrului la nivel molecular prin aportul substantelor necesare organismului uman exact in locul afectat.
Etimologic vorbind, prin obtinerea echilibrului ortomolecular se intelege mentinerea in stare de functionare perfecta a moleculelor ce intra in structura organismului prin alimentarea lor corecta. In practica medicala, actiunea direct la nivelul celulei inseamna, de fapt, introducerea in sangele ce alimenteaza zona dezechilibrata a unor substante in scopul restabilirii homeostaziei interne.
Prin furnizarea substan-telor minerale si a enzimelor specifice necesare, fiecare celula bolnava primeste exact ce are nevoie, iar organismul isi revine rapid. Homeostazia este, prin urmare, arta de a mentine echilibrul intern asigurand substantele initiale necesare reactiilor fizico-chimice ce se petrec in interiorul celulelor. Corpul are mecanisme de reglare a acestor reactii, care se reflecta in compozitia temporara a sangelui.
Daca se mentine constanta compozitia sangelui (apa, si sarurile minerale, oxigenul, glucoza, proteinele si grasimile), precum si rezerva alcalina si temperatura interna a organismului, se poate spune ca mentinem echilibrul zonei bolnave, iar aceasta se reface rapid.
Un rezident pasionat, la Institutul „Ana Aslan”
Doctorul Antonio Teixeira, rezident in specialitatea Geriatrie-Gerontologie la Universidad Federal Fluminense, din Rio de Janeiro, Brazilia, este primul medic din aceasta tara care a venit sa studieze la Institutul National de Geriatrie si Gerontologie „Ana Aslan” pentru a face o paralela intre metodele medicinei ortomoleculare si terapia Aslan. El lucreaza si studiaza in cadrul catedrei de specialitate a Universitatii de Medicina si Farmacie „Carol Davila”.
Tanarul rezident mar-turiseste ca a crescut in spiritul terapiei cu Gerovital, ca fiu al dr Joao Bosco Teixeira, un discipol brazilian al profesoarei Aslan. Dorind sa impleteasca roadele stiintei geriatrice romanesti cu studiile sale privind medicina ortomoleculara, Antonio Teixeira e convins ca va pune astfel fundamentul unui nou tip de medicina alternativa.
Aceasta permite evitarea polimedicatiei, intalnita atat de frecvent la varstnici. In esenta, medicina ortomoleculara are aceleasi tehnici ca si tratamentul geriatric conceput de profesoara Aslan. Legatura dintre cele doua terapii rezulta din similitudinea de actiune a Gerovitalului (care este un antioxidant, un inhibator al procesului de monoa-minooxidaza si un regenerator la nivel celular) si modul de actiune al substantelor utilizate in medicina ortomoleculara.
Prevenirea imbolnavirii, la primele semne
Dr Antonio Teixeira considera ca medicina ortomoleculara este folosita astazi nu atat pentru a vindeca, cat, mai ales, pentru a preveni bolile. De aceea, aceasta specialitate medicala este folosita in relatie cu alimentatia, imunitatea, activi-tatea fizica, stresul si psihopatologia.
Orice persoana care simte o usoara indispozitie intr-o zona precisa a corpului poate preveni imbolnavirea practicand tratamente ortomoleculare, sub indrumarea unui specialist. Vindecarea zonei se poate face astfel cu tratament medicamentos redus (substantele fiind introduse numai in vasele de sange ce alimenteaza zona bolnava) si mult mai repede decat in mod traditional.
Cum se trateaza pacientii prin medicina ortomoleculara?
In functie de boala, exista proceduri si indicatii precise. De exemplu, pentru depresie se administreaza Vitamina B6 si Hidroxitriptofan, intravenos, in zona cefei. Dupa tratament se amelioreaza in mod spectaculos starea bolnavului.
O alta boala frecventa, astenia nervoasa, se trateaza cu succes cu ajutorul Vitaminei B6 impreuna cu magneziu si selenium, care se administreaza intravenos, tot in zona cefei. Urmarind protocoalele cu doza necesara, de la caz la caz, dupa ce pacientului i s-au facut toate investigatiile de specialitate, aceste terapii, in aparenta simple, rezolva probleme grave de sanatate, fara ca bolnavului sa i se administreze mai multe medicamente decat ar fi necesare insanatosirii sale.
Principiile medicinei ortomoleculare
1 Un organism sanatos este un organism care primeste toate substantele de care are nevoie. Corolar ortomolecular: daca se completeaza „rezervorul” cu substantele deficitare, se „impune” starea de sanatate
in zona afectata.
2 Corpul se poate imbolnavi si cand nu elimina corect substantele toxice. Corolar ortomolecular: daca se impiedica absorbtia toxinelor, se stopeaza imbolnavirea.
3 Cresterea concentratiei unei substante dincolo de nivelul normal stimuleaza o reactie a organismului, ce poate avea efecte benefice. Corolar ortomolecular: o substanta necesara poate avea efect farmacologic si fara sa fie administrata in concentratii mai mari decat cele normale.
4 Excesul de radicali liberi este adesea responsabil de producerea unor boli degenerative. Corolar ortomolecular: prin furnizarea substantelor necesare in „pachete” bine dozate, nu apare exces de radicali liberi.
Materiile prime folosite in medicina ortomoleculara sunt substantele care se regasesc in mod natural in organism: vitamine, saruri minerale, aminoacizi, lipide, hormoni, antioxidanti. Prin introducerea acestor substante, in doze precise, in vasul de sange ce alimenteaza zona bolnava, exista un minimum de contraindicatii, iar organismul se reface mai usor. Metoda de tratament este noua si are proceduri pentru un numar redus de afectiuni, dar in fiecare zi se descopera tratamente noi.
Sursa: Adevarul
